Au trecut 34 (treizeci și patru) de ani de la acel Crăciun însângerat, când majoritatea românească - ca să evit peiorativul lui Sorin Oprescu și s-o definesc asemenea lui – exaltată peste măsură de schimbarea de regim, credea că l-a apucat pe Dumnezeu de picior. Că, din acel moment - fatidic, cu tristețe, mi-aș permite să afirm - pentru România, orizonul înroșit de sângele fostului conducător va căpăta tente trandafirii. Că, așa, dintr-o dată, vom păși peste puntea, pe care nu știu care binevoitori „dezinteresați” ne-au întins-o peste prăpastie la marginea căreia ne-a fi împins...