În ultimul timp s-a scris, continuă să se scrie și, probabil va curge și pe viitor multă cerneală pe această temă, dar înclin să cred că subiectul nu va putea fi epuizat niciodată, deși astăzi, cel puțin, el se discută peste tot în lume. Suntem avertizați că dacă nu se iau măsuri serioase, omenirea va fi „anihilată” de către Inteligența Artificială (I.A.).

Uneori, demersurile unor așa-ziși experți capătă dimensiuni ilare, pentru că unii dintre aceștia au cerut nici mai mult, nici mai puțin ca să se ia o pauză în dezvoltarea acestui fenomen, ca și cum studiile și cercetările în domeniu ar avea ceva comun cu un meci de baschet sau de volei, care ar putea fi întrerupt pentru un anumit timp de către arbitru la solicitarea de „time out” a unuia dintre antrenorii echipelor aflate în joc. Trebuie să fim de acord că fenomenul I.A. scăpat de sub control poate avea consecințe nefaste asupra vieții umane, însă cred că va trebui să ne aplecăm mai mult asupra propunerilor referitoare la „control” și dacă identificăm metodele, formulele, care asigură eficiența reală a controlului asupra dezvoltării IA. Totodată, se vorbește de o „dezamorsare a riscului de extincție a rasei umane” obiectiv ce ar trebui să devină o „prioritate globală”. În acest caz, ar trebui să aflăm care au fost prioritățile „globale” ale omenirii de-a lungul timpului și câte dintre ele au putut fi puse în operă și, vă rog să-mi permiteți să și dau un răspuns: niciuna.

Totdeauna au existat state, interese, entități etc. care s-au opus realizării unor astfel de priorități.     Să ne amintim de eșecul interzicerii proliferării armelor nucleare, proliferare care nu a ținut cont de nicio rațiune privind menținerea unui climat de pace global. În cursa nebunească a înarmării nucleare dintre cele două mari puteri rezultate în urma celui de-Al Doilea Război Mondial - S.U.A. și U.R.S.S. - cu toate tratatele semnate, nu s-a reușit limitarea proliferării înarmărilor nucleare. Mai mult, în scurt timp, un grup, e drept nu foarte mare de state, au reușit prin mijloace mai mult sau mai puțin ortodoxe să-și creeze arsenale nucleare sporind astfel pericolul folosirii armelor nucleare în luptă sau în atacuri teroriste. Încercarea statelor implicate în cursa înarmării nucleare de a obţine un aşa-zis avantaj strategic continuă şi astăzi. Introducerea în arsenalele nucleare ale marilor puteri a armelor hipersonice, fie cu încărcătură nucleară sau clasică, este categoric un pas înainte spre tensionarea situației globale de securitate, nu de detensionare a acesteia. Ca să nu mai reamintim de un alt risc global, cel al schimbărilor climatice. Încă dinainte de căderea comunismului, s-au emis avertismente în legătură cu acest fenomen și despre impactul IA în influențarea pozitivă sau negativă a modificărilor climatice. Așa cum în orice plantă există atât medicament, cât și otravă tot astfel I.A. ne poate oferi soluții de protejarea mediului, dar și de distrugere a acestuia. Nu întâmplător specialiștii militari consideră că introducerea I.A. în arhitectura sistemelor de arme moderne le face mai periculoase chiar decât arma nucleară.

În martie 2023, peste 1.000 de experţi, oameni de ştiinţă, precum şi alte personalităţi, printre care, de-acum celebrul miliardar Elon Musk, au lansat un apel prin care se solicita „o pauză de şase luni” în dezvoltarea I.A. şi pentru „a evalua cât mai bine pericolele”.

Printre semnatarii acestui apel s-au numărat şi directorii marilor companii de tehnologii avansate: Microsoft şi Google. Unii critici au semnalat că aceste tipuri de demersuri au mai degrabă rol de a face publicitate companiilor şi corporaţiilor implicate, decât să contribuie la luarea unor măsuri menite să instituie un control eficient asupra I.A.

