Abstract: The entry of the Crimea peninsula in the composition of the Russian Federation, as well as the increased tensions between Ukraine and Russia, but also the clear tendency of the Russian Federation to dominate the Black Sea, the Azov Sea and the related straits, resulted in a number of measures political, economic and military purposes, designed to transform Crimea, in record time, into a real fortress. More and more analysts compare it to a genuine huge aircraft carrier that can't be sunk and they don't exaggerate at all.

Aproape toate analizele despre situația din Crimeea se referă numai la faptul că Rusia a invadat (anexat, cotropit, smuls etc.) un teritoriu. Foarte puține, este adevărat, susțin că Rusia, de fapt, a reintrat în posesia Crimeei, un teritoriu care i-a aparținut de drept. Practic, ce s-a întâmplat în 2014, este doar finalizarea unei etape, deoarece acțiunea a început să fie pregătită încă din 2003-2004, specialiștii ucraineni susținând că propaganda rusă a debutat cu aserțiunea că Ucraina trebuie să se dividă în două sau chiar trei părți. Nu voi face nicio analiză în acest sens, deoarece sunt destui care se ocupă de acest subiect și o fac degeaba. Realitatea este ca, în acest moment, Crimeea este a Rusiei și că Rusia nu o va mai ceda niciodată. Și asta nu pentru că Rusia mai avea nevoie de ceva teritoriu, ci pentru că Rusia avea nevoie, neapărat, de acest teritoriu, pentru a domina pe deplin Marea Neagră.

Coroborat cu faptul că Turcia, care, practic, domina Marea Neagră, a fost redusă la o umbră a Rusiei, este evident că Rusia devine actorul principal în Marea Neagră, ba, mai mult, se extinde puternic și în Marea Mediterană. Pentru aceasta, pe lângă asigurarea unor baze militare (în special navale) în bazinul Mării Mediterane și dislocarea de nave în acestea, Rusia trebuie să își asigure, în mod obligatoriu, două elemente de siguranță esențiale:
1. Controlul total al Mării Negre, inclusiv în situația când nu va avea nave de luptă majore în zonă;
2. Controlul strâmtorilor, în primul rând ținând Turcia într-un șah geopolitic și, mai ales, geostrategic, permanent.

Amândouă elementele se pot realiza fie printr-o flotă extrem de puternică, care să domine întru totul zona, dar care să nu poată intra în Marea Mediterană, decât cu un număr limitat de nave (celelalte, obligatoriu, fiind nevoite să mențină echilibrul de forțe în Marea Neagră), fie prin folosirea Crimeei ca element central de cercetare, supraveghere și lovire cu aviația și rachetele sau, varianta care va fi cel mai sigur adoptată și care va fi o combinație între cele două, Crimeea (în înțelesul de superbază militară) având rolul principal, atât în cercetare și supraveghere, dar, mai ales, în lovire de la distanță. Această ultimă variantă presupune folosirea mijloacelor de cercetare, descoperire și luptă radioelectronică, a aviației, rachetelor bazate la sol și navelor destinate siguranței zonei maritime (corvete, vedete purtătoare de rachete, vânătoare de mine, nave de desant și logistice, nave de patrulare, nave de luptă radioelectronică și, important, submarine) cu tot armamentul și tehnica de la bord.

Practic, realitatea confirmă faptul că Crimeea, după ce a devenit parte a Federației Ruse, s-a transformat într-o imensă fortăreață, datorită complexității armamentului existent în zonă, putând-o numi, eufemistic spus, „portavionul Crimeea”. Există și o altă foarte plastică denumire, care nu știu cui aparține, dar sună bine - „portavionul de nescufundat Crimeea”. Poziția ei, în mijlocul Mării Negre, precum și densitatea de forțe de toate categoriile și genurile, fac plauzibilă aceasta denumire. Dacă ne referim numai la numărul de militari dislocați în Crimeea, acesta a crescut de trei ori față de anul 2014, apropiindu-se de 35.000 militari, iar din unele estimări, până în anul 2025, numărul militarilor va ajunge la 43.000.

