Viitorul copiilor noştrii, viitorul civilizaţiilor este dictat de poveştile pe care le aud şi de eroii lângă care cresc. Spartacus, eroul trac, gladiatorul imperiului roman în filmul cu acelaşi nume din versiunea lui Stanley Kubric, în interpretarea lui Kirk Douglas a fost eroul copilăriei mele. Fiecare copil voia să fie Spartacus. Sigur, el este un pic demodat astăzi pentru că nu mai reprezintă valorile şi directivele cerute de societatea în care trăim. Douglas spunea într-un interviu că pentru a fi uşor de asimilat filmul şi acceptat eroul, a fost necesar ca povestea să fie cioplită şi...
Când de câştig nu şti să te bucuri, el, câştigul, înseamnă pierdere încă dinainte de a fi câştig. La prima vedere, cele spuse de noi par a fi un joc de cuvinte, ce tind spre sfera jocurilor de limbaj deja conceptualizată de Ludwig Wittgenstein. Şi totuşi, nu! Într-adevăr, în şi dincolo de cuvânt, stau adevărurile încă ascunse, ce pot pune în scenă, fie şi numai contextual, şi altceva decât aşteptarea receptorului, a omului, în genere, om care ascultă şi speră. Repetăm ultimele cuvinte ascultă şi speră pentru că în ascultare se cuibăreşte acţiunea mobilizată, fireşte, de speranţă, iar de aici...
Indubitabil, Alexandru Manafu-Târgovişte este, la acest moment, unul din cei mai importanţi istorici militari români. Şi-a câştigat această binemeritată postură prin excepţionalul său travaliu, în care şi-a asumat riscul de a rosti adevărul, de multe ori ascuns din interese ocult-conjuncturale, sau la comandă politică, şi din afara fruntariilor ţării şi din lăuntru, transmisă de puterile politice aflate într-un moment ori altul la cârma statului, repet, adevărul, pe seama istoriei militare a românilor - pe genul de armă - cu stringente şi persuadante conexiuni cu istoria în general. De astă...
În primăvara lui 1989, Nicolae Ceauşescu a anunţat că România şi-a încheiat plata datoriei şi nu mai este nimănui datoare. Mai mult, Ceauşescu a făcut să se voteze o lege prin care i se interzicea guvernului român să mai apeleze la credite străine, să se îndatoreze, aşadar. Totul avea drept scop să ferească ţara, în viitor, de riscurile pe care cu atâtea sacrificii le-a înfruntat în anii '80, anii atât de cumpliţi pentru noi toţi, când Ceauşescu, somat de creditori, a angajat societatea românească în cursa contra-cronometru de plată a datoriilor. Mi-aduc bine aminte de tonul cu care „Europa...
A început circul electoral. Pe „sticlă", hackerii politicianişti se înghesuie să convingă boborul că ei sunt salvarea naţiunii. Răcnetul Carpaţilor din fiecare colţ de ţară promite marea cu sarea, iar prin hăţişurile Internetului circulă fel de fel de bazaconii. Cum românului nu i-a mai rămas decât să facă haz de necaz, să mai şi râdem, chiar dacă „purceaua-i moartă-n coteţ." (Redacţia)
Unul dintre cele mai întâlnite motive în basmele noastre populare este cel al călătoriei eroului în ţinuturi îndepărtate, necunoscute, fie pentru împlinirea destinului (vezi „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte"), fie pentru aflarea şi pedepsirea unor răufăcători, (vezi „Prâslea cel Voinic şi merele de aur" ). Tărâmul celălalt, cum este numit adesea un astfel de ţinut, nu are nimic de-a face cu lumea cealaltă, comună tuturor religiilor, locul unde sălăşluiesc sufletele oamenilor după moarte. Călătoria lui Prâslea pe tărâmul celălalt nu seamănă deloc cu a lui Ulise în Hades sau cu a lui...
