
Temporalitatea, din perspectiva contemporană
Strict etimologic, temporalitatea indică o acţiune care se derulează pe o perioadă limitată în timp (lat : „temporalis = un timp, temporar). În mod absolut, temporalitatea se opune eternităţii, ceea ce ne conduce către lipsa ideii de succesiune a evenimentelor temporale, respectiv a începutului şi a sfârşitului. Dacă ar fi să-i dăm crezare Sfântului Augustin, eternitatea s-ar aplica strict divinităţii, fiind situată aprioric într-un timp „fără început şi fără sfârşit", sau, în cel mai bun caz, având un caracter străin de timp, fiind situată dincolo...
„În ţara asta de gugumani în care eu sunt cel dintâi [...] Domnilor! Onorabili concetăţeni! Fraţilor! Iertaţi-mă, fraţilor, dacă sunt mişcat, dacă emoţiunea mă apucă aşa de tare, suindu-mă la această tribună pentru a vă spune şi eu... Ca orice român, ca orice fiu al ţării sale în aceste momente solemne mă gândesc la ţărişoara mea, la România, la fericirea ei! la progresul ei! la viitorul ei!" (Aplauze şi fluierături... Un homopoliticus perfect adaptat societăţii)
Preşedintele României caută noi surse de unde să adune ceva pentru sacul gol al visteriei, în care crivăţul reformelor...
„Vom avea un Guvern Mondial, fie că ne place, fie că nu ne place. Singura întrebare este dacă acest Guvern Mondial va fi adoptat prin cucerire sau prin accept". (James Paul Warburg, 7 februarie 1950 - declaraţie în faţa Senatului S.U.A.)
Dacă declaraţiile care au debutat deliberat în 1974 cu cea a fostului secretar de stat al S.U.A., Henry Kissinger, „Depopularea trebuie sa fie cea mai mare prioritate a politicii externe pentru lumea a treia", astăzi s-au transformat în percepte impuse obligatoriu. Reducerea populaţiei planetei prin injectarea de vaccinuri este una din soluţiile necamuflate şi...
ISSN, ISSN-L 2247- 4374 |