Nu voi face referiri la teritoriul Crimeei, ci doar la poziția sa geostrategică și voi reliefa următoarele aspecte:
1. Cu armamentul și tehnica de luptă bazate pe teritoriul său poate supraveghea și lovi nu numai obiective de pe litoralul țărilor riverane, dar și obiective din interiorul teritoriilor acestora;
2. Oferă posibilitatea Federației Ruse de a putea bloca accesul pe mare al Ukrainei (atât pe Marea Neagra, cât și pe Marea Azov) precum și al Georgiei;
3. Asigură controlul total și permanent al Strâmtorii Bosfor.
4. Deține o bază navală - Sevastopol și de rezervă Novoaziornoe, pe lacul Donuzlav, mult mai sigure și mult mai bine plasate geografic decât baza navală de la Novorosiisk;
5. Face ca Marea de Azov să devină lac rusesc, de facto, iar viitoarele legături cu Marea Caspică prin Don şi Volga vor facilita, în mod evident, transferul rapid de forțe în înteriorul Districtului Militar Sud și, în mod evident, o logistică mai dinamică și mai consistentă. Cele două transferuri de nave militare, de anul trecut, din Marea Caspică în Marea Neagră, între care și două corvete moderne, având rachete Kalibr la bord , sunt elocvente în acest sens

Imediat ce Crimeea a devenit parte componentă a Federației Ruse, militarizarea
teritoriului ei a intrat rapid și masiv într-un proces bine structurat și bine potențat.
În domeniul naval, programul nu a fost influențat de intrarea Crimeei în componența Federației Ruse, deoarece, sunt convins, așa cum am mai subliniat, Flota Rusă a Mării Negre va avea, pe termen mediu, ca zonă de acțiune Marea Mediterană și chiar Marea Roșie, Golful Persic, Golful Aden și partea vestică a Mării Arabiei, preluând din sarcinile Flotei Pacificului, după cum susțin unii analiști ruși și, eventual, episodic, momentan, în Oceanul Atlantic, iar pe termen lung, după opinia mea, crearea unei flote de sine stătătoare în acest ocean, împreună cu elemente din Flota de Nord și Flota Mării Baltice. Și nu sunt numai eu de această părere. După cum vom vedea, arsenalul existent în Crimeea, în principal, și în restul zonei litorale proprii, este mai mult decât suficient pentru dominarea Mării Negre, mai ales ținând cont de faptul că Turcia este în poziție de șah geopolitic și geostrategic.

Practic, elementele navale de bază pentru siguranța zonei Mării Negre, sunt Brigada 4 Independentă de submarine, Brigăzile 68 și 184 de Apărare a Zonei Maritime, Brigada 41 Nave purtătoare de rachete și Brigada 197 Nave Desant. Navele de luptă din Divizia 30 Maritimă, de regulă, se află, prin rotație în Marea Mediterană, în mod evident având misiunile principale în această zonă și, cu extensie, în Oceanul Atlantic și Marea Roșie.
În mod cert, Flota Mării Negre va primi în avans și cele trei fregate din clasa Amiral Grigorovici care au mai rămas de livrat și, probabil, se va continua dotarea Flotei Mării Negre cu astfel de fregate, dar și cu fregate mai mari, din clasa Admiral Gorșkov, pe măsură ce Rusia va adăuga și alte baze navale (pe lângă cea din Tartus- Siria) în Egipt, Libia și foarte probabil, în Algeria și Tunisia. Deja sunt informații că cele trei fregate care urmează să intre în dotare vor forma o noua brigadă, și anume Brigada 21 Nave Antisubmarin. De asemenea, pe lângă Brigada de Submarine de la Novorosiisk, care are ca misiune principală supravegherea Bosforului și, la nevoie, blocarea acestei strâmtori și lovirea navelor ce vor încerca să forțeze accesul în Marea Neagră, este evident că la Sevastopol sau în altă locație din Crimeea se va crea și dota cu nave, o nouă brigadă de submarine, pentru supravegherea zonei centrale și vestice a Mării Negre. Bineînțeles, se va continua dotarea acestor platforme cu cele mai noi elemente de tehnică și armament, în special cu noile tipuri de rachete hipersonice Zirkon.

Declarațiile oficialilor ruși arătau la sfârșitul anului trecut faptul că, numai în anul 2019, Flota Rusă a Mării Negre va primi șase nave de luptă și șase nave auxiliare, dar în primăvara acestui an, au anunțat că numărul de nave care vor intra în dotare este de 13 nave. Acest ritm și, mai ales, faptul că toate programele de dotare din ultimii ani, în ceea ce privește dotarea Flotei Ruse a Mării Negre, au fost devansate substanțial. Și aș aminti numai dotarea cu cele noi șase submarine de ultimă generație din clasa Kilo 636.3 (Varșavianka), care au fost livrate câte două pe an, în loc de unul.