„Corabia neamului", evocată cândva de cronicarul Naum Râmniceanu, înfruntă nu numai o iarnă aspră, ci propriile căutări şi neîmpliniri. Situaţia umanităţii în ansamblul ei ridică multe semne de întrebare şi provoacă îngrijorări. Oamenii se văd confruntaţi nu numai cu o situaţie de criză, cu impresia că ea nu mai are un sfârşit, dar şi cu provocări ale naturii. Grav este şi faptul că sentimentul multora este că nu urmăm o cale firească, care să ne ajute să ieşim la liman! Sondajele de opinie confirmă acest lucru. Nici lumea politică nu oferă perspectiva unor mari speranţe. Conflicte sterile şi...
Fenomenul globalizării nu este nou. Doar forma sa agresivă şi ignorarea oricăror principii de umanitate şi drepturi sociale ale populaţiei, in¬diferent de naţiune, ne face să remarcăm nocivitatea evoluţiei sale actuale. Egoismul, radicalismul, precum şi totala lipsă de răspun¬dere pentru acţiunile financiare ale unora, îndreptate spre reali¬zarea unor profituri cât mai mari pe spi¬narea celor săraci şi slabi, ne face să tresărim uimiţi de rezulta¬tele deosebit de dăunătoare pentru econo¬miile naţionale, dar şi pentru fiecare cetăţean în parte. În plus, anonimitatea sub care se desfăşoară...
Dând curs „glasului pământului" şi nu „glasului raţiunii", mi-am petrecut un bine meritat concediu în ţara în care am văzut lumina zilei, în pământul căruia i-am purtat, îi port şi-i voi purta un respect deosebit, indiferent de forma de guvernamant sau coloratura politica a celor care s-au perindat la conducerea statului s-au sunt factori decizionali, deşi un elementar test de inteligenţă ar demonstra ca nu au „dotarea" cerebrală corespunzătoare pentru a trasa coordonatele socio-politice şi economice optime, menite să propulseze România la alte nivele de confort şi civilizaţie.
Tată nu te mai juca la playstation! Mama, nu mai îmbrăca hainele mele! Tată, nu poţi veni cu mine la club! Mama, nu vreau sa mergi cu mine și fetele la shopping! Pare absurd dar e perfect valabil și veridic. Ca părinte, până unde poţi împinge limitele? Oare le mai ai?! Le-ai impus vreodată? Relaţia filială mai există sau a devenit o formă de camaraderie? Se spune că fiu/fiică te naşti iar părinte devii. Cu toate acestea nu încetezi niciodată să fii copilul cuiva chiar dacă părinţii nu mai sunt. Oare este un semn de apartenenţă impus sau favorizat de societate? Adică, de ce am dori să...
Mircea Eliade (n.13 martie 1907, la Bucureşti – d. 22 aprilie 1986, la Chicago). Scriitor, filozof şi istoric al religiilor, Mircea Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al catedrei Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetăţean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor a 30 de volume ştiinţifice, opere literare şi eseuri filozofice traduse în 18 limbi şi a peste 1200 de articole şi recenzii cu o tematică extrem de variată şi bine documentate. Fără a lua în calcul jurnalele sale intime şi manuscrisele inedite, opera completă a...
Nu este vorba de o metaforă, de o hiperbolă, de o exagerare. În toamna lui 1941, 15.000 de prizonieri români au fost împuşcați în localitatea Saratov pe Volga. Un masacru despre care nu am date prea multe, dar sursa acestei informaţii, precum se va vedea, este extrem de credibilă. Auzisem mai demult despre acest masacru abominabil. Vorbeau despre el la Capşa sau la Athénée Pallace bătrânii din generaţia lui Petre Ţuţea şi dacă nu mă înşel, Petre Ţuţea însuşi, prin anii '70-80. În orice caz, l-am auzit sigur pe Simion Ghinea relatând pe seama acestui teribil eveniment. Simion Ghinea a...
Întreaga mass-media românească este conştientă de ingerinţele celor mai înalte instituţii ale statului în actul justiţiei. Din păcate, procedura „se poartă" şi la case mai mari, după cum se poate constata din textul pe care vi-l prezentăm. (Redacţia ART-EMIS)
