De Ziua Armatei României s-au servit cuvinte mincinoase şi gogoşi umflate [1]În urmă cu o lună de zile, televiziunile comerciale din România anunţau în forţă că „vom sărbători joi, pe 25 Octombrie 2012, ziua în care Armata Română a eliberat ultimul « bulgăre » de pământ, redându-ne integritatea teritorială şi suveranitatea naţională". În peisajul mediatic, ştirea a fost total idioată şi obtuză, încercarea de a evita cu orice preţ cuvântul „brazdă" folosit pentru aceeaşi ştire de către presa comunistă, conducând la o sintagmă dezastruoasă din punct de vedere mediatic. Este de la sine înţeles...
Armata Românǎ a avut un rol important în fǎurirea statului naţional unitar român în anul 1918
Mihai I ar fi (fost) „omul rușilor".
Nu credeam că o să apuc s-o trăiesc şi pe asta, să văd, în sfârşit, Biblioteca Naţională terminată, dată în funcţiune, clădire care era aproape gata în 1989, dar a trebuit să mai treacă o generaţie ca s-o vedem funcţională, după ce alde Năstase et Co. au tot vrut s-o facă ba sediul guvernului, ba s-o împartă pe parcele, ca şi pe Casa Poporului, adică i-au prevăzut moartea, dar românii au avut încă o dată noroc (nu au cu Teatrul Naţional, care a cam cacaramisito), şi planul iniţial a rămas în picioare. Evident, datorită banilor de la F.M.I.. Care i-a dat numai pentru destinaţia iniţială a...
„Bostanii" şi „pereţii" aulei Universităţii Hofstra din New York au asistat la runda a doua a unui spectacol jenant de penibil, al cărui protagonist principal a fost Titanicul Pontifus Maximus. La un moment dat, am avut impresia ca elucubraţiile emanate de mesianica făptură sunt rodul unui consum exagerat de Ancient Age, 10 High or Clan McGregor sau rezultatul lecturarii nocturne a cărţii poetului german Gottfried August Burger, autor al nu mai putin vestitului „Uimitoarele aventuri ale Baronului Münchhausen". Mi-au revenit în memorie versurile lui Alexandru Vlahuţă, regăsite în poezia „1907"...
Aș dori să cred că exemplele ce urmează sunt desprinse din romanele sau filmele de ficțiune cu spioni. Nu este așa. Fiecare caz în parte exprimă câte o realitate crudă, fiecare caz în parte este cunoscut de un număr suficient de persoane pentru împlinirea condiției de existență a „locului public". Fiecare caz în parte este readus în atenția unui număr restrâns de cunoscători, ori de câte ori persoanele implicate sunt „reevaluate" în „sus" sau în „jos" pe scara ierarhiei înaltelor demnități publice. Nu puțini gazetari, inclusiv dintre cei care se cred elita conștiințelor civice, au trecut pe...
„Dacă Clubul de la Roma are vreun merit, acesta este întâietatea în a se răzvrăti împotriva ignoranței sinucigașe a omenirii cu privire la adevărata ei condiție." (Aurelio Peccei)
Pentru parăzile L.G.B.T. se găsesc bani, pentru campanii electorale deşanţate şi „aranjate" se găsesc bani, pentru Ziua Ostaşilor Patriei se face economie. Până şi săraca bucată de Românie din stânga Prutului găseşte bani pentru o paradă militară. Guvernului României, nu! (Ion Măldărescu)
Am primit mai demult textul ce urmează, pe care îl redau, îngăduindu-mi să-l însoţesc de un comentariu menit să ajute cititorul să perceapă mai bine importanţa notelor de lectură ale domnului Ioan Ispas din S.U.A.:
C.S.A.T. a hotărât dotarea Forţelor Aeriene Române cu aeronave americane F 16. Acestea vor fi luate, la mâna a treia, din Portugalia, spre satisfacţia lui Jose Manuel Barroso - preşedintele Comisiei Europene, deschizând calea pentru achiziţionarea de alte sicrie zburătoare pentru piloţii români.
