Si vis pacem, para bellum”[1]

Aspecte generale

Complexitatea câmpului de luptă modern determinată de apariția unor tehnologii noi precum cele de comunicații, inteligență artificială, robotică, cibernetică, extinderea zonei de luptă către spațiul cosmic, globalizarea cu aspectele sale militare, toate acestea și multe altele, nu puteau să nu producă schimbări în arta militară, dar și în modul de ducere a luptei. Astăzi, analiștii militari și experții în artă militară nu mai pot analiza acțiunile de luptă exclusiv pe zone de operații (indiferent de dimensiunea spațială a acestora) fără a ține seamă de consecințele și influențele lor generate, inclusiv la scară globală, de către războiul informațional și a celui mediatic. Enumerăm aici segmentul de comandă, control și informații cu indicii specifici cunoscuți: C2I, C2I2, C4I4, C4ISR[2] etc., războiul electronic, războiul web, războiul psihologic, războiul imagologic și multe altele.

Toate acestea prezintă un interes deosebit, de mare actualitate, deoarece sunt folosite pe o scară din ce în ce mai mare, în timp de pace și de război, generând atât efecte locale cât și globale. Țintele acestor acțiuni asupra cărora pot fi folosite sunt practic nelimitate, vizând toate domeniile de activitate umană: politic, militar, economic, social, cultural, etc.

Caracterul extrem de distructiv presupus de un conflict militar modern a determinat factorii de conducere politico-militară ai statelor să evite, cel puțin într-o fază incipientă, folosirea directă a forței armate, preferând mijloacele de influențare menite a descuraja oponentul, a-i slăbi încrederea în propriile forțe și mijloace, în final, a ceda presiunii exercitate asupra sa fără rezistență armată. Astăzi se poate cuceri un stat numai cu mijloacele de influențare enumerate mai sus, fără a mai fi nevoie de tancuri, avioane, etc., fără distrugerile și pierderile de vieți omenești presupuse de războiul clasic. Folosirea social-media pentru amplificarea diviziunii interne dintr-o țară țintă, a atacurilor cibernetice pentru afectarea funcționării și credibilității instituțiilor, implicarea organizațiilor neguvernamentale pentru propagarea neîncrederii în conducerea țării victimă, pot fi suficiente pentru ca agresorul să-și atingă scopurile.

Evident, pentru supunerea unui stat numai cu aceste mijloace presupune existența unei conjuncturi optime, depinde de situația politică, economică, militară și socială din țara respectivă, de conjunctura internațională, eventualele alianțe și aranjamente de securitate. Într-o lume din ce în ce mai globalizată nimeni nu mai este singur: „este aproape imposibil statelor, în condițiile unei lumi globalizate, să își urmărească securitatea în mod autarhic [motiv pentru care] ele caută să își maximizeze securitatea cooperând[3].

Și așa ajungem la ceea ce Alvin Tofler exprima într-una dintre lucrările sale, Puterea în mișcare[4]: „triada puterii este formată din: forța fizică, bogăție și cunoaștere[5]. Aceste elemente - spune același autor - pot fi folosite în funcție de contextul dat, selectiv sau împreună pentru realizarea scopului propus. Totuși, cea mai importantă pare a fi cunoașterea. Chiar și marele gânditor militar chinez, Sun Zi, anticipa aceste principii moderne ce corespund nivelului de dezvoltare socială actuală, spunând că atunci „când îţi învingi duşmanii în luptă eşti un bun comandant, dar abia când îi învingi fără luptă eşti genial” și că ,,invincibilitatea noastră depinde de noi, vulnerabilitatea inamicului, de el”[6].

În condițiile unui viitor război de sistem, acesta se va desfășura în toate mediile cunoscute (terestru, marin, aerian, extraterestru, în spectrul electromagnetic, cibernetic, domeniul psihologic, etc.), iar luptele, chiar dacă se vor desfășura terestru, vor fi conduse din spațiu. Războiul informațional sub toate formele sale va fi prezent permanent: la pace, pe timpul luptei și după terminarea războiului.

Ce exemplu mai elocvent poate fi oferit în sprijinul celor afirmate mai sus decât actuala criză generată de pandemia de Covid-19. Sunt câteva trăsături ce ar trebui reținute: a) avalanșa de dezinformări privitoare la sursa virusului, natura sa, vinovăția și ce vaccin este mai bun; b) actorii statali implicați: de nivel politic, economic, științific, militari, servicii de informații; c) scopuri urmărite: încurajarea/descurajarea populației, umanitare, propagandă, atingerea unor obiective politice și militare, subminarea intereselor altor state; d) jucătorii: marile puteri (S.U.A., China și Rusia) au fost cele mai agresive; puterile regionale au fost mai rezervate, iar ceilalți s-au conformat în funcție de zona de influență din care fac parte.

