
În fiecare dimineaţă, la uşa profesorului stau liniştiţi la rând zeci de bolnavi care aşteaptă să fie primiţi, diagnosticaţi şi îngrijiţi de cel în care îşi pun toate speranţele. Şi speranţele lor nu sunt deşarte, pentru că dr. Sinescu îl pofteşte politicos pe fiecare în cabinetul său unde îl consultă, pune diagnosticul şi îi prescrie tratamentul pe care trebuie să-l urmeze. Din când în când, priveşti nedumerit, dar şi uimit, cum profesorul iese cu câte un bolnav din cabinet, îl conduce pe holul secţiei şi îl lasă în grija unuia dintre discipolii săi pentru a-i face investigaţii de ordin tehnic (biopsie, ecografie, urografie etc). Se întoarce în cabinet şi-l pofteşte cu aceeaşi politeţe pe cel care urmează să fie consultat, povestea repetându-se cu fiecare dintre zecile de oameni care-şi aşteaptă rândul. Şi cum boala loveşte la întâmplare după legi doar de ea ştiute, la uşa profesorului se instalează zilnic o lume pestriţă, neomogenă, de la oameni amărâţi, care-şi duc, probabil, zilele de azi pe mâine, până la cei suspuşi, victime fără vină ale afecţiunilor de ordin urologic.
Interesant este faptul că pentru dr. Sinescu toţi sunt OAMENI, indiferent de condiţia socială, de vârstă, sex, profesie sau etnie, toţi beneficiind de acelaşi respect şi de aceeaşi îngrijire din partea unui adevărat profesionist în materie. Sunt convins că o personalitate de talia prof. Sinescu nu mai are nevoie de aprecierile unuia dintre miile de pacienţi, beneficiari ai tratamentului său, dar, am considerat de datoria mea să aduc la cunoştinţa publicului larg aceste câteva informaţii utile referitoare la munca nobilă pe care o desfăşoară domnia sa la Spitalul Fundeni. Este o adevărată muncă de Sisif, pe care doar un profesionist desăvârşit şi un mare iubitor de oameni o poate realiza. Şi pentru că nu se face primăvară doar cu o floare, este necesar ca spiritul exemplar de dăruire profesională al profesorului Sinescu să fie cultivat şi preluat în toate unităţile spitaliceşti din ţara noastră. Numai aşa jurământul lui Hipocrat nu va rămâne doar o vorbă în vânt, ci un angajament sacru al tuturor celor ce slujesc medicina în beneficiul celei mai preţioase şi miraculoase fiinţe create de Dumnezeu: OMUL.