Pe parcursul operaţiilor desfăşurate pe frontul antisovietic, trupele de blindate au cunoscut mai multe transformări, atât structurale, cât şi ca dotare. La 28 octombrie 1943 a fost promulgată legea pentru reorganizarea forţelor armate, care prevedea, printre altele, şi organizarea trupelor de tancuri. În urma acesteia a fost înfiinţat Comandamentul Trupelor Motomecanizate, organism pentru coordonarea şi conducerea trupelor motomecanizate din Armata Română şi o dublură a Diviziei 1 blindată, dotată cu tehnică de luptă de provenienţă germană: tunuri de asalt şi autoblindate. Concomitent, s-a încercat fabricarea unor vehicule blindate în România. Mareşalul Ion Antonescu credea în mod realist că slaba apărare anti-tanc a trupelor româneşti, impunea măsuri radicale de îmbunătăţire. În luna decembrie 1942, la cererea sa, a fost demarată proiectarea, în vederea producerii de către industria autohtonă, a unui vânător de tancuri uşor, foarte mobil şi cu mare putere de foc. Iniţial, vehiculul a fost realizat la uzinele Malaxa. Importantă contribuţie românească adusă la evoluţia vehiculelor blindate pe şenile, carul de luptă, „Mareşal", a fost rezultatul unei concepţii revoluţionare româneşti. Iniţial, şasiul tancului sovietic uşor, T-60, capturat, a fost adaptat pentru a putea fi compatibil cu tunul Putilov-Obuhov M 1904-1930, de 122mm L-12 (tot sovietic şi tot de captură), suplimentând puterea de foc cu o mitraliera coaxială de 7,92mm ZB HMG. Neavând turelă - soluţie absolut nouă şi originală la acea vreme - partea superioară a era protejată prin îmbinarea a patru plăci trapezoidale din oţel. Prototipul cu denumirea M-00 a fost testat în anul 1943, rezultatele obţinute fiind favorabile finalizării proiectului. După scurt timp au fost realizate prototipurile îmbunătăţite M-01, M-02 şi M-03, ultimul având şasiul mai lung cu 43,2 cm şi mai lat cu 13,4 cm, decât M-00. Modelul iniţial avea blindajul părţii superioare sudat, iar structura interioară era întărită prin compartimentare, mărindu-se astfel robusteţea vehiculului. Tunul folosea o lovitura cumulativă, de tipul Hohllandung, creată special. Pe timpul derulării proiectului, industria românească a creat un tun anti-tanc foarte reuşit - Reşiţa M1943 - de 75mm, care a fost montat pe „Mareşal", mult mai performant decât tunul sovietic. S-a renunţat la comanda iniţială a celor 1000 de motoare Hotchkiss de 120c.p., din Franţa, preferinţele orientându-se spre motorul Diesel german de 220c.p., mult mai performant. Au fost achiziţionate maşinile-unelte, necesare fabricaţiei, iar în noiembrie 1943 au început pregătirile pentru lansarea producţiei de serie. Germanii au fost foarte interesaţi de proiect, pe care l-au urmărit îndeaproape, contribuind cu piese şi subansamble, care nu puteau fi produse în România. Au fost impresionaţi de mobilitatea acestuia şi de viabilitatea proiectului absolut original, de inteligenţa şi ingeniozitatea proiectanţilor şi inginerilor români, care au făcut tot ceea ce a fost posibil, pentru a nu depinde de furnizori străini. Ultimul model experimental, M-05, utiliza componente de fabricaţie românească, abandonând definitiv modelul iniţial, T-60. Singurele componente din import - majoritatea aduse din Germania - erau: motorul, cutia de transmisie, şenilele C.K.D., aparatul de radio emisie-recepţie şi o mare parte a dispozitivului optic de ochire, acestaurmând să fie fabricat la I.O.R.
S-a hotărât producerea a 1.000 de care de luptă „Mareşal", demarându-se simultan şi antrenamentul echipajelor. Vânătorul de tancuri urma să intre în dotarea Regimentului 2 - Care de Lupta (32 de batalioane AT, fiecare cu câte 30 de unităţi de luptă). În premieră românească, la fabricarea acestor blindate urma să fie folosit cimentul antimagnetic şi schema de camuflaj multicolor. În urma actului trădării de la 23 august 1944 şi a dezastrului care a urmat după ocuparea ţării de către sovietici, aceştia au confiscat tot ce cuprindea proiectul „Mareşal": proiectul revoluţionar de excepţie al echipei de ingineri şi proiectanţi români, planuri, utilaje, dispozitive, prototipuri - inclusiv seria „0", aflată pe linia de fabricaţie - şi care urma să intre în dotarea Armatei Române în luna noiembrie a aceluiaşi an. Germanii au continuat proiectul „Mareşal", l-au dezvoltat şi au fabricat vehiculul blindat german, redenumindu-l „Hertzer".

Note bibliografice:
- Scafes C., Şerbănescu H., Scafes I., Andonie C., Danila I., Avram R. - Armata Română 1941-1945, Editura R.A.I., 1996
- Dumitru I. - Tancuri în Flăcări, Nemira, 1999
- Duţu A., Dobre F., Loghin L. - Armata Româna în Al Doilea Război Mondial (1941-1945)