De la Voltaire cu „nu sunt de acord cu ce spuneţi, dar mă voi bate ca să aveţi dreptul de a o spune" până la Ion Rațiu și celebrul „voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine", istoria a reținut personalități pentru care polemica și dezbaterea nu au fost doar manifestări ale democrației cât mai ales expresii ale unui nivel cultural și intelectual, necesare unei societăți care se dorește evoluată.

Analiza

România era o țară mai democrată în urmă cu 20 de ani decât ar putea să mai fie vreodată în actualele condiții. Până și odiosul P.C.R., după o scurtă perioadă de tăcere, a avut voie să se manifeste. Astăzi ironia face ca dreptul la libertăți fundamentale să-l primim selectiv, în baza unui alt P.C.R., dar de data asta sub forma unui test.   

Își amintește cineva un eveniment memorabil generat de Iohannis, o inițiativă, o dovadă care să rămână în memoria urmașilor din anul Centenarului Unirii? Faptul că în ianuarie 2018 a desemnat-o pe Dăncilă prim ministru, pentru ca ulterior să clameze repetat incapacitatea Vioricăi de a se ridica la înălțimea funcției, nu intră în această categorie. A mai reușit o performanță, să aducă Armata în politică, să eludeze legea și să facă din generalul Ciucă,  „șeful Armatei mele”, pion în lupta politică.  În afara de „pe-se-de tre-bu-ie să dis-pa-ră” nu a realizat nimic nici în 2019, anul în care România a deținut președinția U.E. În 2020 a reușit cacealmaua cu cele 80 de miliarde euro și, mai ales, să se erijeze drept agent electoral al P.N.L. Am putea încerca o paralelă între reformele lui Cuza și cele ale lui Iohannis? Doar gândul unei astfel de comparații l-ar umili pe „Domnul Unirii”. Suntem în zodia „președintelui dezbinării”, cel care a ieșit în geaca roșie să încurajeze un protest, pentru ca astăzi, de la înălțimea costumului de ski să condamne orice încercare de manifestare a democrației. 

Imuni în fața legii

Pentru faptul că la proteste se adună mai mult de 100 de persoane organizatorii sunt amendați protestatarii alergați, iar noi toți suntem informați că trolii, rușii și bubulii vor să ne târască în negura pandemiei. Mai mult, un reputat analist militar (sic!), îndrăgostit de umbra lui Ciucă la Nasiriah, ne anunța că suntem în tenebrele unui război hibrid, pe care l-am ignorat, dar uite că se întâmplă și doar Arafat ne poate scoate la lumină. Ei bine, în iureșul istoriei, pe care o trăim cu viteză de „live și breaking news”, președintele dezbinării noastre a participat joi, 1 aprilie 2021, la o ceremonie pe cât de lipsită de sens pe atât inutilă.

Garda de onoare și Muzica Reprezentativă a Armatei, cei care i-au acordat Măriei Sale cuvenitul salut de bun venit, au adunat mai mult de 100 de militari. Reprezentanții Guvernului, în frunte cu Cîțu, Ciucă, Voiculescu, cu sobor de preoți și alai de curteni, au mai adunat încă cel puțin o sută de persoane. Astfel, în curtea interioară a Institutului de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino” s-au adunat, pentru o ceremonie în egală măsură penibilă și ilegală mai mult de 200 de persoane. Adică adunările publice cu mai mult de 100 de persoane sunt interzise doar pentru prostime, boierimea are voie… fără număr! Manifestarea, un festivism de prost gust, în dulcele stil de instalat plăci de marmură, ne apropie mai mult de Coreea de Nord și Venezuela decât de vestul către care aspirăm de decenii (visând cu ochii deschiși - n.r.). Și, oricum, curtea a fost împânzită de flori, însă nici un oficial nu a pus o floare la cripta unde sunt înmormântați cei mai buni virusologi ai țării… Dar… cam atât poate face „Guvernul meu”. 

