Citez dintr-un articol din „Libertatea”[1], semnat de Valeriu Nicolae, cel care a aruncat o privire peste biografiile unor parlamentari: „Am trecut atent prin peste 80 de C.V.-uri de deputați de la P.N.L. și P.S.D. O parte dintre ei sunt tineri sau au intrat de tineri în politica mare, deputați înainte de 30 de ani. Nu am găsit încă un singur C.V. acceptabil.  C.V.-urile tinerilor P.N.L. și P.S.D. sunt sinistre. Celelalte sunt, în zdrobitoarea lor majoritate, niște mizerii”.

Valeriu Nicolae publică mereu cîte o analiză de C.V. Cînd dintr-o tabără, cînd din cealaltă.

„Sunt destule cazurile în care tinerele speranțe, în timp ce sunt directori generali la firme private, consilieri locali, șefi de organizație locală de tineret, directori de O.N.G.-uri și membri în diferite A.G.A. mai fac și o facultate, cursuri de leadership și cel puțin un master. Toate în același timp. Liderul P.S.D. Simonis: de la director de bar la director al Aeroportului Timișoara, Alfred Simonis. Șeful din Parlament al P.S.D., domnul Simonis, a trecut de la poziția de director la un bar, funcție pe care o deține din primul an de facultate, firmă cu zero angajați, la poziția de director la Aeroportul Timișoara. La nici 27 de ani”.

Ce să mai zici despre competența, profesionalismul și condiția morală a lui Alfred Simonis, șef de grup P.S.D. în Camera Deputaților! Ce să zici despre Glad Aurel Varga de la P.N.L.? „Perioada de tranziție până ajung în Parlament este o vânătoare ilară de diplome, cursuri, funcții și titluri care de care mai pompoase, tâmpite sau dubioase. Singura lui calificare a fost liceul de sport și o bombă de universitate la Drept. Varga, P.N.L., ajunge în șapte consilii de administrație. Înainte de a ajunge în Parlament la 30 de ani, domnul Glad Aurel Varga de la P.N.L. înființează nouă O.N.G.-uri toate finanțate de stat și este în șapte consilii de administrație. A absolvit o batjocură de universitate” (Valeriu Nicolae).

Pe site-ul său[2], Valeriu Nicolae a aruncat o privire și pe C.V.-ul lui Marcel Vela, subinginer în sudură și lucrător în asigurări prin Banat: „C.V.-ul domnului Vela ar provoca sughițuri de râs sau niște scuipături în sân oricărui șef de resurse umane. Impostor, tupeist, agramat, plin de el, legat de o mulțime de scandaluri de corupție, decorat de Constantinescu în 2000 și de B.O.R. în 2010 obține în 2016 și un certificat de revoluționar căci C.V.-ul e mult prea subțirel pentru o poziție ministerială. Este acum ministrul liberal al M.A.I. Un cumpănaș”.

Ce să facem? Să stăm cu ochii pe el sau să săpăm adînc în afacerile imobiliare ale lui Marcel Vela de pe vremea cînd era primar la Caransebeș? Nenorocirea este că ne aflăm în fața unui fenomen care copleșete țara și viața politică. O invazie de impostori, de șarlatani și șmecheri, de descurcăreți și de panglicari, de înfometați de putere, dar fără școală, de bișnițari de bulevard, inclusiv valutiști și de odrasle de nomenclaturiști călărește țara, controlează politica și parlamentul și învîrte afacerile cu terenuri și restituirile de bunuri confiscate de comuniști. Elita Romaniei pentru următoarele decenii este alcătuită din gunoaie, șantajiști, lepre și aventurieri norocoși. Nu mai avem oameni care să conducă domenii după ce au performat într-o carieră, sau, dacă mai există, îi marginalizăm. Caracterul și reperele morale sunt fleacuri. Profesionalismul este mai rar decît ursulețul panda, iar răpitorul politic este omniprezent și domină parlamentul, guvernul și partidele politice. Ca să supraviețuiască, micul funcționar copiază rețeta succesului.

Trecerea la prostocraţie. Răul României de azi vine de la preluarea treburilor publice de către aventurieri, proști, nepricepuți hulpavi și odrasle de generali și mahări comuniști. Prostocraţia cu ifose, bine definită de Andrei Marga într-o analiză șoc, și-a creat eroii ei, regulile sale și are epoca ei. Ratații și mediocrii conduc guvernul și tot ei și-au trimis oameni la președinție! Între Marcel Vela și Klaus Iohannis, Glad Aurel Varga sau Marcel Ciolacu nu este decît o diferență de scaun. Adică de funcție. Sunt la fel de păguboși pentru țară![3]

Cum rîde un sas la Cotroceni?

Viața are și umor. În cazul nostru, mai rar. Ține și de perspectiva asupra lucrurilor. Dacă ne uităm încruntați la toate declarațiile lui Klaus Iohannis, nu ne rămîne decît să ne înfuriem și să zicem doar: Ai auzit ce-a zis b…. ăla de Iohannis? Nu-i frumos! Este președintele nostru și putem să-i și zîmbim. Chiar să rîdem. Sașii nu rîd decît foarte rar și, de obicei, mint fără să clipească. Ca și ardelenii, ei sunt mai săraci într-ale humorului. Iar de rîs, rîd rar de tot. Aproape niciodată. Au un umor mai degrabă, englezesc, sec, invizibil, care nu se potrivește cu rîsul lui Caragiale.

L-ați văzut pe Klaus Iohannis cu cîtă seriozitate a spus că el este adversarul traseismului (navetismului politic)? Toată lumea știe asta, el ajungînd peste noapte în P.N.L. și apoi în fruntea P.N.L.-ului rămas fără cap (conducător) care trebuia să devină candidat la președinție. Sper că n-ați uitat de șoferul și traducătorul din povestea cu adopțiile de copii? Ați zîmbit, ați rîs sau ați înjurat? Eu zic că era de rîs! Un rîs nemțesc, dar rîs!

Vă mai aduceți aminte de povestea cu casele făcute din meditații? Tot de zîmbit, ca să nu zic de rîs! Una din alta, cu chiria și meditații ca matrioștile! Ați luat-o în serios? Chiar dacă profesorul suplinitor de la Agnita a ajuns primar și candidat, ne spunea povestea cu nucile jucînd sub pielea obrajilor. Adică strîngînd din maxilare. Sobru, sec, cu un rînjet imperceptibil invocînd ghinionul celorlalți. Vă mai aduceți aminte de povestea lui Călin Popescu Triceanu, chemat să treacă A.L.D.E. de partea P.N.L.-ului pentru formarea unei alte majorități parlamentare?

Aranjament grafic - I.M.