„Statul  român  a eșuat în misiunea sa fundamentală de  a-și  proteja cetățenii” (K.W. Johannis, octombrie 2021)

Privesc și eu scena politică. Cea de la noi, în special, dar și la cea externă. Dar altfel decât „alții”, care apreciază sau dezaprobă politica unui partid, funcție de doctrina declarată, expusă eventual, într-un programul de guvernare; cetățeanul studiază dacă stipulațiile îi sunt favorabile viețuirii sau îi limitează drepturile sale naturale,  prin oferta prezentată. Analizează dacă îi este favorabil, din punct de vedere pragmatic, obiectiv, materialist, faptele și acțiunile programate, care, obligatoriu, să-i asigure  existența, să-i creeze condițiile necesare traiului cotidian! Și îl acceptă, sau nu prin votul său.

Eu privesc scena politică prin altă lentilă, una subiectivă: valoarea actorilor de pe scena politică, valoarea lor intrinsecă. Eu cred că reușita sau eșecul demersului politic este funcție de însușirile și calitățile persoanei, moștenite genetic sau dobândite pe scena vieții, prin învățare, experiență acumulată, gândirea structurată pe valori perene, sedimentate în „Ego-ul” său de-a lungul timpului, ca ființă socială, ce joacă un rol de lider în viața publică.

Doctrina declarată și promisiunile ce le fac aleșii, sau nu le fac, nu sunt suficiente pentru a-l califica pe ales că „mă va sluji”, că este reprezentatul intereselor mele, că formarea sa umană  este compatibilă cu aspirațiile mele existențiale, măcar. Acum, în aceste vremuri, poți constata cu regret, tardiv, că ai ales incorect, pentru că, deseori, alesul uită de tine, dar culmea, te consideră pe tine dator să-l susții necondiționat. Pe tine te-a abandonat, dar fii sigur că va „depune un efort susținut” pentru binele său, al familiei sale, a „grupului organizat” din anturajul său și va profita de eroarea mea. Am votat greșit omul! De ce? Pentru că am fost superficial. Am fost credul. Am riscat. Așa că, din rege am devenit supus!

Această situație îmi produce zâmbete. În imagine îmi apare scena din Omul care a văzut moartea - de Victor Eftimiu, văzut la „Nottara” cândva, când un vagabond care dorea să se sinucidă, aruncându-se de pe un pod, este salvat de un om bogat care era la pescuit. Mărinimos, îl duce acasă, îl hrănește, îl îmbracă, apoi îi spune că poate să plece. Salvatul refuză. Pretinde că, dacă l-a salvat, și trăiește, acum are obligația de a-l întreține toată viața. Salvatorul indignat, îi face reproșuri, dezavuează tupeul, obrăznicia salvatului, dar acesta nu cedează. Mi-ai salvat viața întreține-mă! Dacă mă lăsai să mor nu aveai nici o obligație! Eu nu existam!

Parafrazând: dacă nu mă votai, nu eram ales și nu deveneam stăpânul tău! În această situație mă găsesc și eu, și tu, acum. Ai băgat buletinul de vot în urmă, ai obligația să-i admiți deciziile, chiar dacă îți sunt defavorabile; să-i plătești salariul, plimbările prin cele străinătăți și orice face îi devii complice. L-ai votat? Susține-l! E creația ta, nu te mai plânge că ai devenit slugă! Tu ai ales să-i fii complice!  

Dar cum a fost posibil? Părea promițător, bine îmbrăcat, chiar arătos, vorbea calm; știam că nu a fost un elev strălucit, dar a reușit să promoveze anii, ba chiar a urmat o facultate, părea un om normal părea de încredere; cu toate acestea, „alesul”  mă neglijează, unii spun că ne-a abandonat. Degeaba te lamentezi! Alegerea ta a fost greșită. Uiți, omule, zicala din bătrâni: „nu haina îl face pe om!”. Aparențele înșală!

Bine, și ce trebuia să fac, pentru a nu greși? Ce valori trebuia să le am ca repere? Uite, mă opresc la câteva obligatorii, ce pot genera o personalitate adevărată, loială.

Educația. Dacă cineva aspiră la fotoliu de lider, în orice domeniu, trebuie să dețină un portofoliu de valori de specialitate. Nu ai ce căuta ca ministru al economiei, dacă nu ai habar de doctrinele economice, doar pentru că tu ai fost un contabil bun la o firmă și pentru că așa voiește partidul. Faptul că ai fost comerciant de medicamente, și ai expertiză în domeniu vânzării, e criminal să fii promovat ministru al sănătății. El va vinde tot ce are preț, să facă bani, fără a se gândi la sănătatea oamenilor.

Ce să mai vorbim de educație, de știința de carte, ce trebuie să o posede un șef de stat, un președinte, un lider național! Dacă tu nu cunoști istoria neamului pe care urmează să-l conduci, evoluția sa istorică și socială, modelele umane ce au generat progres și doctrinele după care a fost condusă țara în diferite etape, cu prietenii și dușmanii ei istorici, stai domnule acasă! Ai bunul simț!