De la cercetare la… depozitare

Cum să sărbătorești în plină pandemie un Institut de cercetare care nu mai produce nimic de peste un deceniu? Suplimentul alimentar prezentat în salve de Patriot, cu urale și aplauze (dar care s-a epuizat înainte de a fi lansat) nu-i chiar genul de realizare pe care o așteptam de la un Institut care în trecut făcea parte din rețeaua Pasteur. Faptul că Iohannis i-a conferit Ordinul „Meritul Sanitar” în grad de Mare Ofiţer Institutului „Cantacuzino” este o recunoaștere a realizărilor istorice, dar corect era să precizeze că decorația este acordată post-mortem. În 4 (patru) ani de când a trecut în subordinea Armatei a reușit două performanțe remarcabile, dar care au mai puțină legătură cu cercetarea medicală. A fost transformat în depozit de vaccinuri, un competitor serios pentru firmele de curierat care-și văd amenințată cota de piață, și a produs încă un general pentru Armata plină de stele a legendarului doctor Ciucă. 

O unitate de cercetare medicală, cu numele și renumele Institutului „Cantacuzino”, ajunge să fie scoasă din anonimat și implicată în efortul de combatere a pandemiei prin faptul că este desemnată sediul central pentru stocarea vaccinurilor. De la debutul pandemiei „Cantacuzino” nu a reușit nimic. Bine, până și nimicul pare important față de ce a realizat institutul în această perioadă. Vaccinul tri-tetra-penta-heptavalent era dat ca sigur până la sfârșitul lui februarie 2021. Încă se coace, dar oricum așa de valent cum era tot nu e clar cum ne-ar fi ajutat.

În 14 luni de pandemie conducerea de la „Cantacuzino” nu a comunicat nicio preocupare în zona Covid. La nivel global s-au realizat zeci de soluții de testare și scheme de tratament, iar numărul vaccinurilor recunoscute ajunge să aibă nevoie de două cifre. Bune sau rele, cu efecte secundare sau fără, sunt realizări reale și indiscutabile care încearcă să sprijine efortul colectiv. La noi, „Cantacuzino” produce ceremonii de aniversare și conferințe de presă în care suntem amenințați că aproape e gata un vaccin. Nuntă sau înmormântare, noi scoatem fanfara, descoperim o bucată de marmură și decorăm defunctul institut în rang de „Mare Ofițer”. 

Trecerea „Cantacuzino” în subordinea Armatei a dublat statul de organizare pentru a face loc militarilor. Cele 600 de posturi au devenit 1.200, a mai apărut o funcție de general și s-a atras atenția sindicatului să-și vadă de treabă, că ordinele se execută nu se discută. S-au încercat câteva formule de conducere, prin împuternicire, normal, până în momentul când Ciucă a ajuns, de facto, ministru și l-a adus pe finul Oancea mare comandant. Ciucă sau Iohannis, Oancea sau Voiculescu, măcar unul ar putea să ne explice de ce este nevoie de sintagma „medico-militar” pentru „Cantacuzino”?

Proaspătul „Mare Ofițer” a fost prin definiție un centru de cercetare științifică în domeniul microbiologiei și nu o unitate militară de cercetare! Ce componentă militară au virușii sau bacteriile? Noi nu avem secții de boli infecțioase în Spitalele Militare, dar am atașat imediat termenul „militar” de un Institut care nu are nimic a face cu războiul. Sau n-ar trebui. 

Tratament pentru „picioarele” unui institut

Comandantul-Director al „Cantacuzino”, ortopedul Florin Oancea, este cel care, împreună cu Iohannis, a dezvelit placa de marmură dedicată Centenarului Institutului. Ce știu puțini este faptul că generalul Oancea reprezintă expresia succesului în viață. Modest din fire, nu își trece în CV toate realizările, dar le amintim noi. Florin Oancea a terminat Institutul medico-militar în 1999 și după un an de stagiu în Spitalul Militar din București a început o carieră de medic șef prin diferite unități. Deși nu a parcurs rezidențiatul, așadar fără să fie medic specialist, fără să lucreze într-un spital, în anul 2007 devine doctor în medicină (ortopedie/traumatologie) la U.M.F. Timișoara.