Războiul Electronic - principii

Am ținut, în mod special, să abordez problematica războiului electronic din mai multe considerente. În primul rând, este un domeniu mai puțin cunoscut cititorilor, chiar și militarilor, date fiind limitările impuse de aparatura specifică acestui domeniu, lipsa de informații și imposibilitatea de a face publice date cu caracter militar aflate sub restricții de publicare la diferite nivele, prin secretizarea acestora și altele. Chiar și accesarea datelor în domeniu, din punct de vedere tehnic constructiv și/sau utilizarea acestora pe timp de pace ori în luptă necesită o pregătire de specialitate, în domeniul electronicii, comunicațiilor, informaticii și domeniilor conexe. Avem în vedere categoriile de forțe armate (terestre, aeriene, navale), dar și celelalte structuri militare din compunerea acestora din fiecare țară în parte, alianță militară și chiar forțe și mijloace constituite ad-hoc pentru scopuri limitate în timp (ex. campanii militare, războaie etc.).

În al doilea rând, există deseori o confuzie între domeniul general al electronicii, de care este responsabil războiul electronic și subdomeniul conținutului informativ al mesajelor din spațiul electromagnetic, care cade în responsabilitatea componentei acestuia de cercetare radio. Pentru a explica misiunea specifică a componentei de război electronic, voi detalia succint structura organizatorică și misiunile specifice acestui domeniu.

Mai întâi să definim noțiunea de spațiu electromagnetic. Acesta reprezintă „mediul de desfășurare a tuturor fenomenelor, proceselor, acțiunilor și activităților care implică utilizarea energiei electromagnetice”[7].

Războiul Electronic cuprinde „ansamblul acțiunilor militare care implică utilizarea energiei electromagnetice pentru a determina, exploata, contracara, reduce și preveni acțiunile ostile în spațiul electromagnetic, precum și măsurile care asigură desfășurarea în siguranță a acțiunilor trupelor proprii și/sau aliate”[8].

În continuare, voi aborda, pe scurt, domeniul informațiilor din semnale din mediul electromagnetic (S.I.G.I.N.T. - signal intelligence[9]), pentru a facilita descrierea capacitaților militare abordate. Cea mai cunoscută descriere a SIGINT este oferită de departamentul N.S.A./C.S.S.[10] din Statele Unite, care arată că SIGINT presupune: „...colectarea informaţiilor străine din sisteme de comunicaţii şi informaţii şi diseminarea acestora către beneficiarii guvernamentali americani (civili şi militari), în scopul protejării trupele proprii, susţinerii aliaţilor, combaterii terorismului, a criminalităţii internaţionale şi a traficului de droguri, susţinerii negocierilor diplomatice şi promovarea altor obiective naţionale importante[11].

Apariția și implementarea noilor tehnologii în domeniul SIGINT au determinat apariţia a două subdomenii: informații electronice (altele decât cele din comunicații, ex. : telemetrie, radare, sisteme de navigație); Electronic Intelligence şi Informații în Comunicații (E.L.I.N.T) - Communication Intelligence (COM.INT). Domeniul E.L.I.N.T oferă informații pornind de la caracteristicile semnalelor electronice, reuşind să determine inclusiv tipul echipamentului tehnic. Partea ofensivă a acestui domeniu este specifică războiului electronic în care sunt derulate acţiuni de bruiere a semnalelor electronice inamice sau de reproducere a acestora în scopul creării fenomenului de ascundere (Fog of War) [12].

Așadar, mediul electromagnetic, cu precădere spectrul undelor radio, reprezintă legătura între mediul real și cel virtual. De aceea, se consideră că tocmai acest spectru este punctul vulnerabil care este și va fi în atenția permanentă a elementelor de război electronic, prin componentele sale: cercetarea radio, goniometria radio, bruiajul radio, măsurile de protecție[13].

Insist asupra acestor precizări deoarece am identificat în literatura și practica de specialitate existența unor opinii pe care nu le consider fondate, conform cărora cercetarea radio este considerată un domeniu separat, care nu se constituie într-o componentă a războiului electronic. Voi continua demersul de față prin prezentarea argumentelor în favoarea poziției de mai sus.