Dacă nu ai auzit măcar, de Platon, Aristotel, Machiavelli, J.J. Rousseau, chiar de Marx și Marcuse, sau de cartea „Societatea deschisă și dușmanii ei” a lui Karl Popper, mentorul și profesorul lui George Soros, nu ai ce căuta în fruntea statului, de exemplu. Dacă nu ai habar de modelul de societate după care să conduci țara, vei genera haos și decădere. Statul, sau orice structură publică, se conduce după legi. A cunoaște temeinic științele juridice e condiție sine-qua-non pentru un lider; modele juridice de organizare societală, teoriile statului și dreptului, noțiuni de dreptul civil, comercial sau internațional, sunt competențe absolut necesare și nu ai ce căuta în fruntea oricărei structuri de nivel înalt. Desigur, nu e necesar să ai expertiza juridică a unui profesionist, dar măcar să ai habar ce semnifică cuvântul pe care îl pronunți, ce mesaj se transmite prin acele noțiuni, și obligatoriu, consultă experți în domeniul de reglementat.

E ridicol să te afișezi „în fața poporului”, sau la reuniuni internaționale, să citești după foi scrise de profesioniști sau traduse din altă limbă, iar tu să silabisești cuvintele cheie, să le pronunți cu accent greșit, rezultând că habar nu ai de mesajul lor, deși tu ar trebui să „monitorizezi implementarea” lor.  

Ziceam mai sus, că privesc scena politică prin altă lentilă, a valorii intrinseci a individului, ființă umană. Ce însemnă asta? Vă „deconspir” imediat!

Valoarea intrinsecă individuală este ansamblul însușirilor fundamentale psihice-morale definitorii ale individului, care se evidențiază în modul de comportare, în ideile enunțate și în acțiunile sale; aceste valori depind de zestrea genetică, de acumulările pe timpul existenței, care pot dezvolta sau atrofia competențele, empatia, nepăsarea sau alte trăsături de caracter cu consecințe benefice sau malefice pentru om.  

Când am menționat ca valoare intrinsecă „zestrea genetică” m-am gândit, și am inclus naționalitatea, etnia dacă vreți, de ce nu, credința religioasă. Diferența între codurile genetice ale etniilor nu pot fi negate, sunt demonstrate științific. Oricum am evalua, niciodată, și nicicând, normal, logic, un alogen, chiar ales, nu poate empatiza sincer cu altă etnie; alesul se va crede „chemat” să conducă o gloată inferioară. Și atunci, empatia liderului față de țară, raportul ales - alegător, se transformă în stăpânire și supunere. El nu va milita pentru coeziunea nației, ci pentru învrăjbirea ei. Și, chiar fără a ști, că adagiul „Divide et impera” se pare că i-ar aparține lui Filip al Machedoniei (preluat mai târziu de Nicollo Machiavelli), îl aplică „cu succes”, ca strategie cu scop precis: a dezbina și a-și impune voința sa, a dezbina pentru a domina. Și așa face! Este o mare eroare ca un popor liber, creștin, o națiune independentă, să-și aleagă lider un alogen.

Alesul poporului, obligatoriu, trebuie să provină dintr-o familie consolidată din neamul tău! ( a se vedea modelul președinților SUA, obligatoriu nativi de origine engleză și din familii mari, recunoscute). O familie extinsă poate viețui în timp, cca patru generații. Deseori nepotul prinde în viață străbunicul. Familia românească formată din ascendenți și descendenți, colaterali, păstrează aceleași valori, transmise din tată-n fiu, de coeziune spirituală, de morală și credință, cu dragoste față de copii și rude. Întrajutorarea între membrii familiei e sacră.

Menţinerea unei familii fericite necesită multe, atât din partea părinților, cât și din partea copiilor. Fiecare membru al familiei trebuie să devină, într-un fel special, servitorul celorlalţi” - spune acest sfânt cu origini românești - Papa Ioan Paul al II-lea.

Și atunci, dacă liderul, managerul țării, nu are o familie, nu are rude de sânge, iar Dumnezeu l-a pedepsit, privând-ul de sentimentul de tată, de părinte, crezi tu române că nu are urmări? Are, și unele grave chiar! Empatia față români, dar mai ales de copiii românilor este zero. Iar tu române naiv, crezi că are remușcări, că îi pasă, deși rata de abandon școlar în anul 2020 a fost de aproape 25%? Iar tinerii absolvenți români devin analfabeți funcționali! E de plâns! O cercetare a Uniunii Europene, care în urma testelor PISA ne avertizează că „rata analfabetismului funcțional din România din ultimul deceniu s-a situat între 40 și 45%”! Aceasta e România educată!? Rușine!

Această situație gravă a copiilor români, de abandon școlar și a analfabetism funcțional este generată mai ales de gradul de sărăcie la care a ajuns populația. Cum să învețe copiii, când peste 300 de mii dintre ei se culcă flămânzi!

Managementul tării a eșuat! Raportul Parlamentului European constată că în privința spectrului sărăciei ce afectează direct copiii, în România este un dezastru! E pe ultimul loc din U.E., cu 51% gradul de sărăcie, urmată de Bulgaria, cu 45,2%. La fel și raportorul O.N.U. din 2020, confirmă procentele UE și menționează că „situația copiilor români din mediul rural este disperată, datorită sărăciei extreme şi excluziunii sociale”.

Asta e catastrofă națională, fără precedent în istoria școlii românești.

„Statul român a eșuat în misiunea sa fundamentală de a-și proteja cetățenii” – constată chiar managerul său, W.K. Johannis, dar fără a-și recunoască erorile personale majore, care au condus la această stare a nației române, fără precedent, adusă de un alogen teleportat la cârma României mele dragi. Plâng... și mă revolt!