„Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta (...), iar pe aproapele tău, iubeşte-l ca pe tine însuţi"- este îndemnul biblic asupra căruia gânditorii omenirii şi-au plecat fruntea, au zăbovit, au cugetat, şi-au pus întrebări. Răspunsul? Greu de dat! Uneori chiar riscant, din considerente ce pot merge de la contextul social-istoric (pe vremea Inchiziţiei, ehe!), până la starea omului, conştient de sine, într-o lume ca reprezentare (evident, exprimată la nivelul limbajului).Puţini sunt cei care au îndrăznit, în timp, să spună ceva de...
„Munţii noştri aur poartă,/ Noi cerşim din poartă-n poartă". (Bocet )
Autorităţile se gândesc cu (ne)atenţie şi (ne)chibzuinţă asupra (ne)sănătăţii oamenilor, aşa că este foarte firesc să urmeze soarta animalelor. O altă gafă a Comisiei pentru Administraţie Publică din cadrul Camerei Deputaţilor (a câta?) este decizia eutanasierii câinilor fără stăpân! Hotărârea finală va fi luată în plenul Camerei Deputaţilor, subiect foarte delicat şi păreri împărţite. În ultimii ani, problema câinilor comunitari a fost foarte mult comentată, nu numai de către factorii de decizie ai administraţiilor locale, ci şi de întreaga societate românească. Au fost semnalate numeroase...
O întrebare mă urmărește aproape obsesiv, din copliărie: „cine sunt eu"? Poate întrebarea mă urmărește și grație obiceiului sătenilor de a te întreba „al cui ești" și dacă salutai și dacă nu, evidend cu alte consecințe, intrai oricum în discuțiile despre buna sau proasta creștere, în raport cu morala general acceptată a comunității. Poate atunci mi s-a sădit în minte ideea că trebuie să știi cine ești, și „al cui ești". Dacă scriu aceste rânduri, nu înseamnă neapărat că sunt un mare scriitor. Pentru scris, trebuie să ai un anume har, trebuie să ştii nu numai ce scrii, dar şi cum scrii. Da...
Fundamental, la nivel structural, basmul „Tinereţe fără bătrâneţe..." se încadrează în ceea ce sociologul I. Bădescu definea drept eponimia operei, respectiv creaţia artistică ajunsă la nivelul maxim de maturizare culturală
Avem o mitologie românească excepţională (vezi R.Vulcănescu), avem basme referenţiale, avem o tradiţie vie, a trăirii unor arhetipuri, inegalabilă. Cineva, ceva vrea să ne lipsească de aceste lucruri în apărarea IDENTITĂŢII. Tratarea lor în afara unei „istoriografii speciale" ca şi cum domeniul ar fi – se spune – în detrimentul „ştiinţei istoriei". De aici tema de casă luată de istoricii noştri zeloşi, privind demitizarea istoriei. Într-o tratare superficială, prin spiritul cartizării, în variantă monocriterială - ai putea da dreptate acestei „viziuni" cu ochelari de cal... (Remarcăm uneori...
După ce Regimurile Iliescu-Constantinescu-Băsescu, împreună cu Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială, au adus România într-o criză fără precedent, au susţinut Holocaustul împotriva românilor şi au îndatorat Poporul Român cu peste 150 miliarde euro, la începutul lunii martie a.c. Preşedintele ţării şi primul-ministru i-au înştiinţat pe cetăţenii români că de la 1 aprilie România va ieşi din criză. Amândoi au uitat să precizeze anul! S-ar putea să fie anul 2012 sau mai mult mai târziu. Pentru ca ieşirea României din criză să înceapă în a doua jumătate a anului 2011, Regimul...
Miron Costin (1633-1691) a fost cărturarul cel mai de seamă al culturii româneşti a secolului al XVII-lea, una dintre personalităţile proeminente ale spiritualităţii carpato-danubiano-pontice. Fiul al lui Iancu (Ioan) Costin – mare hatman, Miron sau Mironaşco, cum era numit în familie, şi-a petrecut copilăria în Polonia, unde siliţi de împrejurări se refugiază Costineştii. Viitorul cronicar, după cum singur mărturiseşte, îşi face studiile la colegiul iezuit din Bar. Acolo se presupune că, ar fi studiat gramatica, retorica, dialectica, aritmetica, geometria, astronomia, teologia, literatura...
De ce mint oamenii? Ce este minciuna şi cum este ea acceptată înăuntrul moralei? Oricâte încercări s-au intreprins, paradoxul mincinosului a rămas până astăzi încă nedezlegat. Vidul creat prin timorarea valori scriitoriceşti autentice a permis apariţia mediului ideal a damnării în numele naivităţii, a precarităţii, a ignoranţei şi a imposturii. Astăzi trăim în plin balamuc. Jean Buridan, filozof şcolastic francez din secolul al XIV-lea a născocit „Măgarul lui Buridan" pentru a-şi susţine argumentaţia: măgarul, flămând şi însetat, plasat ipotetic între o găleată cu apă şi un tain de ovăz, nu...