Cercetarea radio are drept obiectiv interceptarea surselor de emisie electromagnetică (ex. emițătoare de tip radio, radioreleu, etc.) și de a le localiza în spațiu prin metoda denumită goniometrie. Stațiile Gonio determină direcția emițătorului, iar prin intersectarea mai multor direcții detectate prin goniometrare se localizează emițătorul. Cu cât mai multe direcții goniometrate, cu atât mai sigură este localizarea sursei de emisie radio.

Odată depistată sursa de emisie, se transferă datele către structurile de cercetare, apoi se urmărește evoluția emițătorului. Aici intervine confuzia de interpretare, astfel:

- pentru unitatea de război electronic prezintă interes în principal, următoarele caracteristici: puterea emițătorului; lungimea de undă (frecvența); cu cine lucrează (indicativele și locația corespondenților); intervalele de intrare în legătură; deplasări din/în locul de stație (aplicații, exerciții, tabere etc.); coduri/parole de recunoaștere; antene și directivitate de propagare; experiența specialiștilor în lucrul cu aparatura din dotare; măsuri de protecție; modul de lucru curent; fluxul de informații în general, etc. Tehnologia modernă poate analiza spectrul emițătorului după ceea ce se definește drept „anvelopa” semnalului emis. Este vorba, mai precis, despre cele două sinusoide care delimitează conținutul semnalului analizat, sub forma rezultată dintr-un maxim și un minim de oscilații, în timp și spațiu (pe verticală și orizontală). Această anvelopă electromagnetică reprezintă ADN-ul emițătorului, care este UNIC. Se numește „unic” pentru faptul că analiza electronică a semnalului/anvelopei arată inclusiv sursa de energie folosită (rețea electrică, baterie, grup electrogen, etc.), care este unică pentru emițătorul respectiv. Fie și o ,,bujie defectă” sau un etaj electronic cu particularități creează ceea ce am denumit, metaforic, ADN-ul fiecărei surse de emisie, cu caracteristicile sale incomparabile cu cele ale altor surse similare;

 - pentru structura de cercetare radio-informativă prezintă interes în principal conținutul informațional din ceea ce se recepționează. Celelalte date nu constituie obiectul de interes al domeniului SIGINT, deoarece nu se urmărește ca sursa de emisie să fie anihilată (scoasă din funcțiune, neutralizată) prin bruiaj (acțiune specifică unităților de război electronic), bombardare (prin acțiuni ale aviației sau artileriei) sau prin orice alte mijloace militare adecvate obiectivului urmărit.

Odată localizat emițătorul prin goniometrare, unitatea de război electronic va căuta să localizeze, în cel mai scurt timp, receptorul (receptoarele) cu care acesta „lucrează”, pentru ca apoi să execute acțiuni de bruiaj asupra receptoarelor care „ascultă”, spre a le deteriora mesajul, astfel încât acesta să devină neinteligibil. Nu se vor executa acțiuni de bruiaj asupra emițătorului, pentru că acestea nu îl vor afecta. Mai mult, acesta nu trebuie să recunoască existența unei acțiuni de bruiaj asupra sa. Prin executarea de bruiaj asupra receptorului, operatorii săi pot considera că este vorba despre o defecțiune tehnică, despre deficiențe în realizarea legăturii, lipsa de energie, lipsă de profesionalism din partea operatorilor de serviciu, eventuale defecțiuni ale antenelor, orientarea greșită a acestora și altele.

În egală măsură, se pot efectua asupra receptoarelor depistate transmiteri de informații false (dezinformare), comenzi derutante, ordine contrarii, etc. De obicei, aceste proceduri sunt executate în cooperare cu structurile de război psihologic proprii (PSYOPS).

Unitățile de război electronic deservesc Ministerul Apărării Naționale al României și, eventual, structurile N.A.T.O./ cu misiunile lor specifice, pe timp de pace și de război. Acestea au rol determinat în sprijinirea categoriilor de forțe armate, inclusiv în cadrul acțiunilor de luptă la care trupele Armatei României participă în diversele teatre, pentru cercetarea/depistarea surselor de emisie inamice, goniometrarea (localizarea) emițătoarelor, anihilarea lor prin bruiaj în vederea zădărnicirii transferului de informații între corespondenți, până la utilizarea procedeelor de anihilare totală a acestora.

