Rezultatele activităţii actuale ale instituţiilor, întreprinderilor, indiferent de forma de proprietate sau sfera de activitate, denotă faptul, că promovarea neeficientă a managementului în general, neînţelegerea clară a necesităţii de elaborare a cadrului legislativ şi normativ strategic adecvat, nepromovarea cadrelor manageriale cu capacităţi şi aptitudini native şi studii corespunzătoare, perspectivele neclare - toate duc inevitabil la pierderi, staţionări, conflicte, situaţii de criză, faliment, recesiune. Republica Moldova parcurge şi cred că va contunua să parcurgă o distanţă, poate necunoscută, în aşa numita „perioadă de tranziţie la economia de piaţă”.Economia ţării este într-o situaţie destul de dificilă, afectată în timp, prin trecerea de la sistemul centralizat-planificat la sistemul economiei de piaţă. Necatînd la faptul , că mai mult de două decenii nu mai facem parte din sistemul socialist, oricum rezultatele de dezvoltare a activităţilor economice sunt şi urmeaza a fi dezastruoase. Economia republicii este într-un declin continuu, neavînd la bază concepţii şi strategii de dezvoltare bine determinate. Reformele realizate în toate sectoarele economiei naţionale sunt lipsite de mecanismele economice tradiţionale moderne, caracteristice economiei de piaţă. Cadrele manageriale încearcă să facă faţă acestui proces existent, însă realitatea este cu mult mai dură şi cu mult mai pesimistă.Condiţiile actuale de dezvoltare ale instituţiilor, întreprinderilor, nu par a fi încurajatoare pentru un viitor apropiat. În acelaşi timp, statul nu oferă condiţii favorabile pentru dezvoltarea infrastructurilor, indiferent de sfera de activitate. Mediul concurenţial este lipsit de motivaţie, care, nu poate concura nici pe piaţa internă, nici pe cea externă, iar managerii sunt lipsiţi de practica muncii (activităţii) în condiţiile economiei de piaţă, necunoscînd principiile de bază ale managementului bazat pe concurenţă.Cadrele manageriale în multe cazuri, chiar nu sesizează şi nu sunt în măsura cuvenită de a conştientiza cu seriozitate problematica lucrurilor reale în cadrul cărora se desfăşoară activitatea lor. Gestiunea resurselor financiare şi umane sunt inadecvate condiţiilor economiei de piaţă.De aceea, pentru organizarea şi gestiunea unei instituţii, întreprinderi în condiţiile perioadei de tranziţie la economia de piaţă, specifice unui sistem bazat pe concurenţă, decizie şi control, aspectele metodologice şi principiile moderne tradiţionale de reglare a proceselor ar fi: stabilirea funcţiilor de dirijare a resurselor financiare în cadrul instituţiei, întreprinderii cu capital privat, de stat sau mixt; formularea sarcinilor de bază privind organizarea gestiunii resurselor financiare, umane, materiale în condiţiile perioadei de tranziţie, cu rezultate palpabile şi scop determinat pentru a pătrunde în esenţa noţiunilor caracteristice economiei de piaţă; repartizarea funcţiilor între cadrele administrative (de conducere), prin stabilirea celor mai optime mijloace de promovare a noilor metode de dirijare şi dezvoltare a instituţiei, întreprinderii; stabilirea relaţiilor reciproce cu mediul extern al instituţiei, întreprinderii; stabilirea politicii privind perfecţionarea şi formarea continuă ale angajaţilor; stabilirea gradului de responsabilitate a gestionarilor de resurse financiare şi materiale, gestionarea pieţei de consum; stabilirea politicii de angajare a cadrelor (resurselor umane), pregătirea calitativă a tinerilor specialişti sau noilor specialişti; asigurarea şi aplicarea eficientă a principiilor specifice economiei de piaţă; crearea unui sistem de adaptare şi racordare a cunoştinţelor acumulate la noi condiţii de gestiune, etc. Pentru a activa eficient în condiţiile perioadei de tranziţie cu accent pe economia de piaţă, importanţa competitivităţii este un factor de bază, care reflectă şi impune determinarea concretă a principiilor şi a criteriilor de bază a managementului unei instituţii, întreprinderi.Promovarea detaliată a acţiunilor privind elaborarea strategiei de protejare a instituţiei, întreprinderii în caz de faliment sau recesiune, este în acelaşi rînd, un criteriu fundamental, care este pus la baza managementului instituţiei, întreprinderii.Luând în consideraţie situaţia actuală pe care o parcurg instituţiile, întreprinderile din cadrul ţării, în perioada de tranziţie, în raport cu factorii-cheie specifici sistemului economiei de piaţă, s-ar concluziona, că activitatea acestora nu are la bază criteriul bazat pe frica de „faliment”, „recesiune” sau alte consecinţe. Acest lucru îl poate demonstra rezultatele activităţii instituţiilor, întreprinderilor, care sunt ineficiente în condiţiile economiei tranzitive de piaţă, care, nu sunt competitive în plan intern, nemaivorbind de plan extern, iar mecanismele de gestiune şi realizare a factorilor supuşi şi nesupuşi controlului sunt inadecvate pîrghiilor economice.Rezultatele activităţii actuale ale instituţiilor, întreprinderilor, indiferent de forma de proprietate sau sfera de activitate, denotă faptul, că promovarea neeficientă a managementului în general, neînţelegerea clară a necesităţii de elaborare a cadrului legislativ şi normativ strategic adecvat, nepromovarea cadrelor manageriale cu capacităţi şi aptitudini native şi studii corespunzătoare, perspectivele neclare - toate duc inevitabil la pierderi, staţionări, conflicte, situaţii de criză, faliment, recesiune.
