În multe feluri, învăţătura modernă se schimbă către o mai mare abordare constructivistă ori falibilistă datorită lucrărilor unor filozofi şi psihologi ca Vigotsky, Wittgenstein, Lakatos, Polya şi Ernest. Fiecare a propus variaţiuni pe aceeaşi temă: copiii învaţă prin acţiune şi cercetare. Întreaga învăţătură este conectată şi se întâmplă prin înţelegere personală, conexiunile fiind sădite în subconştientul nostru şi în cunoaşterea dinainte. Constructivismul se rupe radical de fundaţiile realismului empiric, care revendică a codifica realitatea în termeni de substanţă şi fenomene care sunt...
Spaţiul public şi bibliotecile
Pentru eliminarea oricăror confuzii, unele precizări sunt obligatorii. Textul pe care l-am scris (în articolul precedent), nu este o recenzie ci un punct de vedere autorizat. O recenzie ar fi trebuit să aibă câteva zeci de pagini. Subliniez că istoria evului mediu-timpuriu se compune din aproximativ 700 de articole, studii, cărţi, rapoarte arheologice publicate de-a lungul timpului, cărora li se adaugă câteva zeci de cronici scrise în diferite perioade istorice. Fiecare dintre acestea prezintă doar un fragment de istorie, o aşezare, un artefact, un punct de vedere, o teorie etc. In realitate...
Îi privim ca pe nişte vietăţi ciudate, trecem cu atenţia împrăştiată peste imaginea lor şi niciodată nu putem să le ajungem la suflet. Încearcă să ne atragă atenţia prin primul sistem de semnalizare şi nu-i vedem, îşi ascund sentimentele în spatele unor vorbe sărace şi stâlcite, îşi exhibă grosolănia şi nepăsarea (voite) pentru a-şi ascunde adevăratele gânduri şi sentimente, ascută muzici ciudate pentru că vor să fie „altfel". Părinţii n-au timp de ei, n-au vreme nici de ei înşişi, ocupaţi fiind cu zbaterea zilnică. Şcoala nu mai este de mult un al treilea părinte, reuşind mai degrabă să-i...
Aurel Vainer, pentru cine nu știe, este azi evreul cel mai important din România. Este președinte peste toți evreii și îi reprezintă pe aceștia în Parlamentul României, ca deputat. Este vicepreședintele grupului parlamentar al minoritarilor. În cadrul acestui grup este cel mai fervent susținător al propunerilor aberante, anti-românești, ale U.D.M.R.. A avut un rol decisiv în decizia, rușinoasă, luată de acest grup parlamentar de a susține proiectul de lege privind statutul minorităților naționale din România. A fost lobystul U.D.M.R.-ului printre colegii de grup parlamentar pentru un proiect...
Trăiesc cu certitudinea că, la nivel planetar, cetăţenii români au fost „selectaţi" pe post de cobai pentru diverse experimente, în cazul de faţă pentru urmărirea modului de reacţie la impact. Ca să fiu mai explicit, pe „plaiurile mioritice" s-au pus în practică proiecte şi scenarii cu caracter criminal. Da, aţi citit bine: CRIMINAL. Ceea ce se întâmplă astăzi în România, nu doar prin mizerabila administrare a ţării, ci şi prin metodele aplicate, sunt acte de factură criminală, crime împotriva oamenilor, a faunei şi a florei României. Nelegiuirile administratorilor vremelnici şi nevrednici...
Aproape obsesiv, timp de peste un an şi jumătate am tot scris sau am picurat în articolele mele idei, reflecţii, în genere, trimiteri din şi spre cea mai nouă şi modernă ştiinţă a omenirii, anume ştiinţa de a comunica. Nu am convingerea (în cel mai nobil sens al cuvântului, fără falsă modestie sau alte trăncăneli), că am şi realizat ceva. O chestiune, pentru mine, are însă tăria certitudinilor: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi cuvântul era Dumnezeu" Fără această stabilitate la nivelul meu şi al Fiinţei, în general, mai întâi nimic nu ar fi posibil, apoi, oricare...
Cugetarea veche, des invocată: „nimeni nu este profet în patria sa", are în ambiguitatea Nimeni, cercul care cuprinde la un moment dat, fără să observe, pe omul comun, de-a împreună cu toţi cei ce se rotesc în jocul lor rotund... În rotaţia sincronă nu poate fi observat aproapele, decât dacă ar ieşi din ritm, toţi fiind în cuprinderea aceleiaşi hore, sub acelaşi soare. Viziunea asupra altui timp, faptul de-a defini un nou orizont, presupun ieşirea din mişcare, fixaţia, care face din moment monumentul, altfel, poza, imagine imortalizată, ar fi neclară. Acest Nimeni, presupune uneori faptul...