În ceea ce privește măsurile de protecție, acestea au drept scop protejarea mijloacelor electronice proprii (emițătoare și receptoare de informații) împotriva acțiunilor de război electronic desfășurate de inamic.

Sisteme actuale de război electronic, în principalele armate contemporane
Statele Unite ale Americii

Unul dintre elementele de tehnică de război electronic utilizate de către armata americană este reprezentat de EA-6B Prowler. Acesta este un avion specializat construit de Northrop Grumman introdus în dotarea Infanteriei Marine și Marinei SUA în varianta A-6 Intruder[14] încă din 1971. Acesta asigură o umbrelă de protecție pentru avioanele de asalt, trupele terestre, nave și aeronave, executând un puternic bruiaj împotriva radarelor, sistemelor de comunicați și chiar de ochire inamice[15]. De-a lungul timpului avionul EA-6B Prowler a suferit o serie de modernizări, cum ar fi: adoptarea sistemelor ICAP III (Improved Capability III) și MIDS (Multifunctional Information Distribution System) concepute pentru a contracara sistemele electronice de luptă moderne, multifuncționale[16].

Israel

Încă din anul 2012 Pentagonul a finalizat negocierile cu Lockheed Martin pentru a instala la bordul avioanelor F-35 destinate Israelului, un sistem propriu israelian de război electronic[17]. De remarcat este că „una dintre particularitățile sistemului datalink MADL este sistemul în lanț în care funcționează. Astfel, primul avion transmite informațiile către cel mai apropiat avion F-35, care, la rândul lui, retransmite informația către cel mai apropiat aparat și tot așa. Sistemul reduce șansele ca avioanele proprii aflate în misiune să fie descoperite de sistemele SIGINT/EW[18] inamice”.

Italia

Unul dintre sistemele de Război electronic utilizate în armata italiană este JEDI (Jamming and Electronic Defense Instrumentation), dezvolat de către com-pania EMI pornind de la experiența acumulată în teatrul de război afghan. Principala caracteristică a noului sistem de război electronic este aceea că poate fi paletat, ceea ce permite o dislocare rapidă. De asemeni, sistemele de bruiaj și război electronic pot fi adaptate la bordul unui avion obișnuit de transport, cu modificări minime[19]. Sistemul JEDI asigură o supraveghere electronică extinsă a adversarului precum și bruiaj eficient asupta comunicațiilor acestuia. Dacă în zona supravegheată sunt detectate emisii radio, telefoane celulare, etc., JEDI poate bruia imediat întreaga zonă pe un spectru foarte larg de frecvențe făcând astfel imposibilă comunicarea sau detonarea de dispozitive explozive improvizate (IED[20]) ampalsate terestru.

Elveția

Compania israeliană „Elta Systems Ltd.” a furnizat Elveției un sistem de culegere de informații din comunicații (ESM[21] /COMINT) pentru detecția, analiza și localizarea emisiilor electromagnetice. Arhitectura acestui sistem a fost adaptată la cerințele beneficiarului legate de caracteristicile geografice ale Elveției. De asemeni, sistemul permite folosirea senzorilor în rețea.

ELK-7036 este o familie de sisteme COMINT/DF[22] care interceptează, analizează, identifică, localizează și monitorizează comunicațiile radio V/UHF[23] în banda 20-3000MHz. În înzestrarea armatei se află atât în varianta terestră (în configurație fixă, transportabilă sau mobilă) cât și în varianta navală și aeriană. Sistemul poate fi folosit ca senzor de avertizare timpurie, monitorizare, precum și suport pentru sistemele de bruiaj, autonom sau conectat într-o rețea de sisteme sincronizate prin GPS[24].

Federația Rusă

Printre sistemele de Război electronic intrate recent în dotarea Armatei Rusiei este sistemul Navodchik-2. Acesta include o stație de control și șapte vehicule aeriene fără pilot (U.A.V.) din familia Granat, ce pot zbura până la 100 km.

Sistemul este conceput pentru a efectua activități de recunoaștere, culegere de informaţii şi furnizarea coordonatelor țintelor către sistemele de artilerie[21]. Se pare că Navodchik-2 a intrat în serviciul armatei ruse în anul 2014, fiind trimis la Bază militară rusă 102 din orașul Gyumri, Armenia. De atunci, orice rapoarte despre utilizarea acestui sistem atât în mass-media rusească, cât și pe site-ul oficial al Ministerului rus al Apărării, se referă în principal doar la Armenia. Sistemul a fost menționat de mai multe ori în contextul acțiunilor trupelor ruse în regiunea Cskhinvali din Georgia[22].