Până şi guvernul chinez a atras atenţia asupra pericolelor pe care le ridică dezvoltarea haotică a I.A. şi a cerut măsuri mai puternice de securitate naţională, solicitând totodată ca furnizorii de I.A. să adere la „valorile socialiste”. Pe bună dreptate apare întrebarea cui anume solicită semnatarii Apelului să facă o pauză de șase luni în activitatea de cercetare în domeniul I.A.? Iar guvernul chinez, de exemplu, cam ce consideră că se poate rezolva prin aderarea „furnizorilor de I.A. chinezi probabil” la valorile socialiste?! Şi dacă „furnizorii de I.A.” din ţările avansate tehnologic nu vor să adere la aceste valori, ce se va întâmpla? Se va stopa, sau, măcar diminua, cursa evoluţiei I.A.? Credem că lucrurile sunt ceva mai complicate şi că o simplă alipire a concepţiilor furnizorilor de IA la valori politice, indiferent care ar fi ele, ar duce implicit la rezolvarea problemei, pentru că este foarte greu, dacă nu chiar imposibil, să te lupţi cu o himeră. Pentru că, în esenţă, aceasta este I.A.: o himeră.

Ne găsim astăzi la nivelul la care I.A. se apropie de nivelul inteligenţei umane, iar ceea ce a depăşit-o până acum sunt doar praguri izolate, ce țin de domeniul senzorialului, al afectelor și sentimentelor, ceea ce, deocamdată nu reprezintă riscuri pentru societatea umană. Problema se pune atunci când I.A. va depăşi nivelul inteligenţei umane și cât timp îi va mai lua pentru aceasta şi care ar fi modalităţile şi instrumentele prin care omul va reuși să controleze I.A.  Din analizele efectuate până acum, se poate desprinde o concluzie simplă şi lipsită de pretenţii: nu poate exista o entitate umană, indiferent de gradul său de inteligenţă, care să fie în stare să limiteze, să stopeze, să interzică sau să impună „pauze” în evoluţia I.A. Mereu se vor găsi acele minţi strălucite, personalităţi geniale care vor continua cercetările, care vor determina o evoluţie relativ rapidă a I.A. Pe tot acest parcurs, inteligenţa umană va juca un rol decisiv, până în momentul în care I.A. va căpăta conștiință. Din momentul acela, controlul inteligenţei umane asupra celei artificiale se va diminua progresiv până la atingerea unui nivel care nu va mai avea prea mare importanţă. Specialiştii şi experţii în IA estimează că o super inteligenţă artificială (S.I.A.) ar putea fi operaţională la începutul secolului viitor. Acest lucru ar însemna că pe parcursul viitorilor 60-80 de ani, I.A. va atinge nivelul gândirii umane, iar de la începutul secolului al XXII-lea omenirea se va confrunta cu o SIA bazată pe o conştiinţă proprie.

Pe de altă parte, trebuie să recunoaştem deschis că astăzi, cel puţin, există un decalaj substanţial între fenomenele neurologice umane şi capacitatea noastră de a le înţelege pe deplin. În medicină, intervenţiile pe creierul uman se produc cu foarte multă circumspecţie, întrucât creierul este mai complicat decât toate celelalte organe interne ale omului. Creierul uman este singurul teritoriu necucerit pe deplin de știință și probabil această situație va mai dura multă vreme, dar nu pentru totdeauna. Un transplant de inimă a fost efectuat în ultima parte a secolului al XX-lea, un transplant de creier nu s-a produs încă. Cineva spunea că „omul”, prin inventarea I.A. (calculatorul, roboții, programele aplicații etc.) care analizează, calculează, indexează date, ceea ce nouă, inventatorii ei, ni se par a fi activități rutiniere, obositoare sau plictisitoare, a generat o mutație benefică în formă dar periculoasă în fond - producerea unui fenomen pe cale artificială fără să avem habar de corespondentul său din natură.

Este paradoxal că în ziua de astăzi cele mai puternice şi mai stabile reţele neuronale se bazează şi se inspiră pe funcţionarea creierului uman, cu toată necunoaşterea lui în profunzime. Modelul de bază în cercetarea ştiinţifică neuronală este creierul uman şi acesta devine din ce în ce mai artificial în contextul imitării unor funcții prin arhitectura I.A.