În acest sens, trebuie amintit și faptul că șantierele navale din Crimeea se transformă în baze de reparații navale și chiar în constructori de nave cum este și cazul Șantierului Naval din Sevastopol care aparținuse fostului președinte ucrainean Petro Poroșenko.
Nu voi intra în detalii tehnice ale navelor din Flota Rusă a Mării Negre, deoarece am mai abordat acest subiect în diferite numere ale magazinului „Geopolitica”, cât și datorită faptului că sunt atât de multe elemente de noutate, încât ar trebui să scriu o carte. De remarcat este faptul că specialiști reputați afirmă faptul că anul 2018 este anul când Flota Rusă a Mării Negre a redevenit dominantă în Marea Neagră. Factorul de analiză nu a fost numărul de nave, ci capacitatea combativă a acestora și a sistemelor de luptă de pe litoral.

Cea mai rapidă evoluție, însă, a fost marcată de dotarea cu noi unități de rachete, de nouă generație, fapt care face ca Crimeea să fie, practic, o platformă de atac extrem de puternică, dar, în același timp, și o „fortăreață„ care, practic, nu poate fi lovită. De aceea, în centrul acestei analize vom zabovi, cu preponderență, asupra acestor sisteme de rachete.

Cel mai eficient sistem de apărare antiaeriană la distanță, este, în mod evident, sistemul S-400, recunoscut pentru eficiența sa și asta reiese de cererea extrem de mare la export. Faptul că un astfel de sistem descoperă țintele aeriene la 600 Km distanță și poate urmări, simultan, 300 de ținte, este sufficient pentru a putea să realizăm care este eficiența sa. La divizioanele deja existente, de S-300 (Regimentul 12 Apărare Aeriană Sevastopol și Regimentul 18 Apărare Aeriană Feodosia), în doi ani s-au adăugat încă cinci divizioane de S-400. Remarcabilă viteză de dotare. Unii analiști vehiculează cifra de patru divizioane, alții de cinci. Sunt de părerea ultimilor, deoarece, inițial, din lipsă de informații, s-a acreditat ideea că la Djankoy a fost dislocat divizionul S-400 de la Kerci, însă, ulterior, s-a demonstrat că, după instalarea divizionului la Djonkoy, divizionul de la Kerci era tot pe locația sa . După incidentul din Strâmtoarea Kerci, ruși au înțeles că pericolul vine și dinspre Ukraina, nu numai dinspre mare (adică, dinspre N.A.T.O.). Ca să fim mai expliciți, divizioanele de S-400 de la Feodosia, Sevastopol și Eupatoria sunt destinate răspunsului la atacuri dinspre mare, iar cele de la Kerci și ultimul divizion, care a fost dislocat la sfârșitul anului trecut la Djankoi, aproape de granița cu Ucraina, sunt destinate răspunsului la atacurile dinspre Ucraina.

Ultimul divizion S-400 dislocat în Crimeea, la Djankoy (la 20 Km. de granița cu Ucraina), a fost fotografiat cu ajutorul sateliților și imaginile demonstrează complexitatea acestui sistem, amplasat lângă aerodromul Djankoy, precum și rapiditatea cu care s-a executat această operațiune. Practic, divizionul este format din patru baterii, fiecare cu câte două lansatoare, dintr-un complex de radare, mijloace de transport și o apărarea aeriană apropiată, proprie, realizată cu sistemul mixt de artilerie și rachete, Pantzîr, precum și de un sistem logistic propriu.

Pe de altă parte, rușii sunt maeștri în dezinformare și au alimentat tot timpul ideea că în Crimeea sunt dislocate doar patru divizioane de S-400. Toate aceste divizioane aparțin Regimentelor 18 și 12 Rachete Apărare Antiaeriană, din cadrul Diviziei 31 Apărare Antiaeriană (Sevastopol), componentă de bază a Armatei 4 Aviație și Apărare Aeriană (Rostov pe Don). Nu voi intra în detalii tehnico-tactice, deoarece internetul este plin de informații care trebuie foarte atent selecționate și verificate, deoarece conțin multe erori, voite sau nu.

Demn de remarcat este faptul că toate divizioanele de S-400 au fost dislocate în timp record, practic în anul 2018 și, ca perspectivă, se pare că se prefigurează înlocuirea vechilor sisteme S-300, cu noul sistem Vityaz S-350, pe parcursul acestui an.

