Trebuie să constat sincer că am avut şansa să-l cunosc îndeaproape pe regretatul istoric, am participat la dezbateri ştiinţifice prestigioase în ţară sau în străinătate (SUA, Rusia, Marea Britanie), m-am bucurat îndeaproape de sprijinul şi de cooperarea sa, am colaborat la editarea masivului volum colectiv Omagiu istoricului Florin Constantiniu (coordonator dr. Horia Dumitrescu, Focşani, Editura Pallas, 2003, 832 pagini) ori, sub egida Academiei Române, am participat la numeroase cărţi şi sesiuni. Mi se cere, astăzi, să-mi exprim gândurile despre reputatul istoric ... Sunt convins că este cel...
Îngăduie, distins Cititor, de a-ţi adresa o invitaţie: Aceea de a te ridica o clipă peste condiţia de muritor, de a-ţi lăsa inteligenţa liberă şi imaginaţia creatoare să zburde peste secole şi milenii, de a pune în valoare informaţiile percepute, venite din toate izvoarele, de la semeni, din trecutul îndepărtat, din antologia preistoriei, din izvoarele scrise şi nescrise, de la piatră şi iarbă, de la...
„[...] Opera maestrului Dinu Săraru, adevărat corpus de etnoiatrie metafizică de însemnătate universală, poate fi tâlcuită numai în familia celebrelor cărţi în frunte cu cu cea care memorează cumplitul deznodământ al refuzului proorocirii, cu Cartea lui Iona. Înţelegem sensul unor asemenea creaţii doar dacă le aşezăm în seria de mari opere teandrice, adică a celor izvodite prin cooperare divino-umană. Ele fac parte dintre cele prin care răzbate în lume binecuvântarea cunoaşterii revelate. Scrierea aceasta teandrică a Maestrului Dinu Săraru se numeşte simplu, ca şi cele înfrăţite cu ea din...
Un asemenea subiect interesează pe orice român, căruia nu-i poate fi indiferent dacă, pentru rezolvarea cererii sale, trebuie să străbată 10 sau 100 de km, dacă-l cunoaşte (şi eventual trage la răspundere) pe cel căruia i se adresează, sau respectivul este undeva, departe, datorându-şi postul nu alegătorilor, ci susţinerii partidului aflat la putere. Acest subiect este răscolit în perspectiva alegerilor locale şi parlamentare din 2012, cu scopul de a oferi un subiect „gras" de discuţie şi a se evita analiza realităţii şi stabilirea responsabilităţilor pentru situaţia catastrofală în care a...
Poate unii s-au gândit mai mult, poate alţii au crezut mai puţin, dar în faţa unei situaţii familiale problematice mulţi părinţi au stipulat decizia finală: divorţul. Cea mai suferindă şi radicală formă de disoluţie maritală care anulează identitatea familială (singura identitate) cunoscută de copil. Uneori este capabil să decidă, alteori suportă deciziile impuse de necunoscuţi dar întotdeauna este ascultat (sau măcar așa ar trebui). Vrea să stea cu mama, să se joace cu tata, să fugă la bunici, să nu schimbe şcoala, să meargă în parc cu ambii părinţi, să fie dus la şcoală de mama... uneori...
După controversata „rivuluţie" din decembrie 1989, premierul în pulover a declanşat marea privatizare, adică jaful naţional. Industria românească - „bună-rea cum era, ne făceam treaba cu ea!" cum glăsuia formula unui joc de copii - a fost rebotezată peste noapte, devenind „o grămadă de fier vechi". Rând pe rând, în cei peste 22 de ani de când efectul domino-ului european a dărâmat zidul Berlinului, în România s-au întâmplat tare multe şi nu toate bune. Lăsată de „împuşcat" fără datorii externe şi cu creanţe de recuperat, România a ajuns la mâna escrocilor şi a veleitarilor. Căţăraţi la putere...
De curând, Mircea Albulescu (M.A.) a dat un interviu în „Adevărul", care a stârnit o mulţime de reacţii şi stupefacții prin afirmaţia cunoscutului actor, cum că în ianuarie 1941 i-a văzut cu ochii săi pe evreii, celebrii evrei ucişi de legionari şi atârnați în şi mai celebrele cârlige de la Abator. Declarația sa, a unui ins ce mâine-poimâine va fi un cunoscut octogenar, nu dă totuși un plus de credibilitate unui eveniment despre care se ştie bine acum, adică de vreo 20 de ani, că este o poveste inventată, că nu au existat evrei ucişi la Abator. Demonstraţia cea mai convingătoare în acest sens...
Cred cǎ nu exagerez cu nimic afirmând cǎ Florin Constantiniu a fost cel mai complet şi temeinic istoric român din ultima jumǎtate de veac, precum şi un Mare Român, într-o vreme când aceastǎ apartenenţǎ naţionalǎ este mai curând hulitǎ decât apreciatǎ. În 1989, Florin Constantiniu avea deja o operǎ, iar primirea sa în Academia Românǎ i-ar fi permis o viaţǎ tihnitǎ, departe de hǎrmǎlaia politicǎ. Dar, ca un adevǎrat Cetăţean, Florin Constantiniu a ieşit în arenǎ, pentru a promova adevǎrul istoric, prin scrierile sale (a dat cea mai temeinicǎ şi originalǎ sintezǎ, intitulatǎ semnificativ „O...