Culmea că afirmaţia de mai sus mi se pare a fi foarte optimistă, deoarece până în prezent nu s-a reuşit simularea niciunui fel de creier, nici măcar al unei gâze sau al unui animal cu o construcţie simplă. Se pare că cercetările în domeniu au ajuns la stadiul la care să fie posibilă crearea unei inteligenţe şi cu altceva în afară de neuroni şi că aceasta ar fi mult mai performantă decât inteligenţa de natură biologică.

Cu alte cuvinte, pot fi înlocuiţi neuronii având în vedere că inteligenţa este, de fapt, un bagaj de informaţii. Deci există un factor cumulativ centrat pe informaţii de orice natură, aceste informaţii trebuie transportate de o infinitate de vectori (suporţi) fizici pe o altă infinitate de suporţi fizici care trebuie creaţi. Să luăm ca exemplu datele care privesc Al Doilea Război Mondial sau „Războiul Rece” sau orice alt eveniment istoric important. Mesajul care se transmite în legătură cu toate faptele care compun un eveniment sau altul reprezintă o informaţie care poate avea ca suport volume de carte, volume de casete video, fişe informatice și altele.

Informaţia privind evenimentele respective există şi va exista pe aceste modele de suport fizic. În efortul de a exercita pe viitor un control cât mai eficace asupra IA, oamenii de ştiinţă pornesc de la o realitate destul de dură şi anume că aparatul nostru cognitiv nu a fost destinat de natură pentru a fi capabil să-şi maximizeze inteligenţa, ci doar pentru a maximiza şansele noastre de supravieţuire, ceea ce nu este acelaşi lucru. Creierul uman funcţionează în baza unei resurse energetice limitată, ceea ce va determina o dificultate din ce în ce mai mare în înfruntarea cu IA dusă spre formele ei maxime de evoluție.

Pe baza acestor concluzii, experţii în I.A. apreciază un progres extraordinar care va sfârşi prin a provoca o aşa numită „explozie de inteligenţă” care ar putea fi fulgerătoare, fapt ce va genera în timp extrem de scurt (câteva săptămâni, câteva zile, ba chiar câteva ore) ceea ce Bostrom denumeşte „Singleton”, adică apariția unei superinteligenţe concurente. Până la apariţia acestui „Singleton”, inteligenţa umană rămâne un fenomen descentralizat.

Caracterizând de o manieră contraintuitivă cele trei variante expuse mai sus, putem să ajungem la concluzia că, într-un mod sau altul, fiecare din cele trei tendinţe enumerate mai sus nu ne va înpinge către dispariţie.

Iar în concluzie se afirmă că va fi suficient ca S.I.A. să obţină accesul la Internet pentru a cuceri în acest fel întreaga comunitate umană. Prea multe clarificări în sprijinul acestei ultime afirmaţii nu se fac, de aceea ni se oferă libertatea de a formula anumite consideraţii.

- Se cunoaşte foarte bine despre modul în care, în zilele noastre, Internetul a fost inventat şi controlat de un grup de oameni de ştiinţă, pus apoi în sprijinul unei propagande care numai interesele umanităţii nu le-a servit (să trecem doar succint în revistă Războiul din Iugoslavia, Lupta împotriva terorismului, Pandemia COVID-19, Războiul din Ucraina şi câte altele). Internetul este un mijloc de comunicare și informare. Nu internetul este de vină, ci cei care manipulează informația, în primul rând media socială sau cum a început să se numească în ultima vreme: „hatred media” adică media urei sau care propagă ura.

- Aceasta a însemnat că deasupra a tot ce înseamnă „reţelele de socializare”, au existat factori şi grupuri de decizie globali care au controlat şi folosit în scopuri obscure aceste reţele. Remediul acestei acțiuni este educația celor ce caută să se informeze pe Internet de a ști cum să separe „informațiile de zgomote”. Acesta este un principiu de bază al analizei.

- Cum se poate şti precis dacă S.I.A. va juca în ultimul moment un rol negativ în istoria umanităţii şi dacă atingerea unui nivel superior al cunoașterii de sine nu va fi cea în măsură să salveze rasa umană de la extincţie?! Plecarea de la premisa că SIA va avea un rol nefast în istoria umanităţii ni se pare cel puţin discutabilă.