Un alt sistem de război electronic utilizat de armata rusă este „INFAUNA”, care este specializat în bruiajul comunicațiilor, sistemelor de declanșare prin radio a dispozitivelor explozive, precum și a oricărui alt tip de dispozitiv comandat de la distanță prin radio[22].

Există și o versiune a sistemului INFAUNA denumită „JUDOIST” dispus pe transportor blindat MKTK-1A, care poate să detecteze și radarele inamice[24].

China

Se pare că specialiștii chinezi au dezvoltat un radar cuantic care a intrat recent în înzestrarea structurilor de război electronic ale armatei Chinei. Funcționarea acestui radar se bazează pe teoria distribuției cuantice (quantum entanglement). Distribuția cuantică se referă la proprietatea particulelor elementare legate împreună de a transmite acțiunea exercitată asupra uneia și celorlalte particule din lanț. Legarea particulelor elementare se realizează atunci când stările cuantice ale mai multor particule elementare diferite sunt cuplate între ele. Proprietatea ca două sau mai multe particule legate să primească același mesaj primit de o singură particulă permite ca prin studierea unei singure particule să se poată înțelege întreg lanțul cuantic[25].

Practic, funcționarea unui astfel de radar se bazează pe faptul că un cristal desparte mai mulți fotoni în perechi , „A” și „B”. Radarul cuantic trimite un fascicul de perechi „A” în timp ce celălalt set „B” rămâne în baza de date a radarului cuantic. Prin studierea fotonilor „B” reținuți în baza de date a radarului cuantic operatorii pot spune ce se întâmplă cu fotonii difuzați spre exterior: Dacă au întâlnit un obiect? Cât de mare este acesta? Cât de repede se deplasează și în ce direcție?[26]. Avantajul unui astfel de radar este acela că ar putea detecta „avioanele invizibile” prin folosirea particulelor subatomice, nu prin unde radio cum fac radarele clasice. Aceasta înseamnă că, indiferent dacă avionul are vizibilitate redusă (invizibil) sau un sistem de bruiaj activ sau pasiv, el tot apare pe radarul cuantic. În plus, ținta nu detectează faptul că a fost reperată[27].

Concluzii

Între dezvoltările tehnologice actuale din domeniul militar, progresele realizate în domeniul războiului electronic sunt foarte importante deoarece spațiul operaţional în care se desfăşoară, anume spectrul electromagnetic, este şi mediul în care operează toate forţele armate, chiar dacă acestea sunt concentrate pe dominarea spaţiului specific de luptă (terestru, naval, aerian, spațial, cibernetic sau de intelligence).

În aceste condiții, pregătirea militarilor trebuie să se desfășoare în condițiile specifice exercitării de către inamic a unor acțiuni intense de război electronic. Nu trebuie făcute compromisuri în acest sens pe motiv că periclitează obiectivele de pregătire ale celorlalte specialități militare[28].

În aceeași idee, Daniel Goure, expert în probleme militare şi securitate naţională la Institutul Lexington, a declarat că noile sisteme de război electronic ale Rusiei sunt sofisticate. Ele pot fi montate pe vehicule mari sau pe avioane şi pot ataca ţinte aflate la sute de km distanţă. Vorbind despre folosirea mijloacelor de război electronic într-un posibil conflict militar, Goure a mai subliniat un aspect foarte important, anume că acesta „are capacitatea de a afecta imaginea liderilor militari asupra spațiului de operații ceea ce poate duce la erori în procesul de decizie”[29].

Aceste constatări nu fac decât să întărească concluzia că războiul electronic reprezintă un domeniu pe cât de actual, pe atât de necesar în cadrul oricărei armate moderne. Necesitatea dezvoltării permanente a mijloacelor, continuarea neîntreruptă a cercetării științifice în acest domeniu, modernizarea continuă a strategiei de folosire și de pregătire a cadrelor de specialitate trebuie să constituie o preocupare permanentă a liderilor politici și militari ai oricărei armate moderne. De asemeni, cooperarea cu aliații este importantă.

Iar în ceea ce privește perspectivele dezvoltării acestui domeniu, putem anticipa extinderea acțiunilor de război electronic în spațiul cosmic. Posibilitățile unor state precum SUA, Rusia, China, etc. de a construi vehicule spațiale ce au capacitatea de a spiona, intercepta sau distruge sateliți[30] ce navighează pe orbite, posibilitatea ca în viitor aceste țări să stabilească baze permanente pe Lună sau pe un alt satelit al Pământului fac ca ficțiunea să devină realitate.

