Evaluare utilizator: 5 / 5
Un găinar, un şmecher şi un plagiatorÎntre un găinar, un şmecher şi un plagiator nu există nici o diferenţă ontologică. Acelaşi tip uman, acelaşi caracter, aceeaşi personalitate. Un hoţ ordinar. Primii doi acţionează în lumea toată, cel de-al treilea în cultură, însă, dintre cei trei, plagiatorul este cel mai periculos, mai perfid, insinuant şi criminal individ, mult mai inteligent decât ceilalţi, mult mai agresiv. Impostorul prin excelenţă. Unul fură lucruri, altul fură bani prin diverse căi, iar plagiatorul fură idei, teorii, le bagă într-o carte pentru care primeşte un premiu, cum a făcut...
Patapievici urmărit în Justiţie pentru atac la demnitatea naţională - 5.0 out of
5
based on
1 vote
Cu câteva zile înainte de apariţia acestui articol în revista ART-EMIS, „numărătoarea bobocilor" pornită înainte de venirea toamnei, l-a „auto-demis", - nu suspendat - pe HoRoPa, împreună cu cei doi „vice"-cooperatori la macularea, la distrugerea culturii şi a istoriei româneşti. Din prudenţă nu ne bucurăm prea devreme, totuşi, am aflat că „Dumnezeu nu bate cu parul!"...
Se spune că „tot răul e spre bine!" Desconspirarea impostorilor ne oferă prilejul prezentării un text prin care filosoful şi eminescologul Constantin Barbu îi desecretizează pe plagiatorii Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu - „cei mai importanţi figuranţi" ai zilei şi filosofiei. Cei menţionaţi au uitat să răspundă la întrebarea lui Noica: „care vă este opera, dragii mei?", „Lăsați-ne să jucăm!"?
În intervenţiile anterioare, am abordat când problema înţelegerii, când a obieiv-subiectivităţii, când a cunoaşterii, când problema discursului etc. pentru a contura cumva, din mai multe perspective, comunicarea, evitând a defini. Adică, evitând, cu bună ştiinţă, ideea scoasă din pluralitate, întrucât comunicarea, deşi tinde spre conceptualizare, câtă vreme stă sub semnul perspectivei, al domeniului sau chiar sub semnul autorului, este departe de se coagula singur, de a se transforma în concept, fără a se lua în seamă măcar inferenţele de graniţă. Cu alte cuvinte, fără...
Regele Ferdinand l-a decorat pe maiorul Ion Antonescu în noiembrie 1916 cu Ordinul Mihai Viteazul, felicitându-l pentru patriotismul şi curajul dovedit în războiul pentru întregirea neamului. În 1919, locotenent-colonelul Ion Antonescu a obţinut o nouă astfel de decoraţie, cea mai înaltă oferită unui militar. Din păcate, despre generalul şi apoi mareşalul Antonescu nu s-au putut şi nu se pot face aprecieri „fără ură şi fără părtinire". El a fost o fire conflictuală. A intrat în conflict cu regele Carol al II-lea, apoi cu legionarii, cu comuniştii, cu sovieticii, cu englezii, cu americanii, cu...
În ultimul timp, ne-am obișnuit să judecăm, să condamnăm, să dăm sentințe. Sigur, în unele situații așa și trebuie, greașala, răutatea, abuzul, violența sub toate formele trebuie „jurizate". Dar, dacă ne oprim doar la acest aspect, noi, cei conștienți de acest fenomen care se manifestă lângă noi și, fără teama de a greși, aș spune și la nivel mondial, greșim flagrant și dăm șansă escaladării acestui flagel. Acest fenomen are anumite cause, se manifestă într-un anumit context, încurajat de anumiți factori. De asemenea, pentru manifestările violente sunt responsabili, de la omul simplu...
Anul 1812 este cuţitul rusesc înfipt în inima Moldovei istorice. Statul moldovenesc, făurit de la Munte până la Dunăre şi Marea Neagră de Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare şi Sfânt, de Petru Rareş, Vasile Lupu, Ion Vodă cel Cumplit şi apărat cu sabia şi crucea de zeci de generaţii de români moldoveni, a fost sfârtecat şi înjumătăţit de Rusia imperială. Statul moldovenesc, jumătatea de Est cu o suprafaţă de 45 mii km pătraţi, cu cele mai mănoase pământuri, cu sute de sate de răzeşi, plăieşi, arcaşi mândri, cu glorioasele cetăţi de pe Nistru şi Dunăre, a fost lichidat de către ţarul Alexandru...
Cu plecarea la cele veşnice a Academicianului Florin Constantiniu se subţiază ameninţător elita idealismului naţional, care s-a format eroic într-o vreme când naţiunile răsăritene luptau împotriva dublei opresiuni: a materialismului ateu şi a imperiului marxist care domina peste popoarele Eurasiei, peste o parte a popoarelor Europei centrale şi o altă parte a popoarelor crescentului african. Marea opresiune răsăriteană de esenţă imperialist-ideocratică n-a putut anihila culturile, care au devenit frontul marii confruntări, a unei rezistenţe creatoare la tăvălugul nivelator al anticulturii...
Matematician universal şi scriitor român, Florentin Smarandache publică, stilat, al treiela „Jurnal instantaneu", Prin bătrâna Europă, după Pura Vida, si Aventuri Chineze (lansate la Colocviile de Marţi, în Bucureşti), Sitech, Craiova, 2012. M-a şi făcut atent, volumul acesta este de calatorii în Franta (unde a lucrat ca cercetator), Ungaria (unde a luat Medalia de Aur a Academiei de Stiinţe Telesio-Galilei), Anglia, şi Scoţia („la ultima tara am prezentat lucrari la o conferinta stiintifica"). „Aventuri chineze" este o carte despre o conferinţă de calcul granular din Taiwan (în oraşul sudic...
Note privind poziţia lui Nicolae Iorga
În România după 1990 au apărut și primele bănci private cu capital românesc, adică bănci românești! Aflate în proprietatea și administrația unor români. A unor români mai mult sau mai puțin motivați - pe lângă altele, și de oarecari sentimente altruiste, ca să nu le spun chiar patriotice, naționaliste. Exemplul cel mai cunoscut pentru mine și mai convingător, Banca Dacia Felix. Înființarea acestei bănci a fost legată de numele unor inimoși ardeleni, în frunte cu profesorii universitari clujeni Iustinian Petrescu, Liviu Roman, Adrian Motiu, Romulus Constantinescu, lideri deopotrivă în Uniunea...
Indubitabil, Alexandru Manafu-Târgovişte este, la acest moment, unul din cei mai importanţi istorici militari români. Şi-a câştigat această binemeritată postură prin excepţionalul său travaliu, în care şi-a asumat riscul de a rosti adevărul, de multe ori ascuns din interese ocult-conjuncturale, sau la comandă politică, şi din afara fruntariilor ţării şi din lăuntru, transmisă de puterile politice aflate într-un moment ori altul la cârma statului, repet, adevărul, pe seama istoriei militare a românilor - pe genul de armă - cu stringente şi persuadante conexiuni cu istoria în general. De astă...