Într-un magistral discurs, tinut cu ocazia Zilei Muncii (Labor Day), la Jersey City, statul New Jersey, pe data de 1 Sepembrie 1980, preşedintele Ronald W. Reagan a lăsat generaţiilor viitoare, următorul postulat: „Libertatea nu este niciodată mai mult decât o generaţie înaintea dispariţiei. Noi nu o transmitem copiilor noştri prin celulele de sânge ereditare. Trebuie luptat pentru ea, protejată şi transmisă lor să facă acelaşi lucru; altfel, la apusul vieţii, ne vom petrece timpul spunând copiilor şi nepoţilor nostri, ce a fost odată în Statele Unite unde oamenii au fost...
„Trăim cu frenezie o flecăreală continuă, mulţumiţi că avem ce bârfi, fără să ne pese că ţara în care locuim ar putea fi părăsită de istorie." (Octavian Paler)
Se spune - nu am văzut cu ochii mei - că dacă treci pe lângă un cocotier în care se află o maimuţă, poţi obţine uşor nuci de cocos din cocotierul respectiv, aruncând o piatră sau alt obiect către maimuţă: ea îţi va răspunde aruncând către tine o nucă de cocos. Mi-am adus aminte de această poveste în zilele „loviturii de stat eşuate" din ţara noastră („eşuată" pentru că boicotul referendumului şi decizia C.C.R. asupra referendumului l-au adus înapoi pe domnul Preşedinte Băsescu, altfel, dacă domnul Băsescu era demis şi alegeam alt preşedinte, era „reuşită" ?) . Nu am să mă...
Din punctul meu de vedere şi, în general, al omului normal la cap, după zeci de ani de aşteptare, de speranţe, cam totul ar trebui să fie altfel. Desigur, ca să nu fim acuzaţi, fie de orbul găinilor, fie de un extremism la nivelul limbajului, trebuie să spunem că unele chestiuni chiar sunt. Românul e liber să treacă graniţa spre Europa fără a simţi, ca pe vremuri, glonţul grănicerului în ceafă. Şi nu e rău. E liber trăncănească la orice colţ de stradă, fără a fi ridicat de către poliţia politică, în clipa următoare, şi iarăşi nu e rău. E liber însă să şi rabde de foame după marea privatizare care...
Spre amuzamentul celor care cunosc mai aprofundat chestiunile militare, de câtva timp circulă pe internet un scenariu apocaliptic conform căruia armata română, în cazul unui conflict cu Rusia, ar avea anihilate capacităţile de luptă în 30 de minute, ar fi nimicită în patru ore şi desfiinţată în mai puţin de o zi.
„Nu întrebaţi ce poate să facă ţara pentru voi, întrebaţi-vă ce puteţi face voi pentru ţară. " (John F. Kennedy)
S-a reuşit cu brio să se provoace scârba românilor pentru capitalism într-o societate care nu este nici cal nici măgar. Este un fel de catâr urât şi steril. Ca o reacţie de protecţie la transformările „democratice" originale pe care le trăim de mai bine de douăzeci de ani, am devenit morali până la prostie. Şi când trebuie să fim pragmatici, iar cădem brusc într-o moralitate fleşcăită. Ca definiţie operaţionalizată, moralitatea la români este menită a ne feri pe noi cei buni şi frumoşi (care nu facem nimic) de a nu ne amesteca cu răii şi urâţii care sunt imoralii, (cei care fac afaceri) şi...
Conform teoriilor lui Gaetano Mosca despre clasa politică și despre putere, toate formele de Stat tind spre ceea ce astăzi este cunoscut ca autoritarism. În toate formele de Stat se observă tendința de justificare a puterii în virtutea unei oarecare alegeri ereditare sau elective. Ultima formă de legitimare din partea puterii este, fără nici un dubiu, cea mai eficientă: cel mai bun mod pentru a comanda poporul și/sau masele este să îi faci pe cei conduși să creadă că ei comandă. Societatea contemporană pare să ne demonstreze ceea ce părintele contractului social, Rousseau, afirma despre...