Momentan, Sistemele S-400, împreună divizioanele mai vechi S-300, asigură (Fig. 2) o apărare antiaeriană care domină aproape total Marea Neagră și, bineînțeles, Crimeea și Marea Azov, putând lansa, simultan, 192 de rachete antiaeriene care pot combate atât atacurile aeriene, cât și rachetele de croazieră lansate de pe mare . Notabil este și faptul că radarul de cercetare aeriană 59N6E 3D, prezent în toate locațiile sistemului S-400, asigură și urmărirea traficului aerian deasupra Mării Negre.

Dacă aceste sisteme sunt gestionate de către Divizia 31 Apărare Antiaeriană, tot ce ține de rachetele de coastă, destinate lovirii navelor inamice, se subordonează Flotei Mării Negre, respectiv Brigăzii 15 Rachete și Artilerie de Coastă care este o mare unitate nou înființată cu comandamentul la Sevastopol. Ea se adaugă Brigazii 11 Rachete și Artilerie de Coastă, de la Novorosiisk, care are ca misiune lovirea țintelor navale din zona de sud a Mării Negre, în special din largul coastelor Anatoliei, și, bineînțeles, ca și Brigada 15, a tuturor țintelor navale care se îndreaptă de la Bosfor către Federația Rusă. Rachetele de coastă se bazează pe două sisteme: BAL și BASTION. (Fig. 3). Bineînțeles, lor li se adaugă rachetele antinavă lansate de pe submarine, nave de suprafață și aviație. Sistemele BAL au fost dislocate în Crimeea în luna noiembrie a anului trecut, acestea făcînd parte din Divizionul 46 Independent de Rachete de Coastă al Infanteriei Marine din Flota Mării Caspice din Kaspiysk, Daghestan și fiind integrate în nou creata Brigadă 15 Rachete și Artilerie de Coastă. Practic, o astfel de unitate are în compunere mai multe elemente, cele mai importante fiind cele patru lansatoare, fiecare având câte 8 containere cu rachete Kh-35 și Kh-35U, pe care le poate lansa la intervale nu mai mari de 3 secunde.

Sistemul BAL este completat cu sistemul BASTION K 300 P, care lansează rachete Onix. Important este faptul că sistemele BASTION pot lansa rachete și asupra unor ținte R. Haldan Fig.1 5terestre și că rachetele pot avea și încărcătură nucleară. Mobilitatea lansatoarelor acestor sisteme, precum și a tehnicii aferente, determină faptul că acestea să poată fi relocate foarte rapid și la distanțe de până la 10 Km de coastă, fapt ce îngreunează foarte mult descoperirea lor. Ca toate divizioanele de rachete, dețin apărare antiaeriană proprie, cu sisteme BUK sau PANTZÎR.

Cele două brigăzi de artilerie și rachete de coastă, arată unele analize destul de serioase, vor avea în dotare 1-2 divizioane de rachete din sistemul BAL și 3-4 divizioane de rachete din sistemul BASTION K 300P. Cel mai important sistem de rachete al rușilor, este, evident, complexul KALIBR (Fig. 4), care are absolut toate variantele de lansare (aer-aer, aer-sol, aer-navă, sol-sol, sol-aer, sol-navă, navă-aer, nava-navă, navă-submarin, submarin-sol și submarin-navă și cu variante de lovire de la distanța de 50 Km, până la distanța de 4.500 Km, variantă aflată în testări. Majoritatea sistemelor Kalibr se află în dotarea navelor de luptă și a submarinelor și lansarea unor astfel de rachete în Siria, de pe nave aflate în Marea Caspică și de pe nave și submarine aflate în Marea Mediterană, au confirmat eficiența acestor sisteme și, în mod firesc, a crescut și cererea la export a variantelor de export, vândute sub denumirea de Klub.

