Majoritatea, marea majoritate dintre ei, adică nu 51% sau 55%, ci peste 85%, au plecat din România de nevoie, de foame, pentru că fabricile li s-au închis, li s-au desființat și nu mai aveau unde să muncească, de unde să își câștige traiul. Au plecat în bejenie, și-au lăsat copii pe la rude și pe la vecini și au plecat cu dorul în piept la dracu în praznic ca să aibă cu ce trăi și ei și cei lăsați acasă. Femei de serviciu, îngrijitori de bătrâni, muncitori pe șantiere, vânzători, chelneri sau zilieri la strânsul recoltelor. Grija zilei de mâine e singura lor grijă. Muncesc de dimineața până seara și noaptea cad rupți de oboseală visând la cei de acasă, la România. Pentru ei România nu însemnă nici Iohanis, nici Dragnea, nici Cioloș, nici Orban. Au auzit de ei poate în treacăt, că se ceartă și nu le mai ajunge cât au, dar puțin le pasă de ei. N-au timp de tâmpenii. Mâine trebuie să se scoale devreme, înaintea altora și să muncească mai mult decât ei pentru mai puțini bani. Au necazurile și grijile lor destule ca să-și mai facă necazuri și griji din certurile pe ciolan ale politicienilor.

Și în cârca amărâților aceștia și-au găsit unii să pună acel 10 august 2018, zi ce va rămâne ca o dată de tristă amintire în istoria României, atât cât va mai fi România. Și acești nenorociți care vin o dată pe an în țara lor unde să nu se mai simtă străini, disprețuiți și discriminați, unde vin să-și vadă copiii și să-și mai vadă încă o dată părinții dacă între timp nu au murit, vin de la mii de kilometrii în autocare pentru că avionul costă mult, acești amărâți au venit direct în Piața Victoriei ca să protesteze cu sticle, pietre, bare de metal înjurături și strigăte împotriva guvernului. Nu, n-au venit direct, au trecut pe acasă de și-au luat și copii cu ei la protest, ca să arunce și ei, acolo, o piatră sau două în jandarmi. Iar ei s-au pus pe treburi mai serioase, au atacat clădirea guvernului cu gând să intre în ea și să dea jos șleahta de penali să spargă vitrine și să de foc la ce găseau pe străzi, să linșeze o femeie jandarm. Uite-i, au venit emigranții, păzea! Ia uite-i ce fac! Au venit să distrugă România, să dea foc și să omoare! Și urâți în străinătate de localnici că le iau locurile de muncă pe care ei, localnicii le refuză ca fiind nedemne de ei, încep să fie urâți și în țara lor. Paria în străinătate, paria în țara lor. Parcă începuseră ei să simtă în ultimii ani o oarecare aversiune din partea vecinilor. „Uite-l p-ăsta, a venit de afară cu bani și își renovează casa, ba, ăstalalt își face una nouă, i-a cumpărat frigider lu' taică-su și Logan la mâna a doua lu' fi-su, el a venit anul ăsta cu o mașină străină luată de acolo la mâna a treia, s-a ajuns, ce mai. Stă acolo, ia 600 de euro pe lună și cică o să aibă și pensie tot în euro, ce-i mai trebuie?". Și uite așa din român a devenit emigrant în străinătate și de acolo imigrant în România. Nu-i duce nimeni dorul, dar lui îi este dor de România, România pe care o pierde pe zi ce trece, România care l-a pierdut, deja.

Chiar nu le e milă celor care au organizat mărețul miting din 10 august 2018 să îl pună în seama acestor pedepsiți de soartă care nici nu știu, nu-și dau bine seama deocamdată, ce rău li se face cu această minciună? Ce îi apucase pe mulți dintre acești români veniți pentru proteste în Piața Victoriei să vorbească în limbi străine, vezi doamne, limbile țărilor de unde veniseră că româna o uitaseră în câțiva ani. Acelor organizatori lași și executanții lor ascunși mișelește sub haina și numele emigrației noastre, acelor cozi de topor dintre români, nu le este deloc rușine să mintă în halul acesta, să anunțe că vor veni la demonstrația din Piața Victoriei peste un milion de români din străinătate, ca apoi să corecteze și să anunțe că n-au fost decât trei sute de mii, când toate intrările în România din luna premergătoare mărețului eveniment au fost sub două sute de mii, chiar mai puține decât în perioada similară a anului trecut, când nu a fost nici o demonstrație în Piața Victoriei sau în altă piață cu peste un milion de participanți? Nu le pasă nimănui de ei, nici de afară, nici dinăuntru? Nu. Au plecat, să stea acolo, zic unii. N-au ce căuta aici, să se ducă de unde au venit, zic alții. Păcat! Cineva își face mare păcat cu ei!

Așa se face că, pe zi ce trece, tot mai mulți români devin imigranți în țara lor, pentru că în țara lor străinii devin localnici. După ce s-a reușit ca în România, de aproape trei decenii, românii să se bată și să se scuipe între ei, acum se caută ca românii rămași în România să se bată și să se scuipe cu românii plecați afară. Iar dacă cei de afară nu înțeleg, nu au timp, nici chef, nici inimă să se bată cu cei rămași acasă, nu are nici o importanță. Nu îi întreabă nimeni ce vor, sunt mulți care îi caută ca să le pună în spinare mișelia lor nenorocită.

Dar noi, noi, românii dinăuntru și românii de afară ce vrem? Vrem să sărbătorim aniversarea a 100 de ani de la Marea Unire?

Grafica - I.M.