Cadrul legislativ şi normativ actual este elaborat încă din perspectiva promovării în continuare a unui sistem economic centralizat, incapabil în promovarea reformelor moderne, dar poate capabil de a acorda individului minimum de existenţă sau poate chiar nimic pentru a supravieţui.Respectivul cadru legislativ şi normativ este impus tuturor ramurilor producătoare şi neproducătoare din sistemul economic naţional din ţară în promovarea, organizarea şi gestionarea reformelor (inclusiv, gestionarea resurselor financiare, umane, materiale, etc.).Gestiunea centralizată, pe alocuri cu accent mixt prin prisma managementului modern, deformează legităţile obiective ale tranziţiei la economia de piaţă.Abordarea în plin sens a noţiunilor de „Managementul resurselor financiare”, „Managementul resurselor umane” şi altele prin prisma managementului în general este un lucru semnificativ în promovarea reformelor economice, sociale şi politice în perioada de tranziţie cu accent la economia de piaţă. Cel mai important moment în determinarea succesului unei instituţii, întreprinderi este promovarea de către manageri şi angajatori a strategiei bazată pe principiile obiective ale economiei de piaţă prin valorificarea acestora în practică. În acelaşi context, ne rămîne doar să reamintim, că structura organizatorică a unui sistem bazat pe economia de piaţă are la bază proprietatea privată.Majoritatea ţărilor dezvoltate cu economie de piaţă tradiţională au trecut prin perioade dificile de trecere de la un sistem economic neviabil la un sistem economic performant, viabil, bazat pe teoria managementului financiar modern.În aceşti parametri şi Republica Moldova trebuie să se înscrie în lista candidaţilor de trecere de la un sistem centralizat, centralizat-mixt la un sistem integru adecvat economiei de piaţă bazat pe proprietatea privată, concurenţă, cerere şi ofertă.
Transformările respective ar putea fi realizate în corelaţie cu elementele-cheie – revitalizarea întregii economii naţionale, reformarea proprietăţii de stat, reformarea preţurilor în condiţii bazate pe concurenţă, reformarea politicii fiscale, etc. În viziunea economistului Piter Marrel din S.U.A. sistemele economice pot fi divizate în trei categorii, precum:
- economie de piaţă (economie capitalistă tradiţională);
- economie centralizat-planificată tradiţională (economie socialistă);
- economie socialistă reformată (sistem aşa numit „mixt”), unde piaţa liberă îşi are un loc evident în procesul economic, iar în paralel îşi spune cuvîntul predominant cu întreprinderile de stat şi antreprenoriatul cu activitatea sa foarte limitată.
Totodată, domnul Piter Marrel remarcă: „că aplicarea unor metode tradiţionale prin controlul de stat ar fi o latură eficientă prin formarea condiţiilor macroeconomice, poate favorabile, care ar contribui la dezvoltarea sectorului privat în condiţiile perioadei de tranziţie. Cît priveşte controlul centralizat este menit să asigure o oarecare stabilitate a producţiei din sectorul de stat şi totodată să garanteze un suport în echilibrul macroeconomic la nivel naţional. Însă, acest control nu denotă, că ar putea fi acel cu conotaţie socialistă (sau în cazul nostru exsocialistă, exsovietică). Aici, ne-am putea referi la controlul sau reglementarea creditelor, retribuţiei muncii, utilizarea valutei străine, sau în cazuri, cînd lucrurile pot demara cu efecte neaşteptate”[1]
Experienţa ţărilor din Europa de Est, inclusiv Republica Moldova au demonstrat, că în majoritatea cazurilor dezechilibrele macroeconomice au fost afectate şi de procesele descentralizării. Dar, oricare reformă economică centrată spre descentralizare a creat condiţii de concurenţă între sectorul privat şi cel de stat, care în rezultat, descentralizarea într-un sistem politic rigid poate încetini dezvoltarea sectorului privat în dependenţă de cum sunt puse accentele pe procesele economice.Conform relatărilor, aceste trăsături pot fi caracteristice şi pentru ţarile din Estul Europei, inclusiv Republica Moldova. Procesele economice decurg cu dificultate în contextul sistemului economic, aşa numit „mixt” (economie socialistă reformată), unde piaţa liberă îşi are teren, dar, totodată, invadat de instituţiile şi întreprinderile de stat şi antreprenoriatul destul de limitat.Aici putem spune ferm, că a venit demult timpul, unde trebuie să depunem efortul necesar în a accelera procesul reformelor cu strategii de economie de piaţă, de economie de piaţă capitalistă tradiţională.Pentru crearea unei infrastructuri de piaţă, în primul rînd, este necesară descentralizarea administrativă şi financiară în toată amploarea sa, care ar fi un imbold spre deschiderea căilor economice funcţionabile. Transferul deciziei de la nivel central la cel local, va conduce la responsabilizarea factorilor locali în gestionarea eficientă a resurselor financiare, umane şi materiale, accelerarea proceselor de reformă prin implementarea programelor europene, modernizarea şi dezvoltarea infrastructurilor, investiţii în capitalul uman - factor important în procesul de producţie.
Grafica - Ion Măldărescu
---------------------------------------------------------------------
[1] Burlacu N., Managementul corporativ, Academia de Studii Economice din Moldova. Editura A.S.E.M., Chişinău, 1996, p. 33 şi.297.