Am insistat mai mult asupra sistemelor de rachete, deoarece acestea au transformat Crimeea într-o fortăreață, dar, așa cum am arătat, un loc de frunte în ecuația de putere a Crimeei îl ocupă și navele care, deși țintesc Marea Mediterană și nu numai, totuși au ca baze principale porturi din Crimeea, în special Sevastopolul. Aviația a primit și ea întăriri, în peninsula fiind dislocate, încă din momentul invadării Crimeei, în anul 2014, pe lângă avioanele existente, 14 avioane de vânătoare și vânătoare-bombardament, Suhoi-27SM și, respectiv Suhoi-30. De asemenea, au fost dislocate și avioane A-50, de cercetare, recunoaștere și stabilire a coordonatelor țintelor. Însă, cea mai îngrijorătoare veste este declarația recentă a lui Viktor Bondarev, șeful comisiei de apărare și Securitate din cadrul Consiliului Federației Ruse și fost șef al Forțelor Aeriene ale Rusiei, care a declarant agenției Ria Novosti faptul că s-a decis dislocarea permanentă pe aerodromul din Gvardeiskoie, Crimeea, a unor bombardiere strategice Tu-22M3. Practic, după intrarea Crimeei în cadrul Federației Ruse, a fost înființată Divizia 27 Aviație Mixtă, formată din trei regimente de aviație, dislocate la Belbek, Gvardeiskoe și Djankoy. Simultan cu măsurile de dislocare în Crimeea a unor noi unități de aviație, s-a trecut și la modernizarea bazelor aeriene, aeroporturilor și aerodromurilor existente. De exemplu, militarizarea completă a aerodromului de la Belbek a necesitat transformări importante, inclusiv construirea unei noi piste de 3.450 metri, care asigură posibilitatea de aterizare a oricărui tip de avion.

Pe lângă aeronavele din Regimentul 38 Aviație de Vânătoare (Su-27 SM3 și Su-30 M2), dislocat aici, în locul Brigăzii 204 Aviație Tactică a Ucrainei, acum pot ateriza și staționa și aeronavele mari de transport Il-76 și AN-124, dar și bombardierele strategice Tu-22M3 și aeronavele purtătoare de rachete strategice Tu-160 și Tu-95MS. Ce este foarte important la acest aeroport, este distanța față de coastă, de numai 400 de metri, fapt ce confirmă pe deplin denumirea de „Portavionul Crimeea”.

La Gvardeiskoe, este bazat Regimentul 37 Aviație Mixtă (Su-24 M2 și Su-25 SM), iar la Dzankoy găsim Regimentul 39 Elicoptere (Ka-52, Mi-35M, Mi-28N și Mi-8 AMTSH).
Actualmente, în Crimeea, sunt șase aerodromuri militare (Fig. 5), toate aflate într-un amplu proces de modernizare, cum de altfel se află și toată infrastructura militară, dar și încă șapte alte facilități de aterizare, aflate și acestea în curs de modernizare. Deoacamdată, nu sunt date despre fosta bază aeriana de la Novoaziornoie, de lânga lacul Donuzlav. Practic, în bazele militare aeriene ruse din Crimeea pot fi întâlnite o varietate de aeronave, dar și de mijloace de cercetare și de apărare a bazelor aeriene, făcând din acestea adevărate complexe militare, extrem de periculoase și, în același timp, extrem de greu de lovit și neutralizat. De distrugere, nici nu poate fi vorba. Ca să nu existe confuzii, deoarece am folosit termenii „neutralizare” și „distrugere”, țin să remarc faptul că, în domeniul militar, acești termeni nu sunt sinonimi. Neutralizarea presupune doar un procent din distrugere.

Trebuie specificat, așa cum se vede și în figura de mai sus, că Bazele Aeriene de la Kacha și Saky (Novofedorivka) aparțin Flotei Mării Negre pe primul fiind bazat Regimentul 318 Aviație Mixtă Navală (Be-12, An-26, Ka-27/29), iar pe Saky (Novofedorivka) avem Regimentul 43 Independent de Aviație Navală de Asalt (Su-24, Su-24MR și Su-30SM).

Sunt multe de spus și aici, dar, ținând cont de spațiul avut la dispoziție, ne vom rezuma la atât, mizând pe curiozitatea celor care citesc acest articol și care, în mod firesc, dacă îi interesează subiectul, se vor documenta suplimentar. Menționez că majoritatea datelor privitoare la forțele ruse existente în Crimeea în ceea ce privește denumirea unitaților și marilor unități, precum și locurile unde sunt dislocate le-am preluat de pe diferite site-uri de socializare ucrainene și chiar ruse, unde foștii militari ucraineni care au fost în Crimeea, înainte de intrarea acesteia în componența Federației Ruse, dialoghează frecvent cu ucrainenii ramași în Crimeea, dar și militarii ruși dislocați în Crimeea, dialoghează cu foști colegi sau cu prieteni. Pastrarea secretului, în astfel de condiții, este extrem de dificilă pentru ruși. Dar se nasc și multe confuzii și erori de informare, De exemplu, multe surse vorbesc de bazele aeriene de la Saky și Novofidorivka, când, de fapt, este vorba de o singura bază aeriană, aflată în micuța localitate Novofidorivka, care într-adevăr, se află la 3 Km. de Saky, localitate mult mai mare. Este evident că două baze aeriene nu pot fi la distanță atât de mica una de alta. Asta, așa, ca problemă de acuratețea informației.