Doctorul în medicină ajunge medic specialist ortoped abia 11 ani mai târziu, în 2018, deși avea contracte cu diverse spitale particulare de ceva ani. Cum o fi profesat acolo poate ar trebui să ne spună Colegiul Medicilor care acordă dreptul de liberă practică. Sunt greu de contestat calitățile medicului Oancea, până la urmă Zavaidoc sau Fărămiță Lambru au fost celebri și apreciați lăutari și fără Conservator. Cei mai buni martori ai ortopedului Oancea sunt, fără îndoială, pacienții, dar CV-ul îi prezintă cronologia profesională în etape cel puțin ciudate.

Nu sunt dese situațiile în care o persoană ajunge întâi doctor în medicină și abia apoi medic specialist. Fără rezidențiat, doar pentru că era deja doctor. Medicina de familie o parcurge în două etape și două centre universitare diferite. Abia în anul 2013 își ia o diplomă de medic specialist în București, iar în 2018 (un an plin de „succesuri” pentru viitorul general) diploma de medic primar la Tg Mureș. E de apreciat cum doctorul Oancea cultivă dorința de afirmare a școlii medicale românești, prin accesarea formelor de pregătire la toate universitățile din țară. Probabil diploma de medic primar în ortopedie urmează să o ia la Craiova, că doar nașu e senator de Dolj, iar Iașul îl așteaptă pentru o carieră academică. 

Generalul Florin Oancea, ortopedul esențial pentru Cantacuzino

Cu un doctorat în buzunar și îndrăgostit de judo, începe o colaborare lungă și bănoasă cu câteva echipe de... handbal. „Rulmentul”, „Oltchim”, „H.C.M. Constanța”, „H.C.M. Baia Mare”, „C.S.M. București” au avut sau au pe banca tehnică același medic, Florin Oancea, uneori simultan. În anul 2016 își trece în declarația de interese un contract cu „C.S.M. București”. Valoarea contractului este de 5.400 lei/ lună, iar din declarația de avere aflăm că a prestat fix 12 luni. În aceeași perioadă mai are colaborări, pe care nu le mai amintește în declarația de interese, cu C.M.I. Dinu Gabriel (în fapt Spitalul Monza) de unde mai adună 107.600 lei și cu H.C.M. Baia Mare pentru 5.300 lei.

Veniturile realizate de la Federația de Handbal și cea de Lupte nu le mai trece în declarația de avere, deși din declarația de interese aflăm că a fost remunerat cu 40 euro/zi de acțiune la handbal și 5.370  lei la lupte. Bine, nici de colaborarea cu Medlife nu menționează doctorul Oancea, dar pacienții nu-l uită. Deși unui ofițer în activitate îi este interzis, prin lege, „să fie asociat unic ori să participe direct la administrarea sau conducerea unor organizații ori societăți comerciale” generalul Oancea are un P.F.A., înregistrat la O.N.R.C. și care produce suficient de bine cât să nu-i pese foarte mult de obositoarele funcții administrative în care l-a încadrat Armata.

În ultimii 5 ani, P.F.A.-ul generalului a produs între 300.000 și 400.000 lei anual, iar solda de militar abia dacă depășea modesta sumă de 130.000 de lei în 2019.  Cu aproape 500.000 lei/an generalului Oancea aproape că nu-i mai pasă de veniturile soției. Doamna Oancea contribuie totuși cu peste 500.000 lei anual la bunăstarea familiei și a reușit să adune în conturi aproape jumătate milion de euro.

Câte ore are ziua de 24 de ore? 48, să trăiți!

