Conform legii, personalul militar al Jandarmeriei Române se compune din cadre militare, elevi şi studenţi ai instituţiilor militare de învăţământ. Potrivit actelor normative care reglementează statutul juridic al acestor categorii de personal, jandarmii se bucură de drepturi şi libertăţi la fel ca orice persoană cu cetăţenie română, prevederile constituţionale fiind, în aceeaşi măsură, valabile şi pentru această categorie de cetăţeni. La o analiză atentă a drepturilor şi libertăţilor prevăzute în Constituție, se observă că toate sunt valabile şi pentru personalul Jandarmeriei Române, cu...
Trăim într-un climat viciat grav de violenţă. Filmele, ştirile externe ori ştirile interne, şcolile, viaţa de familie, traficul auto, sportul de echipă sau individual, traiul la oraş, viaţa la ţară, relaţiile de serviciu, puşcăriile sau procesul juridic complicat al cercetării penale, demonstraţiie stradale, toate sunt marcate adânc de violenţă. S-a atins deja stadiul la care, în modul său de exprimare publică, politica românească pare de neconceput fără violenţă. Observăm cum activitatea politică împleteşte violenţă de limbaj cu aceea de comportament şi violenţa de acţiune cu brutalitatea din...
Observați vă rog, că titlul de mai sus e urmat de semnul întrebării! Expunerea mea, conține în fapt, o întrebare adresată dumneavoastră, asupra căreia, vă rog să vă pronunțați: „societatea deschisă" este, sau nu, o vulnerabilitate pentru națiunea română? Mi-am pus această întrebare, atât de disputată și controversată asupra naturii acestui nou construct în teoria socială, promovat de unii și contestat de alții, dacă modelul în discuție e benefic pentru noi românii. Cred că am decelat conținutul ideatic al acestei teoriei, că sunt edificat asupra scopului lansării acestui model social...
Vineri, 27 iulie 2018, în cadrul lucrărilor Universităţii de Vară de la Băile Tuşnad vicepremierul Ungariei, Semjén Zsolt, (i)responsabil (s.r.) cu politica naţională, culte şi naţionalităţi, a afirmat - potrivit traducerii oficiale - că Ungaria nu va onora oricum Ziua Naţională a României de la 1 Decembrie şi a solicitat intempestiv „autonomia" pentru maghiarii din Transilvania în nişte termeni pe care, dacă i-ar fi folosit într-un stat care se respectă, ar fi fost deversat peste graniţe într-o jumătate de ceas: „Deci, am eu o singură rugăminte, nimic altceva. Vă rog frumos să citiţi, să...
Este adevărat, vorbesc în necunoștință de cauză, adică fără să fi fost martor ocular sau să fi urmărit măcar toate evenimentele, toată noaptea desfășurarea manifestației de pe data de 10 august. De fapt nici nu cred că există cineva care să se laude că cunoaște tot, a văzut tot, a auzit tot. Am butonat de câteva ori pe diferite canale de știri nu mai mult de 2 ore și am zis că m-am lămurit. Marele protest al diasporei nu a fost nimic decât o piesă de teatru interactiv, în care au fost actori de meserie care și-au jucat rolul într-o scenetă prost regizată în care au jucat și amatori sau de...
Se spune că înainte de decembrie 1989 incomozii ar fi fost „ascunşi" de ochii lumii şi trataţi în instituţii specializate...
Mai anii trecuți, redutabilii avizați ai analizelor geopolitice deplângeau lipsa de lideri proeminenți, carismatici, cum erau cândva de Gaulle, Adenauer, Churchill, Mao, Nehru, Gorbaciov sau Kissinger, Gromiko, Ciu Enlai. Deficitul începe să se remedieze. A apărut mai întâi PuTIn, acum Trump. Președintele de azi al Americii are parte, în titlurile ziarelor, de superlative absolute în bine sau în rău pe toată gama posibilului, de la deschizătorul unei noi perioade în istorie până la marele demolator al economiei de piață, mondializării, democrației liberale etc. În mai puțîn de doi ani de...
