Printre transformările „revoluționare” ale ultimelor trei decenii, care au schimbat mediul politic din România și resorturile puterii, deturnând regulile guvernării democratice în opusul lor, pe prim plan se situează instituționalizarea în spațiul comunicării publice a diversiunii și a terorismului mediatic. În fapt, fără diversiune și teroare, în decembrie 1989 nu ar fi fost posibil rebranduirea regimului totalitar comunist într-un regim neototalitar cu „față umană”,  deopotrivă agreat de toate alternațele puterii de până în acest moment și cu reale perspective de consolidare, favorizate de disoluția ideologiilor politice în confruntarea dintre cele două tendințe mondiale, reprezentate de globaliști și suveraniști,  internaționaliștii și sectariștii New Age (Noii Ere).

Secătuirea resurselor ideologice ale mișcărilor politice au mutat competiția de pe terenul ideilor, pe cel al judecăților morale publice. Din tezaurul înțelepciunii trecutului aflăm că judecata morală publică nu a adus niciodată în istorie altceva decât intoleranță, ură și distrugere. În loc să învățăm din asemenea greșeli ale trecutului, continuăm a accepta să fim guvernați prin diversiune și terorism mediatic.

Partidele politice nu mai teme și mesaje cu care să se identifice, deci nu mai au identitate. Ne mint că sunt social-democrați, liberali, national-liberali, democrați ș.a.m.d. În realitate, constatăm că au ca unică preocupare blocarea spațiului comunicării  publice cu inexorabilele practici ale guvernărilor dintotdeauna : diversiunea politică și terorismul mediatic , ambele ridicând la rang de armă politică minciuna.

Două exemple din realitatea politică românească.

Ministrul Muncii și Justiției Sociale în cadrul Guvernului Dăncilă, Lia-Olguța Vasilescu a ocupat doi ani spațiul televiziunilor, relee ale războiului mediatic, cu tema salariilor și pensiilor, după ce guvernările anterioare, reușiseră oarecum să atenueze, cât de cât, temerile populației privind siguranța zilei de mâine. Doamna ministru, a semănat speranțe deșarte unora și a indus puternice resentimente altora. În lucrarea ei legislativă, fiind evidente manipulările golăniste ale impostorului aflat la conducerea Partidului Social-Democrat, care era preocupat să atârne cât mai multe pietre de moară la gâtul următoarei guvernări.

Lia-Olguța Vasilescu a plecat cum venit, fără ca  mult clamata „reformă a salariilor și pensiilor” să se vadă și să producă rezultatele promise.  A venit colega de generație, Raluca Turcan cu alte găselnițe și promisiuni de „reformă a salariilor și pensiilor ”. Câtă lașitate din partea celor ce au aruncat prima linie a diversiunii politice și a terorismului mediatic aceste două „lebede inocente”!

O nouă avalanșă de titrări, care de care mai șocante și amenințătoare, a invadat ecranele releelor de război mediatic, agintând opinia pulblică pe de o pare cu iluzii, pe de altă parte cu noi spaime, iar prim ministrul le pune capac cu prorocirea falimentului sistemului de pensii.

Nu doar pensiile, ci întreg sistemul asigurărilor sociale, incluzând și contribuțiile la bugetul sănătății, sunt sub permanentă amenințare de la guvernarea lui Adrian Năstase încoace, care a pus toate ouăle în „coșul comun”, pentru ca mâinile furăcioase ale guvernului să poată acoperi găurile negre create în bugetul de stat pe seama contribuțiilor popuației la bugetul asigurărilor sociale. Breșa creată de Năstase a convenit de minune celor ce i-au urmat la Palatul Victoriei, fiecare nou prim ministru, ministru de finanțe și de resort (muncă, protecție socială, sănătate) exersând și perfecționând practica frauduloasă a celui mai „performant” ex-prim ministru.

Zi de zi, ceas de ceas și clipă de clipă, releele de război ale guvernului, dar și ale entităților străine ostile stabilității și păcii sociale a României  își deschid și închid emisiunile de știri, ori dedică dezbateri,  chestiunii „pensiilor și salariilor”. Este aceasta o temă de esența doctrinei liberale ? Este o temă care să eclipseze alte subiecte ale guvernării nu mai puțin importante, cum ar fi creșterea și dezvolarea economică generatoare de resurse pentru un sistem sustenabil al asigurărilor sociale, ori politicile  comunitare de asigurări sociale, în condițiile în care se pare că cea mai mare parte a populației active a României este (sau nu) contributoare la sistemele asigurărilor sociale  din tările în care prestează ca  „gastarbeiter” (muncitori oaspeți sau de origine străină) ? Asemenea problematizări sunt deranjante pentru o coaliție de guvernare a șantajiștilor, mincinoșilor și orgolioșilor, căci, citândul pe actorul Mihai Mălaimare - 13 aprilie 2021: „Nicicând lumea politică românească nu a fost mai penibilă. mai fără caracter, mai ticăloasă în ansamblul ei. Nicicând nu a suferit de o amnezie atât de sinistră, încât să nu mai știe în ce țară s-a născut, ce țară are de slujit! Atâta mizerie, atâta prostie îngâmfată, atâta jeg în gândire și exprimare, nu cred să mai fi cunoscut vreo țară. Suntem astăzi pe locul întâi la nemernicie, la aroganță și la puturoșenie! Cred că ne privesc cu uimire și cei care habar nu aveau unde se află România, dar și cei care apucaseră să ne cunoască. O transformare atât de cumplită, în atât de puțini ani nu a mai cunoscut nimeni”.

Dureros este că experimentele legislative au eșuat, rînd pe rînd, ecaladând incoerențele de reglementare prin crearea de noi probleme, deoarece propunerile de „lege ferenda” au fost elaborate strict pe criterii politice voluntariste, prin desconsiderarea și, chiar mai rău, prostitutarea normelor de tehnică legislativă, care obligă la studii temeinice de fundamentare și impact pe termen lung, nu de la o guvernare la alta. Asta poate fi sinonim cu un grav atentat la Constituția României.

Constituțional, „România este un stat de drept, democratic și social […]” în care primează, ca valori supreme, demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, valori ce sunt terfelite în cascada incompetenței guvernelor, ascunse în spatele diversiunii și terorismului mediatice, cu care ne amenință perpetuu condiția existențială garantată constituțional -  munca și protecția socială a muncii, dreptul la pensie și obligația corelativă a statului de a lua măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură a asigura cetățenilor un trai decent. Deci, nu politica foarfecii și a înghețului !

În fapt, guvernele postdecembriste nu au respectat niciun moment Constituția, jurând strâmb, în frunte cu capii statului, pe care, unii am  trăit iluzia că au fost aleși democratic, pentru ca azi să nu mai fie nici-un secret  că înaintea alegerilor democratice primează factori externi, care se folsesc resorturile trădărilor interne pentru a  dicta cine să fie presedinte de republică sau naș de clan politic, acoperit ca lider partid.