De două zile, atenţia opiniei publice este agresată de un personaj grotesc, ajums nu se ştie (mai bine zis, se cam ştie, dar nu se recunoaşte...) prin ce farsă sinistră jucată poporului român Şeful Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Deşi ipochimenul ar fi trebuit să se aştepte cam de multişor că i se apropie şi lui vremea socotelilor, de cum a aflat de intenţia ministrului Tudorel Toader de a face o evaluare serioasă a activităţii sale manageriale şi cum ştie că precedenta evaluare, cea de la D.N.A., s-a lăsat cu o revocare răsunătoare, parcă a intrat în fibrilaţie. Dă comunicate de presă mai abitir decât baschetball-ista cu breton în vremurile de maximă fandoseală mângîiată pe coafură de ambasadele occidentale şi se dă de ceasul morţii că este victima unor maşinaţii şi că se urmăreşte decredibilizarea instituţiei pe care o conduce. Ca şi cum respectiva instituţie ar putea deveni încă şi mai puţin credibilă decât este în momentul de faţă.
Problemele pe care se face că nu le pricepe acest semiramolit cu tupeu sunt cam multe. În primul rand, nu e clar de ce îşi imaginează că Mediocritatea Sa nu ar avea voie să fie evaluat. În al doilea, ar trebui să mulţumească pentru faptul că nu i s-a cerut revocarea direct, fără evaluare prealabilă, după obrăznicia comisă în cazul prelungirii mandatului la D.I.I.C.O.T. al lui Horodniceanu după anunţarea rezultatului câştigătorului selecţiei pentru noul procuror şef al D.I.I.C.O.T., care... nu era Horodniceanu şi după ce ministrul Toader ceruse şi primise deja avizul C.S.M. pentru candidatul decis de comisia de selecţie. În al treilea rand, în cazul, de acum scandalos, al protocoalelor P.Î.C.C.J.-S.R.I. din decembrie 2016, cu tot tapajul mediatic pe care îl face, fuge ca dracu' de tămâie de răspunsurile la nişte întrebări care i s-ar putea pune direct şi la care, în loc de răspunsuri, pe care nu are cum să le dea, logic şi credibil, aruncă pe piaţă găunoşenia logoreei dumisale. Şi iată care ar fi întrebările la care am aştepta şi răspuns:
1. Dacă protocoalele au fost semnate în 8 decembrie şi domnia sa nu avea nimic de ascuns, cum pretinde, de ce a catadicsit să informeze C.S.M. abia la mai mult de trei luni de la semnare şi după izbucnirea scandalului în presă? Şi de ce informarea ministrului Toader s-a produs abia pe 19 martie, după solicitarea expresă a acestuia?
2. Dacă ştie cum ar fi trebuit să reacţioneze C.S.M. la informarea domniei sale. Nu de alta, dar nu e clar de ce, în condiţiile în care informarea la C.S.M. exista din martie 2017, în urmă cu câteva zile, atât dna judecător Baltag, membră aleasă a CSM afirma revoltată că nu a ştiut nimic pe căi oficiale C.S.M., iar dna judecător Ciucă, în numele Acociaţiei Magistraţilor din România, dădea un comunicat extrem de dur în materie, ceea ce denotă că magistraţii, în masa lor şi Asociaţia Magistraţilor nu numai că nu au fost consultaţi înainte de senmare privind necesitatea şi oportunitatea unui asemenea protocol, dar nu au fost informaţi nici după semnare?
3. Cum mai poate avea tupeul de a minţi cu seninătate că respectivele protocoale din 2016 sunt perfect legale, atunci când ele au fost semnate după ce Curtea Constituţională a României declarase că astfel de documente încheiate de instituţiile din justiţie cu S.R.I. sunt ilegale şi anticonstituţionale?
4. Dovada imediată a faptului că ambii semnatari erau perfect conştienţi de ilegalitatea acelor două protocoale, dar au mizat pe naivitatea societăţii româneşti de a crede că recunoaşterea protocoalelor vechi şi a ilegalităţii lor este totodată garanţia că după lepădarea de ele, S.R.I., respectiv P.Î.C.C.J., D.N.A., D.I.I.C.O.T. etc. nu vor mai avea obrăznicia ca, în condiţiile în care imensul scandal din societatea românească provocat de tema protocoalelor vechi nu era încă stins, să iniţieze semnarea unei noi serii de protocoale similare, la fel de ilegale şi abticonstituţionale este că, în momentul în care semnarea noilor protocoale a ajuns la urechile publicului, S.R.I. (nu P.Î.C.C.J.!) a iniţiat anularea lor, tocmai pe motive de nelegalitate. Dar, foarte straniu, nu s-a decis, aşa cum era firesc, şi desecretizarea, care atâta vreme cât protocoalele nu erau legale şi nu mai erau necesare, nu e clar de ce ele trebuie să rămână în continuare secrete.