Medic polivalent, militar multivalent și om de afaceri omnipotent, generalul Oancea este un profesionist desăvârșit dar, mai ales, este cel care a descoperit, prin torentul de sarcini cotidiene, cum să împartă cu grijă ziua în... 48 de ore. Militar din tată-n fiu, doctorul Oancea este și un parașutist pasionat. De aproape 20 de ani, între două meciuri de handbal și un consult la „Monza” sau „Medlife”, între un drum pentru doctorat la Timișoara și unul pentru diploma de medic primar la Târgu-Mureș, își menține clasa de parașutist militar.

Domnule Ciucă cum este posibil ca medicul șef al S.M.Ap. să aibă funcție de parașutist? Este scandalos, dar așa se traduce #toleranțăzero! Pentru că ziua ofițerului medic Oancea are mai mult de 24 de ore, în ultimii 5 ani, a fost și medicul șef al Statului Major al Forțelor Terestre/ S.M.F.T. (2 ani) și al Statului Major al Apărării/ S.M.Ap. (3 ani).

Păi când să se mai ocupe Florinel și de medicina operațională? Pe bune? De asta îi arde lui acum? S.M.F.T. are în subordine zeci de unități și sute de medici, asistenți medicali sau sanitari, care ar fi trebuit să beneficieze de controlul și îndrumarea medicului șef Oancea. S.M.Ap. avea obligația să dispună măsuri pentru realizarea serviciului de medicină operațională, prin cele 12 spitale din rețeaua proprie a M.Ap.N. și pentru cele 12 brigăzi luptătoare din subordine. Serios? Păi de asta nu doarme finul lui Ciucă? De medicina operațională? Pentru el ajunge că s-a înființat, în fiecare spital, câte un astfel de serviciu, fără cap și coadă, fără medici și proceduri, fără concepție și perspective.

Un militar este la dispoziția Armatei 24/24 deși programul este de 8 ore. În aceste condiții când a lucrat generalul Oancea la „Monza”, „Medlife”, „CSM București”, „HCM Baia Mare”? Când a condus serviciul medical al S.M.Ap. și când a mai sărit și cu parașuta? Când, și mai ales cum, a mai mers și pe la cursurile alea prin străinătate, că poate timp ar fi găsit, dar limba engleză o vorbește chiar mai slab ca nașu’ Ciucă?

O altă întrebare firească, la câte echipe ale C.S.A. „Steaua” București a acordat doctorul Oancea sprijin de specialitate? E simplu, niciuna! Acolo ar fi prestat în calitate de medic militar, deci în cadrul soldei lunare, fără bunăstare financiară.

Bun, între timp doctorul Oancea și-a descoperit vocația de cercetător. Ce legătură o fi între ortopedie și microbilogie sau între Institutul „Cantacuzino” și Armată doar Ciucă știe! Am înțeles însă că de puțin timp Ciucă are un nou slogan „toleranță zero”. Se aplică și la finu’? Cum a evaluat legenda de la Nasiriah activitatea finului în fruntea medicinei operaționale din S.M.Ap.? Care sunt realizările doctorului ortoped Oancea în fruntea „Cantacuzino” dacă la nici 6 luni de la numire și fără îndeplinirea condițiilor minime necesare avansării a și primit stelele de general? Unde este „toleranța zero” a lui Ciucă dacă permite eludarea cadrului normativ doar pentru că este în sprijinul famigliei? Întrebări la care așteptăm răspuns, dar nu sunt singurele pe care Ciucă al nostru le ignoră…

În loc de „happy-end”

Ne este frică! Să mai vorbim, să ne revoltăm, să protestăm. Întrebări nu mai punem, întoarcem capul cât să nu vedem, ignorăm și tolerăm. România este o corabie eșuată! Nu e vinovat doar căpitanul. Sunt milioane de vinovați care acceptă cu seninătate insultele zilnice ale unei clase politice care a făcut din România noastră moșia prosperității lor!

Notă - text preluat cu acordul redacției site-ului „Polutica dezastruluiui”[1] 

Aranjament grafic – I.M.

-------------------------------------------------