„În ţara asta de gugumani în care eu sunt cel dintâi [...] Domnilor! Onorabili concetăţeni! Fraţilor! Iertaţi-mă, fraţilor, dacă sunt mişcat, dacă emoţiunea mă apucă aşa de tare, suindu-mă la această tribună pentru a vă spune şi eu... Ca orice român, ca orice fiu al ţării sale în aceste momente solemne mă gândesc la ţărişoara mea, la România, la fericirea ei! la progresul ei! la viitorul ei!" (Aplauze şi fluierături... Un homopoliticus perfect adaptat societăţii)
Mă atrag artele frumoase ca o dragoste fermecată, de nu mai ştiu cum să-mi explic acest sentiment. Unica soluţie ar fi cea transcendentală. Probabil, asta m-a şi făcut să-mi bag în minţi o chestiune bizară: oricine care face poezie, muzică, pictură etc. îşi are un creier ce reprezintă un infinit împachetat. Şi deja deprins cu acest postulat, de se întâmplă să mă întâlnesc cu cineva făcând parte din acest domeniu, imediat îmi apare gândul că în faţă am un fuior-fiinţă cu firele fără capăt. Ba mai mult, simt că acest fuior se încolăceşte nu ştiu cum în jurul meu, făcând din mine un sclav. În...
Inspirat de titlul simbolizând Geneza, în rândurile care urmează voi încerca să aprind un opaiţ menit să lumineze unele unghere din viaţa publică a condeierilor. Conştient că nerespectând subiectele tabu deschid cutia Pandorei, sper că poate vor mai aprinde şi alţii câte o făclie, pentru ca „să se facă lumină" acolo unde astăzi pătrunde doar o rază crepusculară. Demersul meu nu se doreşte a fi unul distructiv, menirea lui se vrea a fi aceea a înlăturării „monopolului" şi tarelor care aduc serioase prejudicii culturii. Viaţa spirituală a atins, de-a lungul secolelor, cote mai mult decât...
„Nu există pe pământ alt popor care, năzuind la glorie şi eroism, să apere o ţară atât de mică împotriva atâtor duşmani." (Mirosław Orzechowski)
Problematica pregătirii unui tânăr pentru a deveni comandant militar a fost întotdeauna o chestiune deosebit de importantă şi, în general, abordează două direcţii principale: componenta psihologică şi cea practică. Din cele mai vechi timpuri, nobilii, îi vom numi aşa pe toţi cei care într-un fel sau altul făceau din război o îndeletnicire de bază, se preocupau, aşa cum am amintit de educaţia urmaşilor.
Am ajuns acum în stadiul ideal pentru formularea unor ipoteze cosmologice, în care nu am nedeterminări, astfel că substanța pimordială se naște din Infinitul ca existență unică absolută și fără dimensiune, după care apare materia ca act voit, urmând spațiul și timpul universal, și foarte clar sunt eliminate nedeterminările inițiale. Din acest punct, există şansa să tragem şi concluzii importante prvind existenţa ca un tot, dar şi a modului în care punem această problemă, dar oricum trebuie să subliniez faptul, că dacă o mărime tinde matematic către infinit, nu înseamnă că mărimea este...
„După asasinarea mea, las ca urmaş la conducerea Al Qaida un castravete. El va fi blestemul meu asupra omenirii!" Aşa a grăit teroristul numărul 1 al planetei, înainte ca mesagerul morţii să-i fi străpuns craniul. Nici SEAL'S, nici alte formaţiuni de elită ale armatei S.U.A., nici „Legiunea Străină" nu-l pot contracara. În ultimele decenii, noii agenţi patogeni, responsabili de toxiinfecţii alimentare, găsesc în lumea globalizată cele mai adecvate posibilităţi de răspândire. Bacteria intestinală comună E.coli, cu denumire dată după bacteriologul german Theodor Escherich, a fost creată în...
„Grădina Maicii Domnului" a fost denumirea dată de Papa Ioan Paul al doilea pământului românesc. Oare ce l-o fi determinat pe Suveranul Pontif să atribuie ţării noastre un astfel de nume? A avut drept imbold frumuseţea de necontestat, de-a dreptul mirifică, a plaiurilor noastre sau similitudinea suferinţelor Fecioarei Maria cu cele ale greu încercatului popor român de-a lungul existenţei sale? Întrucât denumirea la care ne referim a fost rostită de către Papă imediat ce a pus piciorul pe pământ românesc, fără să-i fi văzut anterior frumuseţile, credem că mai degrabă al doilea motiv l-a...
„Noi n-am scris pentru vulg, ci pentru tine şi cei ca tine" (Pico della Mirandola)
