Arta îmbogățește și relevă realitatea.
Care este, în fine, în ultimă analiză, raportul artei cu realul? Oare arta este a realului sau a iluzoriului? Aceasta depinde de diferite forme de artă. Fără nicio îndoială, artele plastice, de exemplu, îmbogățesc realitatea. Catedralele, statuile și picturile nu numai că sunt ale realului, dar ale realului la cel mai înalt punct, ale realului etern. Muzica de asemenea. Pentru literatură, discuția este posibilă. Aici, există iluzie, dar iluzia este conștientă. Aici, esența însăși a sentimentului estetic ar fi „o oscilație între iluzoriu și real”. Este...
Într-o Românie în care democrația a dat cu oiștea-n gard, iar mafioții și trădătorii au devenit mai populari decât elitele naționale
Nu
Se spune că foamea e cel mai bun bucătar, atât de bun încât și lemnele uscate ți se par trufandale atunci când îți e foame. Se mai spune că frica păzește pepenii, adică atunci când îți e frică, faci și ceea ce nu ai fi crezut ca ești în stare, sau în alte condiții nu ai fi făcut. Ambele proverbe se referă, justifică într-un fel, unele acțiuni nedorite în condiții normale. România ultimelor decenii a devenit însă țara lucrurilor anormale iar situațiile sau oamenii care acționează „anormal” au devenit normali. Anormal acum este să te porți normal, fărădelegea a devenit lege, în capul mesei stau...
Aniversarea zilei Statelor Unite ale Americii în R.F. Germania sub semnul unei noi crize de încredere
Abstract
Mixajul perfect între obiectivele de politică monetară și cele de creștere economică
Să aruncăm o privire asupra volumului „excepțional” în materie de istorie, intitulat sugestiv „Cea mai frumoasă poveste. Câteva adevăruri simple despre istoria românilor”. Credem că, nu îți trebuie cine știe ce doctorate sau studii academice, ca să descoperi adevărul despre o lucrare. Aceste volum ne prezintă momente importante din istoria noastră într-o manieră inedită, mai atractivă, edulcorată, dar sub masca căreia se petrece un fapt extrem de grav pentru istoria unui neam și pentru un istoric: rescrierea în continuare a istoriei României, deja rescrisă de către comuniști și prezentarea...
„Dacă Patria mă va trimite sub pământ şi acolo mă voi duce pentru ea”
„Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătorilor, împotriva stăpânirilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduhuri.” (Apostolul Pavel)
Viaţa unui evreu american în Israel, care a fost asasinat pentru că a scris adevărul
Un ping - pong pentru Europa?
Excelenţa sa Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României, a părăsit pentru un moment turnul de fildeş al înţelepciunii monetare a ţării şi a trântit telefonul contabilului său, când acesta i-a spus sumele pe care le are de achitat Fiscului. Prin urmare a luat poziţia de Robin Hood şi a mărturisit că nu ar plăti nici un sfanţ. Probabil că, în scurt timp, academicianul Isărescu va cita chiar din (t)ratatele navale economice ale domnului Băsescu, promovând statul minimal şi impozite mici. Este posibil ca atât argumente liberale de doi sfanţi din categoria „Huooo, impozite!”, cât şi...
Spiritul Timişoarei
Am
Ca reacţie la apariţia mizeriei editoriale a stră-ne-luminatului istoric Lucian Boia, în seara zilei de 29 aprilie, la un post central de televiziune a avut loc o discuţie moderată de Rareş Bogdan. De-a dreptul grotescă a fost prestaţia unuia dintre invitaţi, profesorul Adrian Niculescu, care, pe lângă inepţiile susţinute pentru a-l apăra pe Lucian Boia - autorul mizerabilei broşuri care a revoltat o ţară întreagă - a dovedit şi serioase lacune de educaţie, permiţându-şi să întrerupă de mai multe ori comentariul telefonic al unui înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române. „Profesorul Adrian...
„Nu lăsa, Măicuţă,/ Să pierim pe cale,/ Că noi suntem fiii/ Lacrimilor tale./ Scapă-ne de patimi/ Şi de pofte rele/ Şi ne schimbă-n mândre/ Mărgăritărele”.
O veche vorbă românească, pe care o găsim și la alte neamuri, spune că în tot răul e și un bine. Ea face serie cu alte vorbe precum nu-i dracul chiar atât de negru sau rău cu rău, dar mai rău e fără rău. Ultima, ciudată rău, nu m-aș mira să nu aibă echivalent în alte limbi. E firea omului pretutindeni aceeași, care face din speranță izvor al vieții! După unii teologi, pierderea speranței ar fi păcatul cel mai mare. Ne-a vindecat de acest păcat „misiunea” cristică, deschizându-ne ochii minții și baierele sufletului asupra șansei de a ne mântui, șansă cu care ne naștem fiecare... Mântuirea...
Trăsnăi dâmboviţene
Text-context-subtext sociopolitic