Brâncuşi credea într-o eternă întoarcere a fenomenelor tip, care transcend derularea istoriei şi leagă constant prezentul cu cel mai depărtat trecut mitic[1]. În legătură cu sursele arhetipale ce se regăsesc în arta lui, s-au amintit, pe lângă cele ale artei populare, ale miturilor şi legendelor ţărăneşti din România, cele ale primitivismului, ale artei negre, ale mitologiei greceşti, ale înţelepciunii tibetane. De altfel, se poate intui caracterul complex al surselor de inspiraţie pe care a urmărit să le asimileze integronic în sculptura...
În după-amiaza zilei de 1 aprilie m-a sunat un istoric şi m-a pus în temă că pe „cel mai premiat post de ştiri din România" - precum se autodenumeşte -, se dădeau în stambă câţiva actori, într-un spectacol al unor Păcălici care s-au dovedit a fi imitaţii de vipere, care-şi aruncau veninul asupra istoriei românilor. Un tânăr student la drept, rătăcit printre veninoasele târâtoare a încercat să aibă o altă atitudine, să iasă din atmosfera urât mirositoare a gurilor de viperă din care se scurgeau valuri de afirmaţii scoase din adâncul infernului, însă acestea l-au acoperit cu mâzgă...
Articolul pe care vi-l prezentăm a fost publicat în ianuarie 2005, dar este la fel de actual şi la nivelul anului 2012, dovadă că situaţia nu s-a schimbat prea mult în România. (Redacţia ART-EMIS)
În cotidianul „România liberă" din 25 noiembrie 2004 a apărut articolul: „Progres economic, când ?" în care, pe de o parte, am afirmat că fără investiţii masive, de ordinul zecilor de miliarde de Euro în infrastructură şi in¬dustrie, economia românească nu poate realiza nici un progres eficient şi simţitor pentru populaţie. Pe de altă parte am arătat că indiferent cine...
Mihai Taşcă este doctor în drept, cercetător principal la Institutul de Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, secretar al Comisiei pentru Studierea Dictaturii comuniste din Republica Moldova. (Redacţia ART-EMIS)
Am auzit despre deschiderea Institutului Cultural Român la Chişinău mai întâi din presa. M-am bucurat pentru ICR când a obţinut sediu. L-am văzut pentru prima dată pe directorul acestei instituţii la conferinţa din 24 ianuarie 2011. Curios, dar în ziua Micii Uniri dl Petre Guran a vorbit celor prezenţi despre Bizanţ. Neobişnuit a fost şi discursul şefului Institutului...
Atentatul, în care şi-a pierdut viaţa moştenitorul tronului austro-ungar, a constituit pentru guvernul dublei monarhii un pretext de a intimida/lichida Serbia, aşa cum a şi spus-o, imediat după atentat, cancelarul austriac Berchtold, către premierul ungur, Istvan Tisza, anume, că are intenţia „de a profita de crima de la Sarajevo pentru a regla socotelile cu sârbii"[17]. Implicarea directă a guvernului de la Belgrad, în atentat, n-a fost dovedită, cu toate că serviciile secrete sârbeşti, prin colonelul Dimitrievič, fără ştirea guvernului, i-au sprijinit pe atentatori. Aceştia aparţineau...
O carte incitantă, înnoitoare şi provocatoare (în înţelesul de invitaţie la reflecţie), este cea a istoricului de la Chişinău, Ion Ţurcanu, „În căutarea originii numelui Basarabia", Chişinău, Ed. Labirint, 2010, 191p. Autorul nu mai are nevoie de o prezentare printre specialişti. Pentru marele public, voi spune însă că este una dintre cele mai de seamă personalităţi ale istoriografiei de dincolo de Prut, autor, printre altele, al unei sinteze de istorie a Românilor şi al unei monumentale bibliografii a istoriei Basarabiei, cu o excelentă introducere de filozofie a istoriei. Ion Ţurcanu este...
Prezentul eseu îşi propune să analizeze, din prisma gândirii critice, un text din filosofia contemporană europeană, extras dintr-o interogare a profesorului Alain Renaut (aparţinând, de fapt, unui dialog de idei, o discuţie publică dintre Renaut şi Jurgen Habermas, pe tema eticii discursului şi a problemei adevărului). Această analiză poate fi „citită" ca un dialog al lectorului (lectorul-analist, sau interpret) cu textul-bază (interogaţie, des-compunere, re-compunere). „Pentru a gândi emergenţa adevărurilor practice, opţiunea...
Acest articol a fost publicat în volumul de convorbiri, „Cercul vicios", Constanţa, Editura Dobrogea, 2006 autor Wilfried Lang. De atunci situaţia nu numai că nu s-a schimbat, dar s-a degradat ireversibil. Politica „prin noi înşine" a fost/este inexistentă, iar varianta „porţilor deschise" a fost aplicată, deliberat, în detrimentul general al românilor, aducând Ţara în pragul unei catatstrofe economice şi sociale. (Redacţia)
Unii români sunt îngrijoraţi de binele naţiunii şi problemele esenţiale ale Statului Român. Din păcate însă, aceştia sunt doar foarte puţini. Majoritatea populaţiei este...
Pentru a explica infestarea eşichierului politic cu cei mai mari ignoranţi, cu cei mai mari şarlatani ai umanităţii şi starea precară în care a ajuns Mapamondul, vă recomand excelentul film al lui Ben Stein, „Expelled! No Intelligence Allowed!" (Exclus! Inteligenţa nu este permisă![1]). Nimic mai adevărat. Domeniu politic este singura ramură a activităţii umane, evitată de posesorii de intellect, dar...
ISSN, ISSN-L 2247- 4374 |