Dacă plecăm de la premisa că omul, nefiind nici rezonabil, nici înţelept, nici raţional, singurul lucru rezonabil de făcut de către SIA ar fi să-l elimine. Iar dacă nimic nu pare a proteja umanitatea de efectele S.I.A., ar trebui decretat un moratoriu asupra tuturor cercetărilor în domeniul I.A.?

Cu alte cuvinte, nu trebuie să disperăm şi să ne resemnăm pentru că este posibil să vedem lucrurile altfel decât se vor petrece în realitate, cândva.

Adevăratul risc este ca S.I.A. să fie exact ca noi, adică o inteligenţă limitată, care să ne semene într-o proporţie semnificativă. Bănuiesc că dacă Dumnezeu a creat omul după chipul și asemănarea lui și noi putem crea robotul, ca exponent al IA, după chipul și asemănarea noastră, dacă nu chiar mai bun, dar cu mai puține tendințe de distrugere și autodistrugere.

În faţa unei astfel de perspective se formulează posibilitatea apropierii de scopurile asumate de S.I.A. Se are în vedere posibilitatea de a insufla SIA caracteristici umane ca setea de cunoaştere, curiozitatea, capacitatea de a autoînvăța și, posibil, să aibă, cândva și sentimente.

Deocamdată, ceea ce putem afirma cu certitudine este faptul că în curând vor exista două tipuri de inteligență: umană și artificială. Cum vor coexista, interacționa și cum vor influența viața, rămâne de văzut. Mai multe răspunsuri la aceste întrebări decât cele oferite de oamenii de știință ne pot fi furnizate doar de creatorii de science-fiction.

Concluzii

- O legislaţie care să limiteze perfecţionarea S.I.A. nu va fi posibilă acum și, cu atât mai mult, în viitor. Ritmul I.A. de evoluție depășește cu mult puterea omului de a legifera. Probabil că în viitor va apărea o elită care va ocupa o poziție dominantă în societatea viitoare datorită controlului asupra tehnologiilor IA și a acumulării de avere. Parafrazându-l pe Yuval Noah Harari este posibil să apară o nouă stratificare socială: homo sapiens să devină cel întreținut și pe cale de eliminare treptată și homo deus va fi noul motor de dezvoltare a civilizației umane. Să ne amintim de filmul genial al lui Charlie Chaplin, „Timpuri noi”. Filmul era doar unul dintre primele tentative de a arăta lumii ce ne aşteaptă.

- Oamenii se vor reduce drastic ca număr. Mecanismele de extincţie umană le constatăm chiar de astăzi: războaie, pandemii, dereglări climatice masive, cutremure, înfometare etc. Şi aceste măsuri vor evolua către un singur scop: reducerea la minimum posibil a rasei umane.

- Astăzi, printr-o incoerenţă şi iresponsabilă politică în domeniul învăţământului şi culturii, se face tot posibilul ca tânăra generaţie să nu mai aibă memorie. Nimeni nu mai pretinde la şcoală să se înveţe versuri ale marilor clasici, nimeni nu mai cere date în legătură cu marile evenimente istorice. Popoarele fără istorie şi fără memorie, sunt popoare pierdute.

- Inteligenţa Artificială reprezintă astăzi o lume în plină efervescenţă. Progresele obţinute în domeniu au darul de a stimula cercetarea pe de o parte, dar și să provoace îngrijorare pe de altă parte. Se pune problema ca umanitatea să dispară? Dacă avem în vedere faptul că omul reprezintă cea mai minunată creaţie a evoluţiei, răspunsul la întrebare ar fi, cu siguranţă, negativ. Pe de altă parte, dacă se gândeşte în termenii în care umanitatea nu reprezintă altceva decât un duşman de moarte al ecosistemelor, atunci, cu siguranţă, trebuie să ne pregătim pentru ce este mai rău. Adevăratul risc ar putea fi ca I.A. să nu se deosebească de noi, oamenii.

- Părerile precum că I.A. ar putea fi corectată, încetinită, stopată sau interzisă prin pachete legislative nu sunt decât aberaţii imposibil de pus în aplicare.

- I.A. reprezintă o treaptă superioară în evoluţia umanităţii. O „civilizaţie” a I.A. în afara prezenţei active şi creative a omului este fără viitor. Doar inteligenţa umană poate rupe barierele cunoaşterii.