Franța deja a anunțat recent că intenționează să construiască sateliți de pază (bodyguard) înarmați; SUA, în timpul Administrației Trump deja a înființat Comandamentul Spațial și se lucrează intens pentru elaborarea strategiei, misiunilor și compunerii Forțelor spațiale[31]. Sub diferite forme (bruiaj, interceptare comunicații, spionaj, sabotaj) războiului electronic este deja prezent în spațiul extraterestru[32]. În orice caz, este predictibil că, în viitorul nu foarte îndepărtat, războiul electronic în spațiul extraterestru va reprezenta o preocupare din ce în ce mai mare pentru strategii militari întrucât multe acţiuni militare de pe Pământ depind acum de tehnologii aflate în spațiul extraterestru[33].

Aranjament grafic - I.M.

----------------------------------------
[1] „Dacă vrei pace, pregătește-te pentru război” - expresie latină folosită de Publius Flavius Vegetius Renatus în lucrarea sa, De Re Militari, vol. III. Expresia este de obicei interpretată în felul următor: o societate puternică este puțin probabil să fie atacată de către dușmani (a se vedea, în acest sens, www.wikipedia.org, f.a., accesat 25.01.2021).
[2] C=Comandă, Control, Comunicatii, Computere și I=Informații, Informatică, S=Supraveghere și R=Recunoaștere.
[3] Dragoș-Adrian Bantaș, Între frică și siguranță: societățile umane în căutarea securității, Editura CTEA, București, 2019, p. 189.
[4] Publicată inițial în anul 1990.
[5] Alvin Toffler, Puterea în mișcare, editura Antet, Oradea, 1997, p. 17.
[6] Sun Tzu, Arta războiului, Editura Cartex 2000, 2019, passim.
[7] Adrian-Leonard Bantaș, Doctrina pentru Război Electronic, în revista Gândirea Militară Românească, Anul XIII, nr. 5/2002, pp. 109-117.
[8] Adrian-Leonard Bantaș, teză de doctorat cu tema Contribuții privind organizarea transmisiunilor pentru conducerea sistemului global de luptă radioelectronică realizat în Armata României, la pace și în operația de apărare strategică, susținută în cadrul Academiei de Înalte Studii Militare, București, 1995.
[8] Signals Intelligence.
[19] National Security Agency/Central Security Service
[11] Petrică Claudiu Alupoaie, Spectrul radio, teatru de operaţiuni, disponibil pe www.intelligence.sri.ro, 6 februarie 2020, accesat 25.01.2021.
[12] Ibidem.
[13] Dacă anumiți autori sau practicieni identifică existența, alături de măsuri, a contra-măsurilor, contra-contra măsurilor etc., în ceea ce mă privește, consider că acestea sunt doar variațiuni pe aceeași temă, și singurul concept justificat este cel de măsuri de protecție, acestea survenind la nivelul cerut de evoluția situațiilor de luptă.
[14] www.wikipedia.org -EA-6 Prowler, 28.03.2013, accesat în 25.01.2021.
[15] Ibidem.
[16] Ibidem.
[17] www.rumaniamilitary.wordpress.com, Israelul a primit permisiunea de a instala pe F-35 echipament propriu, 01.08.2012, accesat 25.01.2021.
[18] Ibidem.
[19] www.rumaniamilitary.wordpress.com -JEDI în armata italiană, 26.07.2012, accesat 25.01.2021.
[20] Ibidem.
[21] www.rumaniamilitary.wordpress.com -Trupele aeropurtate ruse VDV…, 15.07.2012, accesat 26.01.2021.
[22] Ibidem.
[23] Ibidem.
[24] Ibidem.
[26] Ibidem.
[27] Ibidem.
[28] Mircea Mocanu, Învăţăminte din războiul electronic purtat în Ucraina, www.monitorulapararii.ro -10.12.2019, accesat 25.01.2021.
[29] Andrei Popescu, Rusia câştigă războiul electronic împotriva trupelor SUA în Siria [raport], www.epochtimes-romania.com - 31.07.2018, accesat 25.01.2021.
[30] Gareth Dorrian, Ian Whittaker, Space may soon become a war zone – here’s how that would work, www. theconversation.com, 18.10.2019, accesat 25.01.2021.
[31] Ibidem.
[34] Ibidem.

[33] Ibidem.