Cât de real este?„Il n’est force et richesses que d’hommes” (Nu există forţă şi bogăţii mai importante decât omul),- această maximă rostită cândva de către filosoful şi scriitorul politic francez Jean Bodin (1529-1596), a devenit celebră graţie formei concise şi, totodată, pregnante în care a fost definit elementul cel mai important al societăţii. Potrivit unor estimări ale demografilor din perioada dintre cele două războaie mondiale, capitalul uman al oricărei ţări constituie circa 75 % din bogăţiile ei, toate celelalte valori materiale şi resurse naturale nedepăşind 25 % din avuţia...
Un bine-meritat fiasco - Extras din partea întâia
Chermeza sionistă dată peste cap!
Evoluții strategice potențiale până în anul 2025, de unde ar putea surveni amenințări la adresa U.E.:
Din documente: Pentru prima dată de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Consiliul European a purtat o dezbatere pe tema apărării. Au fost identificate acțiuni prioritare pentru o cooperare mai strânsă. Dezbaterea a fost precedată de o reuniune cu Secretarul General al N.A.T.O.. Acesta a prezentat evaluarea sa cu privire la provocările actuale și viitoare la adresa securității și a salutat eforturile în curs și angajamentele asumate de U.E. și de statele sale membre ca fiind compatibile cu N.A.T.O. și benefice acesteia. Nu voi intra în detalii tehnice, ne interesează...
Pe blogul unui controversat personaj plecat-emigrat din România în S.U.A. şi vive-versa pot fi citite o serie de refulări şi atacuri la adresa celor care au o părere diferită de cea a patronului „clubului” şi, implicit, a membrilor acestuia. Pentru a ajuta cititorii să înţeleagă agresivitate crescândă la adresa colaboratorului nostru, general de brigadă (r) Aurel Rogojan, publicăm un fragment din volumul „Fereastra serviciilor secrete”, Bucureşti, Editura Compania, 2011.
Ultimele evenimente petrecute pe meleagurile româneşti au scos la iveală pe lângă setea de senzaţional a presei, maleabilitatea şi credulitatea marii majorităţi a românilor, care sunt gata să creadă şi să înghită orice pastilă li se pune în palmă şi modul în care 
Le-am cerut studenţilor mei, anul III la Română-Engleză, să comenteze, în limba engleză, un poem englez din secolul al XIX-lea, la alegere. Trei sferturi n-au putut numi nici un poet englez din secolul al XIX-lea şi nici o poezie (deşi au studiat în anul II: Byron, Coleridge, Wordsworth, Shelley).
De ce nu a intervenit armata?
La momentul la care scriu aceste rânduri, Aurelia Ion a ajuns în ceruri alături de pilotul Adrian Iovan. Am privit, am ascultat şi sufletul ne plânge. Realitatea prostiei este dură. Un avion prăbuşit. Suflete nevinovate pierdute şi un alt bâlci naţional. Cine, cum, când? Eu? Tu? Noi? Unde sunt vinovaţii?
Am prea multe de rostit ca să nu tac îndestul. Sunt o voce, nu o Voce, sunt o autoritate, nu o Autoritate. Și chiar Autoritățile, n-au loc să rostească fie și verosimilități, căci și acestea sunt împărțite în care „merită” și care „nu merită” să încapă în spațiul public. M-am ambalat și-mi pare rău. Mijloacele media - public și privat - destinează ceas de ceas fenomenalități, într-un câștig mediat și imediat. Arareori trec de aceste fenomenalități și, atunci, cu mii de precauțiuni și oprindu-se acolo unde trecerea dincolo ar supăra autoritarele baronismele locale, regionale, naționale...
„Noi nu suntem contra îmbogăţirii celor ce vin şi se aşează în ţară. Dar, ca de dragul lor, să ucidem oamenii noştri proprii, ca de dragul luxului, desfătărilor, înlesnirilor de trai să compromitem existenţa fizică şi morală a rasei române, iată ceea ce e de neauzit şi de neînţeles”.
Introducere
Românii naufragiaţi rar când îşi pun problema de „a schimba direcţia”. Noi nu ne batem capul cu proiecte pentru propria salvare. La nimereală! Avem o mentalitate conjuncturistă, de talcioc. Apare o chestiune vitală, cineva vine cu soluţia. Intervine specificul nostru naţional: „Nu se poate!”. De aproape un deceniu, tot strigăm „Jos Băsescu!”. De parcă până la el a fost mai bine. Aşa-i la noi!
„Află că pe om au vrut să-l linșeze! Pe amândoi! Acesta a fost planul!”
Nenumărate au fost împrejurările (sau împrejmuirile?!) în care eu am susținut că poporul român o să dispară. Au fost nenumărate, pentru că nici dracu' nu numără până la unu, sau până la doi.
În revista Flacăra, din 22-28 noiembrie 2013 a lui Adrian Păunescu, Alexandru Ştefănescu spune despre Eminescu că a fost orbit temporar atunci când, în poezia „Epigonii” a omagiat pe unii scriitori fără valoare astăzi, aşezându-i undeva sus, în panteonul poeziei. Cred că Alex Ştefănescu îl simplifică prea mult pe Eminescu fără a încerca să se plaseze în vremea poetului şi să-şi imagineze, măcar, că ar avea capacitatea intelectuală şi sclipirea geniului românesc. Este o impietate să-l „toci” pe Eminescu. Nu vreau să-l ofensez pe autor, însă mulţi, atunci când căţărându-se pe umerii monştrilor...
Americanii îi ascultă pe nemţi.
După intervenţia de la Pungeşti Democraţia a sucombat