Forțele terestre dislocate în Crimeea, aparțin nou înființatului Corp 22 Armată și acesta se subordonează Comandamentului Flotei Mării Negre. Nu voi insista asupra lor, deoarece componența lor este în dinamică și, în mod cert vom asista la multe modificări.
Actualmente, acest corp este format din Brigada 126 Apărare Costieră, dislocată la Perevalnoie, Brigada 810 Infanterie Marină, dislocate la Sevastopol, în Goful Cazacilor, Brigada 127 Recunoaștere Radioelectronică și Brigada 133 Suport Logistic, ambele dislocate la Sevastopol, Regimentul 1096 Independent de Rachete, dislocate în Sevastopol, Regimentul 219 Independent de Luptă Radioelectronică, Regimentul 3 Comunicații, Regimentul 8 Artilerie. Tot în componența acestui corp se mai află un Batalion Independent de Infanterie Marină, dislocat la Feodosia, 2 Batalioane de Infanterie (dintre care unul de Vânători de Munte), 1 Batalion de Tancuri, 1 Divizion de Obuziere și 1 Divizion de Rachete Antiaeriene. La acestea se adaugă și alte unități și subunități, inclusiv un batalion de căi ferate, dar și Brigada 112 a Ministerului de Interne.

Ne vom opri aici și tragem următoarele concluzii:
- Crimeea reprezintă, prin forțele dislocate aici, cea mai mare amenințare pentru zona Mării Negre și chiar pentru zona extinsă a acesteia;
- Redislocarea de forțe din alte zone ale Districtului Militar Sud, inclusiv din Marea Caspică, dar și din alte zone ale Federației Ruse, demonstrează, fără dubii, importanța capitală pe care conducerea Rusiei o acordă Peninsulei Crimeea ca zonă de interes strategic de cel mai înalt nivel;
- Efectul pozitiv al investițiilor în infrastructură, dar și în economia Crimeei este evident, deoarece toată uriașa structură militară determină redeschiderea unor întreprinderi care erau închise, modernizarea celor productive, creșterea numerică a forței de muncă ocupate și, implicit, creșterea investițiilor în domeniul civil și a ponderii serviciilor către populație;
- Intrarea Peninsulei Crimeea în componența Federației Ruse și militarizarea puternică presupune, în mod evident, reducerea drastică a numărului turiștilor din străinătate, dar, în mod cert și masiv, va crește numărul turiștilor din Federația Rusă, China, Turcia și din țările care sunt în relații bune cu Federația Rusă;
- România trebuie să conștietizeze faptul că zona de cel mai înalt nivel de pericol pentru ea este Crimeea, prin arsenalul militar existent acolo și că numai o diplomație abilă și profund dedicată interesului național o poate feri de necazuri.

În speranța că am aruncat o rază de lumină asupra situației existente și asupra a ceea ce înseamnă „Portavionul Crimeea”, consider că tot ce am scris nu trebuie să reprezinte, pentru cei ce ne conduc, doar un titlu, ci un serios avertisment asupra situației deloc liniștitoare în care ne aflăm. Să sperăm că nu toată lumea are căștile pe urechi!

Explicaţii imagini :
Fig. 1 Raionul de dislocare a divizionului de rachete S-400, Djankoi
Sursa: I.S.I. (ImageSat International N.V.)
Fig. 2 Dislocarea sistemelor de rachete antiaeriene S-300 și S-400 în Crimeea. Raza de acțiune a acestora.
Sursa hărții: Google Earth pro
Fig. 3 Sistemele de rachete de coastă din Crimeea
Sursa hărții: Google Earth pro
Fig. 4 Sistemul de rachete Kalibr și principalele componente ale acestuia
Sursa hărții: Google Earth pro
Fig. 5 Aerodromurile și bazele aeriene din Crimeea.
Sursa hărții: Google Earth pro