
Anul 1812 a fost şi a rămas cel mai negru an din istoria Basarabiei şi a românimii. Ca dintr-o „Matrioşcă" tipic rusească, din anul 1812 a ieşit oribilul iunie 1940, care a zmuls Basarabia şi Bucovina din trupul României moderne, dând startul dezmembrării statului român unitar. Trâmbiţata „eliberare a norodului moldovenesc" a însemnat un an de teroare roşie, de exterminări în masă a populaţiei româneşti, de incendieri a bisericilor ortodoxe, de ucidere a preoţilor şi intelectualilor şi, a finalizat înainte de războiul sovieto-german, în 12 iunie 1941 cu o deportare de coşmar a zeci de mii de fruntaşi români în Gulag-urile siberiene. Şi august 1944 a ieşit din „Matrioşca 1812". La împărţirea Europei, după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, Rusia a cerut iarăşi Basarabia, bazându-se pe furturile ei numite eliberări, din mai 1812 şi iunie 1940. Merită să mai menţionăm că faţă de Rusia ţaristă, care a păstrat nefragmentat teritoriul Basarabiei, Rusia comunistă a dăruit Ucrainei pământurile noastre strămoşeşti din ţinutul Hotin, 250 de km de litoral la Marea Neagră şi peste 200 de km de Dunăre de la Reni până la Vâlcov, plus Bucovina de Nord. Planul lor satanic de a ne şterge de pe harta Europei a prins contururi reale în perioada august 1944 - august 1991. Tot ce a început Rusia ţaristă a fost continuat şi mai acerb de Rusia comunistă: mobilizarea tinerilor basarabeni în vara lui 1944 şi transformarea lor în carne de tun pe linia întâia a frontului sovietic (circa o sută de mii de bărbaţi împuşcaţi şi schilodiţi); foametea organizată din 1946-1947 care a ucis peste un sfert de milion de moldoveni; deportările în masă ale gospodarilor, intelectualilor, preoţilor din vara lui 1949 în Siberia şi Kazahstan (peste un sfert de milion); neodeportările „voluntare" ale tinerilor basarabeni la pământurile înţelinite din Asia sovietică; stimularea căsătoriilor mixte (peste 250 de mii); transformarea R.S.S. Moldoveneşti într-un poligon experimental chimic, economic şi polietnic, care prevedea ca în 20 de ani să dispară băştinaşii, omul vechi, cu rădăcini seculare, şi să apară omul nou, fără memorie, fără limbă maternă şi fără conştiinţă naţională – homo sovieticus. Tot din „Matrioşca 1812", Stalin a scos teoria limbii moldoveneşti şi a naţiunii moldoveneşti, cultivând prin propagandă, educaţie şi instruire, în românii basarabeni dispreţ şi ură faţă de România şi faţă de tot ce e românesc. Testul de ură faţă de neamul tău îţi garanta cariera profesională şi accesul spre un post din ierarhia comunistă. În fond, ar trebui să recunoaştem că moldovenii fără conştiinţă românească sunt un produs tipic rusesc, iar Uniunea Sovietică a reuşit să plăzmuiască pe teritoriul R.S.S. Moldoveneşti un mutant jalnic, care astăzi poate fi văzut în partidul comunist, în organizaţii de felul „Patrioţii Moldovei" sau „Liga tineretului rus", în instituţiile separatiste de la Tiraspol. La fel ar trebui să spunem deschis, că U.R.S.S. s-a prăbuşit, dar Rusia a rămas dominantă în Basarabia şi Bucovina, că otrava ideologică a atacat gândirea normală a zeci de mii de cetăţeni moldoveni, care poartă în ei stigmatul dezonorant al anului 1812.
Şi de ce să ne prefacem că furtul teritorial din 1812, 1940, 1944 vizează doar Chişinăul? De ce ziua de 16 mai nu a fost declarată zi de doliu naţional pentru românii din Ţară şi de pretutindenea? De ce măcar, urmaşii Divanului Domnitorului Ştefan, autorităţile judeţene din Suceava, Botoşani, Iaşi, Bacău, Neamţ, Vaslui, Galaţi, Vrancea, printr-o decizie locală, nu au coborât drapelele în bernă? De ce, fraţilor, aţi lăsat să fie împânzită România cu monumente ale Rusiei ţariste şi sovietice, dar nu aţi găsit un petec de pământ pentru un memorial al jerfelor şi martirajului Basarabiei şi Bucovinei rupte din trupul Ţării, un loc pentru pomenirea a peste milion şi jumătate de români basarabeni asasinaţi, deportaţi, expatriaţi, un loc unde fiecare cu suflet de român să poată să-şi amintească de fraţi şi să aprindă o lumânare? Ce monumente au fost ridicate Basarabiei şi Bucovinei în România şi noi nu ştim de ele? La urma urmei, Rusia ne-a despărţit provizoriu şi nu Dumnezeu, fiindcă toţi cei care au fost, şi noi, cei de azi din Basarabia, suntem os din osul României străvechi şi eterne, şi suflet din sufletul ei...Să vă mai spunem care va fi următoarea postată „eliberată" de ruşi, dacă piere neamul românesc din Basarabia? Cred că nu e nici un secret...
În luna mai a anului 2012 am comemorat 200 de ani de când cuţitul rusesc a fost înfipt în inima Moldovei istorice. De atunci şi până astăzi harta Neamului Românesc sângerează, iar marele Voievod Ştefan ne priveşte cu dojană şi nu-şi poate dormi somnul de veci la Putna. Deşi rezistenţa românească este una de referinţă, mai rămânem singurul popor din Europa, despărţit în două. E o umilire pentru lumea civilizată. Dar pentru românime? Cine sau ce generaţie va scoate cuţitul străin din trupul Moldovei şi va pune capăt celei mai mari nedreptăţi istorice? Întreabă-te, dacă ai în tine suflet de român. Şi nu tremura: cuţitul muscălesc a ruginit demult, dar Basarabia, ca şi sora ei Bucovina, nu şi-a pierdut buletinul de identitate şi nu a uitat drumul spre Putna, spre vatra ei milenară, din care a fost zmulsă cu forţa. Basarabia, indiferent de marasmul şi laşitatea politicienilor din stânga şi dreapta Prutului, calcă cu demnitate peste „Matrioşca 1812" şi, prin Tricolorul care nu a recunoscut şi nu recunoaşte frontierele artificiale, luminează întunericul şi renaşte speranţele din suflete şi de pe harta inimii noastre.