„Războiul româno-român atinge culmi ale absurdului și nu mai iartă pe nimeni. Război între generații. Război în sânul aceleiași generații, pentru cele mai absurde motive cu putință. Război în interiorul diverselor profesii, indiferent de natura lor. Război crâncen între diversele instituții ale statului. Război la fel de crâncen în interiorul acelorași instituții. Război inept între partidele politice. Război pentru putere în sânul fiecărui partid. O societate în cioburi, care și-a pierduit busola și simțul solidarității. O societate care nu mai are țel și energie pentru a-și rezolva problemele...
Am întâlnit nenumăraţi cetăţeni, patrioţi adevăraţi, care se jenează să-şi recunoască patriotismul. Am cunoscut tineri instruiţi, dovedit ataşaţi statului român, care persiflează sentimentul patriotic considerându-l caduc, socotindu-l o periculoasă reminiscenţă comunistă. La nivel statal, despre educaţia patriotică nici nu se discută. Nicăieri în programele instituţiilor responsabile de educarea generaţiilor viitoare nu am găsit vreo aluzie, măcar, privitoare la sădirea sentimentului patriotic în mintea celor care vor conduce, peste unul sau două decenii, ţara. Nu sunt primul care descoperă...
Am parafrazat celebrul titlu al lui Jean Giraudoux, „La Guerre de Troie n'aura pas lieu". Am folosit traducerea românească încetăţenită, care pentru subiectul nostru poate fi mai potrivită decât traducerea cuvânt cu cuvânt din original. O avanalşă de articole şi de emisiuni de televiziune pare să pregătească opinia publică mondială pentru declanşarea iminentă a unui război de mari proporţii cu Iranul, cu consecinţe pe cât de greu de anticipat, pe atât de teribile.
În data de 27 iulie 2018, vicepremierul Ungariei, Semjén Zsolt, a afirmat, la Băile Tuşnad, că Ungaria nu va onora oricum Ziua Naţională a României de la 1 decembrie şi a solicitat „autonomia" pentru maghiarii din Transilvania prin apel la Rezoluţia de Unire de la Alba Iulia.
La începutul anilor 2000, prin lecturi sistematice din publicistica occidentală, am redescoperit marile idei ale stângii politice adaptate provocărilor globalizării. Ignorate, ori trimise în derizoriu de către durii neoconservatori, ideile stângii, deși constituiau semnale de alarmă asupra direcțiilor greșite spre care este manipulată omenirea, au rămas la nivelul cercetărilor de bibliotecă. Ceea ce m-a frapat atunci era o concluzie analitico-statistică a rivalității economice dintre S.U.A. și Uniunea Europeană și predicțiile privind apariția unei crize în relațiile transatlantice, ceea ce a...
Semnele vizibile ale declanșării „războiului intern":
Cum nimic nu este veşnic pe lumea asta, şi epoca atotputernicei Koveşi s-a sfârşit. Până aici nimic neobişnuit. Era de aşteptat să se termine odată şi odată. Ceea ce rămâne, este teancul de nedumeriri, noile mirări care abia de acum apar. Pe zi ce trece, conştientizăm cu firească nelinişte câte întrebări (unele puse deja, altele abia născute) rămân fără răspuns. În plus, cum este firesc, pe piaţă sunt vânturate legende, se imaginează drumuri nebănuite până mai ieri, se dezvelesc faţete noi ale existenţei acestei mai mult decât ciudate cariere judiciare, ale acestui adevărat fenomen. Oricât am...
„Războiul româno-român" cu amestec străin
După ieșirea încununată de glorie din Anul Centenarului, România va păși în 2019 pe sub arcul altor două ramuri de laur: președinția rotativă semestrială a U.E. și redobândirea statutului de „națiune captivă", cum li se spunea în vremea lui Truman țărilor din „lagărul socialist", care aveau parte de emisiuni ale postului de radio Europa liberă în limba localnicilor. Eram informați, încurajați, încărcați cu speranța, uneori îndemnați la acțiune, erau denunțate energic și argumentat samavolniciile regimului, nu ne simțeam chiar uitați de „lumea liberă" și nădăjduiam de la o zi la alta, de la un...