Chiar din această înlănţuire de afirmaţii, lesne verificabile, rezultă că tapajul mediatic făcut de Taica Lazăr este o jalnică încercare de diversiune şi de manipulare a opiniei publice, menită, probabil, să-i asigure sprijinul scandalagiilor de piaţă haştag-ieni. Dar dacă tot a declanşat acest Sucă ardelean această zarvă, poate n-ar fi rău ca, exact în contextul evaluării competenţelor lui manageriale, să se verifice şi modul, care se zice că ar fi extrem de dubios, prin care dumnealui a ajuns în fruntea bucatelor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Concret, este vorba de verificarea, care ar fi trebuit făcută de mult, a investigaţiei jurnalistice a lui Mihai Pâlşu, din care rezultă că, la momentul în care a apărut ideea depunerii candidaturii lui Taica Lazăr (oare cine o fi fost iniţiatorul şi cine vor fi fost susţinătorii ei şi cei care au rostogolit-o şi materializat-o...), acesta avea, la D.N.A. Alba Iulia deschis un dosar penal. În care procurorul D.N.A. de caz a considerat că se impune urmărirea informatică a suspectului, drept pentru care a întreprins demersurile legale, iar centrala S.R.I. a aprobat, repartizând sarcina de a realiza tehnic operaţia de urmărire la unitatea S.R.I. de profil din Deva, care avea, probabil, în raza de activitate şi Alba Iulia.
Ancheta dlui Pâlşu spune că, la audierea primelor ascultări şi la lectura transcripturilor, procurorul de caz a considerat că se impune cercetarea în continuare a suspectului...în stare de arest! Or, în acest moment a intervenit o mare diversiune. Asta rezultă din ancheta dlui Pâlşu. Cineva a propus lui Taica Lazăr să-şi întocmească dosar şi proiect managerial pentru concurs, iar altcineva (sau poate că acelaşi cineva...) a decis preluarea dosarului suspectului Lazăr de la D.N.A. Alba Iulia, la structura centrală. Unde un procuror, evident mult mai...mizericordios decât cel de la Alba Iulia, a decis închiderea dosarului cu N.U.P.! La solicitările scrise ale dlui Pâlşu către C.S.M., Ministerul Justiţiei şi S.R.I. de a primi informaţia de evident interes public dacă C.S.M. şi ministerul, organisme profesionale implicate în circuitul legal al avizării şi propunerilor, fuseseră înştiinţate că unul dintre candidaţi avea dosar penal, nu a răspuns clar şi fără echivoc decât dna Prună, ministru al Justiţiei la acea data. Răspunsul fiind că nu a avut nicio informaţie în acest sens. Lucru care deja ar trebui să nască foarte matri şi grave semen de întrebare.
C.S.M. a învârtit răspunsul pe după cireş, iar dl Hellvig, după ce face pe nişte pagini, teoria băţului de chibrit aplicată la secretul de stat, dă halucinantuil răspuns că...nu poate da răspunsul cerut, dat fiind că subiectul este secret! Aici, este vorba de mai multe lucruri extreme de suspecte, care ar trebui elucidate.
În primul rand, mi se pare că, în condiţiile în care există, dacă nu greşesc, în România câteva mii de procurori, este profund anormal ca, tocmai la momentul selecţiei celui mai procuror dintre procurori, ca să mă exprim astfel, nu se găseşte în această mulţime să fie selecţionat pentru candidatură decât unul cu dosar penal pe rol!
În al doilea rand, mi se pare extrem de nefiresc ca, în aceeaşi unitate de parchet, şi taman în unitatea de elită D.N.A. să poată exista un interval atât de larg de apreciere din punct de vedere profesional a probelor dintr-un dosar încât un procuror să considere că se impune arestarea suspectului şi, pe aceleaşi probe, un altul să dispună, senin, închiderea dosarului cu N.U.P. Iată, într-adevăr, un subiect care merită o analiză, evaluare şi măsuri foarte clare pentru ca o asemenea plajă largă de apreciere să nu mai poată exista pe viitor!
Mi se pare că este obligatoriu ca, tocmai în cadrul acestei evaluări care se va face cu privire la competenţa managerială a dlui Lazăr, Ministerul de Justiţie să dea opiniei publice răspunsul la o întrebare gravă: Oare, în ultimii circa doi ani şi jumătate, România a avut în fruntea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie un mare profesionist sau un posibil infractor?
28 august 2018
Aranjament grafic - I.M.