Manifestările gălăgioase care s-au derulat în stil provincial la 1 și 9 mai, au arătat cât de înapoiată, agresivă și dezbinată e societatea din Republica Moldova. Consecințele „sărbătorilor”, bețiilor  colective și a scandalurilor de rutină pot fi urmărite la spitalele din sate și orașe, unde au fost aduși de „Salvare” sute de trântori și petrecăreți intoxicați de alcool, cu capetele sparte și mutrele zdrobite de colegi, rude sau apropiați de teapa lor. Însă nu bețivanii prăbușiți pe sub arborii din parcuri m-au dezgustat până la refuz, ci parada sclavilor în frunte  cu nulitatea  Dodon și penalul Șor. Coloana lor înțolită în roșu și cârpită cu „panglica gândacul de colorado”, îmi lăsa impresia că ieșise din cimitir, că venea de pe cealaltă lume. O adunătură sinistră de rătăciți, decupată din timpurile de ocupație  sovietică, mărșăluia caraghios în cârje și încerca să imite spiritul agresiv și militarismul rusesc de pe Piața Roșie. Începuturile lor de „cântece victorioase” se întrerupeau după câteva cuvinte  horcăite.  

Ca o râmă speriată de lumină, coloana jalnică se târâia pe străzile Chișinăului în așteptarea pomenilor și a bănuților căzuți din mâinile murdare ale oligarhilor și nesimțiților din clanurile mafiote de la putere. Din când în când, câteva foste lidere comsomoliste, nişte fiinţe de 70-80 de ani, se întindeau gheboșite să-i cuprindă, să-i pupe sau să-i atingă pe Dodon și Șor. Epizoadele de dragoste partinică dintre comsomolistele îmbătrânite și „pocitaniile din frunte” sfidează limitele ridicolului. În fața mulțimilor împleticite în panglica de colorado, Dodon se hlizește ca la poarta târgului, iar Șor privește  cu dispreț la prostimea  cu mâna întinsă. Totul arată ca un  spot de groază filmat prin cimitire pustii sau în localități bântuite de stafii.

Privești la gândăcimea de colorado împrăștiată pe străzile Chișinăului și te cuprinde rușinea și revolta. E mare jale în țara Moldovei. Prostia se revarsă de sus în jos și se aburcă de jos în sus. Stereotipul bolșevic  că elementele cele mai degradate, pleava și drojdia societății reprezintă poporul adevărat este o deformare oribilă a tot ce înseamnă o populație, o națiune. Au curs râuri de minciuni că poporul nu are nicio vină față de cei pe care îi votează și îi pune în fruntea statului sau țării lor. Oare cei mai mari tirani nu s-au bucurat de susținerea fanatică a mulțimilor? Câte milioane de „cetățeni nevinovați” au slujit regimurile dictatoriale și criminale? De unde atâta obrăznicie şi trufie la unele țări care strivesc alte țări, de unde atâta nevinovăţie la indivizii care au ucis în numele regimului și conducătorului lor? Cât de inocenți ar fi cei care defilează azi sub flamura roșie și, în genere, cine sunt ei și ce reprezintă? Ce caută parada sclavilor în secolul XXI, în capitala unui stat care beneficiază enorm de ajutoare și care pretinde că ar dori să facă parte din Uniunea Europeană? Dodon și Șor, ticăloși de drumul mare, care au ruinat republica - ei, cu cortegiul lor funerar, să ne reprezinte? Moldovă, la ce zile ai ajuns? De ce te-ai lăsat batjocorită și umilită în ultimul hal? Unde sunt fiii și fiicele tale care să-ți spele obrazul, să te curățe de jigodii și să te apere de batjocură şi înjosire zilnică?

Să nu ne facem iluzii că noi suntem buni, iar Moldova e rea. Moldova de azi este croită după chipul și asemănarea tuturor celor care locuiesc pe pământul ei și se hrănesc din sevele și roadele ei. Moldova ne reprezintă pe fiecare în parte și pe toți împreună. Moldova este oglinda noastră, oglinda în care privesc cei peste trei milioane de cetățeni. Buni sau răi, frumoși sau urâți, deștepți sau proști, bătrâni sau tineri, cinstiți sau hoți, dodoni sau plahotniuci, stăpâni sau sclavi, miniștri sau măturători, îngeri sau demoni, români sau ruși, ucraineni sau evrei, găgăuzi sau bulgari - Moldova este chipul nostru colectiv. Vă place cum arată acest chip, ce faţă avem în oglinda noastră şi în ochii lumii? Sunteți încântați de societatea în care trăim? Dacă da, atunci de ce atâţea şi atâţea daţi bir cu fugiții în țările civilizate, construite de alții? De ce nu vă alegeți conducătorii care să vă reprezinte și să ridicați împreună cu ei o Moldovă care să arăte ca Elveția, Olanda, România sau Germania? De ce preferați un măscărici de-al lui Putin în fruntea statului și cerșiți ajutoare, sprijin de la americani, români și europeni? Nu vă este cel puțin rușine să alegeți în Parlament un hoț de miliarde în speranța că o să vă dea și vouă „30 de arginţi” pentru vânzare de Neam şi Ţară? Dacă nu vă identificați ca români, de ce cereți pașapoarte și jurați credință României, pe care continuați să o huliți?

Ne place unora grozav de mult să ne dăm alții decât suntem în realitate. Ne strălucesc ochii când reuşim să-l înghiţim pe unul de-al nostru.  Ne devorăm elitele cu o plăcere sadică şi îi facem praf pe conaţionalii mai răsăriţi. Avem o capacitate fenomenală de a da vina pe toți și a găsi țapi ispășitori  în orice situație. Tot ce e strâmb și miroase urât nu ne aparține. Până și viciile propriilor copii le punem pe seama străzii, școlii și statului. La atâtea virtuți cu câte suntem înzestrați, e prea neînsemnat să purtăm răspundere pentru familie, pentru comunitate și societate. Dacă fiul sau fiica fug de acasă, evident, părinții nu poartă nicio vină pentru educația lor. Dacă doi-trei derbedei își bat joc de un sat întreg,  ar fi nedrept să acuzăm o comunitate de indiferență și lașitate. Dacă țara, în care locuiești, este condusă de nulități, mediocrităţi sau chiar bandiți, desigur, tu nu ai nicio responsabilitate şi nicio vină, chiar dacă i-ai votat.

Cum credeți, s-ar prăbuși cerul, dacă de mici, din familie, moldovenii ar învăța  un adevăr foarte simplu:  copiii sunt oglinda părinților, satul - oglinda sătenilor, iar țara este oglinda locuitorilor ei. Oare Rusia nu arată așa cum sunt rușii, iar Moldova, așa cum sunt moldovenii?  Germania nu seamănă nici cu Erdogan, nici cu Putin, nici cu Dodon, spre fericirea nemților şi a Europei. Olanda înfloritoate este opera olandezilor. Suedia prosperă este creată prin munca suedezilor. Japonia zâmbitoare este țara ridicată din scrumul radioactiv de japonezi. România, care renaște, se construiește pe visul european al românilor, de a avea o țară liberă, reîntregită și democratică.

Aranjament grafic - I.M.