În Europa secolului XXI oamenii acceptă să fie conduşi de politicieni şi oportunişti corupţi, iar România nu face excepţie, dimpotrivă. Nu românii sau ungurii, ca naţiuni/popoare sunt vinovaţi pentru situaţia creată. Cei ce dezbină din umbră, asmuţindu-ne pe unii împotriva celorlalţi, trebuie contracaraţi şi acţiunile lor nefaste, anihilate. Aceşti clovni gen „Csibi Barna" nu trebuiesc acceptaţi în societate, trebuiesc puşi la locul care li se cuvine, adică în spatele gratiilor. Ca de obicei, mass-media şi partidele politice transformă actul unui „bun de legat", într-un scandal de anvergură...
Odată cu trecerea timpului devin tot mai clare obiectivele urmărite de către străinii care au luat puterea în România, după lovitura de stat din decembrie 1989, respectiv: jefuirea uriaşei Avuţii Naţionale; transformarea ţării într-o colonie; Holocaustul împotriva Poporului Român, Adevaratul Popor Ales de Bunul Dumnezeu, care trăieşte de mii de ani în Grădina Maicii Domnului, în Dacia Mare; realizarea proiectului „Israel în România", prin „mutarea" acestui stat din Orientul Apropiat într-una din provinciile istorice moştenite de români de la strămoşii pelasgi-traci-geţi-daci, care au dat...
Uneori, nu avem puterea de a vedea lumina şi mai ales nu avem convingerea că putem dărui altora din lumina noastră. Şi dacă ar fi să traversăm frigul caracteristic glaciaţiunii eului nostru, numai fiind izvor de lumină putem topi originile, pentru a le converti în daruri de lumină. Am adormit adesea cu visele noastre în braţe şi le-am simţit noaptea învelindu-ne cu dragoste. Am simţit de multe ori că ni se transformă fiinţa în liniştea cireşilor în floare, sau am ascultat adesea muzici venite de undeva de departe, de dincolo de marginile fiinţei. Acestea au fost dintotdeauna visele noastre...
Pînă în anul 153 î.Hr., 1 Martie era ziua echinocţiului de primăvară şi începutul anului pentru multe civilizaţii, printre care şi romanii. În zilele noastre, acest simbol al primăverii a devenit o mică afacere, o producţie de serie mică, dar şi un prilej de bucurie, care îşi păstrează cota de sensibilitate şi de frumuseţe. Simeon Florea Marian, folclorist şi etnograf român de prestigiu, preot, membru titular al Academiei Române, în lucrarea „Sărbătorile la romani" aminteşte: „scopul legării sau punerii mărţişorului la gâtul sau mâinile copiilor este ca acei copii cărora li s-a pus şi-l...
Se scrie enorm în ultimii ani, tot mai confuz, mai neclar şi fără o statornicie a cadrelor fundamentale. Foarte greu de receptat, noianul de texte insalubre, utopice şi violente, aruncat pe internet, este respins cu vehemenţă de cei întregi la minte. Mihai Eminescu, piscul romantismului de la sfîrşitul secolului XIX, ar fi fost revoltat cu certitudine de gradul ridicat de pericol al exploatării poeziei. Modul de exprimare erotic trebuie să fie radical deosebit atunci cînd scriem despre dragoste pe hîrtie şi cînd vorbim despre dragoste în intimitate. Neofiţii confundă cămăruţele poeziei cu...
Un lucru cu cât este mai scump cu atât este mai ieftin. Vorbesc de valoarea reală a lucrului. Aceasta deoarece un lucru scump, de valoare reală, nu doar că are fiabilitate, având durata de utilizare cu mult mai mare decât cel ieftin, dar el creşte eficienţa în atingerea scopului. Deci cel mai valoros lucru este cel ce se potriveşte cel mai bine scopului propus, rolului pe care trebuie să îl joace. Fiecare a avut o maşină căreia la un moment dat a trebuit să-i schimbe o piesă. Toată lumea ştie că piesa originală care se potriveşte perfect oferă o funcţionare optimă şi protecţia restului...
În ultima vreme, aud că oamenii se vaită de sărăcie, și nu prea înțeleg de ce, și nu înțeleg asta mai ales că în același timp aud că avem o țară bogată! Sau nu știu eu despre ce țară-i vorba, sau mi-o fi expirat mie buletinul. Mă uit și eu, și văd merțane, și văd palate luminate de când se lasă seara, să le vezi de departe să nu te sperii de aproape. Că te sperii și ziua când apare brusc ceva, dar noaptea? Ce-i aia căsuță cu cerdac? Ce, eu nu văd că de sărbători se umplu spitalele cu cei ce fac abuzuri de mâncare si băutură, noroc mare că autoritățile desființează spitale, poate contra...
Grig. Ce nume nostim în arealul nostru românesc. Astfel era dezmierdat pe timpuri Grigore Vieru de Ion Druţă - probabil pentru admiraţia pe care i-o purta atât pentru capodoperele-giuvaere ce-l făcea să-i rezoneze rădăcina firii, precum o fac timpuriile lalele de pădure, cât şi pentru purtătorul acestora - o lacrimă de lumină, un suav ram de măslin neprihănit, încununat cu o frunte - suprafaţă de mare lină, care-şi ţine în adăpost, prin culoare, prin adâncime, doi ochi ai acestei ape şi un alungit triunghi de faţă netezit. Doamne, iartă-mă, de-l potrivesc cu dragul nostru Christ. „Acest...