Actorii „războiului intern":
În România, democrația este afectată de boli grave.
„Un nou război mondial, un război de un tip nou, fără tunuri și puști. De o parte Vestul, care vrea să stăvilească amenințarea rusă. De cealaltă Rusia, care a pierdut jumătate din teritoriul ei prin sfârșitul U.R.S.S. și se simte agresată", comentează jurnalistul Paul Moreira la TV Arte.
N.A.T.O. împlinește anul viitor 70 de ani într-un postbelic care, din diverse motive ale celor care au făcut jocurile, nu s-a consumat, elucidat, reașezat pe deplin și mai ales cum ar trebui, un moment istoric instabil și incert care parcă fuge mereu să-și fixeze propria-i umbră. După două războaie mondiale clasice, dar cu hecatombe cum nu mai fuseseră vreodată, a urmat războiul numit rece, neterminat nici el vreodată sau, oricum, reluat cu frenezie sub ochii noștri. Ambiguitatea și febrilitatea internațională sunt mai vizibile azi că oricând, iar summitul N.A.T.O. 2018, ca mai toate...
România, spațiu de desfășurare a „războiului româno-român"
De la refacerea statalității din vatra Daciei getice, distruse de legiunile Romei la începutul erei creștine și până în epoca modernă, când s-a născut statul național, românii au fost angrenați, de regulă fără voia lor, în așa-numitele „războaie de apărare". Românii au purtat războaie de tip „roza vânturilor", întrucât vatra neamului lor, așezată în „calea tuturor răutăților", a fost aproape permanent agresată de hoarde sângeroase venite dinspre toate zările, dorind „pământ și apă". Astfel, am citit în cărțile de istorie despre năvălirile neamurilor migratoare numite goți, huni, slavi, avari...
„Torţionarii Securităţii din anii stalinismului matur ne demonstrează în chipul cel mai convingător că şi noi, românii, am avut parte, din nefericire de un holocaust cu nimic mai altfel, decât al altora. Singura deosebire fiind doar stridenţa propagandistică la curţile cele mai înalte şi spaţiul acordat, mai recent, în curicula şcolară pentru lecţiile de istorie adevărată". (Cristian Troncotă)
Trăim, fără a realiza pe deplin, în plin război. Deşi la o primă vedere ar părea că ne bucurăm de pace, noi, românii, traversăm un climat extrem de tensionat, supurând de conflicte în desfăşurare. Grav este că nu realizăm primejdia, pericolul pentru existenţa noastră ca stat. Grav este că nu ne preocupă viitorul acestei ţări. Ne batem între noi ca orbii şi atunci când ne întreabă cineva „Voi nu vedeţi că vă distrugeţi?" ipocriţi, ne grăbim să dăm vina pe străini.
Ca unul care a predat patru ani în învățământul preuniversitar (liceal), pot să vă spun din experiență că intenția și practica Ministerului Educației de a introduce mereu noi discipline (materii) școlare este nerealistă și chiar păguboasă. De ce? Numărul de ore pe săptămână pentru un elev este limitat, iar științele educației ne aduc destule argumente în acest sens. Introducerea de noi „materii" înseamnă dislocarea disciplinelor tradiționale și verificate în întreaga Epocă Modernă. Cu alte cuvinte, ca să introducem „Educație bancară - economică", „Educație pentru protecția mediului", „Educație pentru...
Toată lumea vorbește, grav sau dezinvolt, despre momentul critic prin care trece Occidentul, dar sunt parcă prea puțini cei care încearcă să expliciteze mai riguros ce mai înseamnă, de fapt, în acest moment, Occidentul. Și, mai precis, care ar fi azi numitorul comun al Occidentului. Sau - și mai delicat subiect - în ce măsură se mai poate vorbi acum de interese comune și solidaritate occidentală.
Intervenţii şi programe de consiliere a părinţilor
Intervenţie inacceptabilă în activitatea diplomatică internaţională.
