Evoluții strategice potențiale până în anul 2025, de unde ar putea surveni amenințări la adresa U.E.:- Globalizarea care va aduce zonele de instabilitate din vecinătate tot mai aproape de granițele U.E. (Accelerating globalisation). Se observă această tendință de mărire a cazurilor de instabilitate în ultimii ani și faptul că sunt tot mai apropiate de granițele europene. Să enumerăm doar ultimii câțiva ani, mult mai puțin față de cei 12 pentru care e făcută prognoza: revoltele din Tunisia și Egipt, conflictele din Georgia, Libia, Siria, Mali, acum situația din Ucraina.
- Apariția unei lumi multipolare și mai greu de guvernat (International change). Poate nu întâmplător, începând cu 2012 țările asiatice (China, Rusia și Coreea de Sud) au depășit țările U.E. la cheltuielile de apărare. Statele aflate în vecinătatea depărtată, dar tot în zona de interes, și care au posibilitatea blocării căilor comerciale pentru europeni, cheltuiesc tot mai mult pe apărare. Ridicarea Chinei și răspunsul S.U.A., care își mută atenția spre zona Pacific sunt tendințe care vor continua. Se estimează că în 2020 S.U.A. vor avea 60% din flota militară în zona Pacific, restul de 40% urmând să aibă în grijă restul lumii. În acest caz, dacă U.E. nu face nimic, în ce măsură state ca Rusia și China vor interfera și influența mai mult țările din vecinătatea U.E., dar chiar și din interior.
- O nouă și profundă revoluție militară, mai intensă decât cea de la începutul anilor ʼ90 (Technological advance). E suficient să adăugăm componenta războiului cibernetic ca să ne dăm seama de gradul de schimbare. Dar nu numai aici, ci și în domeniul armamentului, am putea asista la schimbări majore. De exemplu, ar putea apărea sisteme evoluate de arme contra-intervenție, care ar putea pune în dificultate forțele americane sau europene care ar trebui să intervină militar într-o regiune sau alta din zona strategică de interes. O altă evoluție probabilă este dezvoltarea armelor controlate de la distanță, a dronelor, dar nu numai pe partea aeriană, ci și pe platforme terestre sau navale. Ar putea apare armele cu energie concentrată, de tipul laserelor din filmele S.F. și multe altele.
Ori, acestea ar fi tendințele, trendurile. Dar înainte de a trece la scenarii posibile, să ne uităm în jur și vom vedea că noi, ca europeni, avem motive de îngrijorare. Instabilitatea s-a apropia de granițele U.E. mai mult ca oricând, parcă din toate părțile și într-un timp relativ scurt. Din 2011 încoace lumea arabă a trecut prin revolte, luptă și războaie civile, dintre care unele mai continuă. Observăm situația din Ucraina, cu potențial mare de instabilitate și încă nu știm ce se va întâmpla acolo. Mai avem situația din Transnistria. Practic U.E. este înconjurată de un arc de instabilitate care ar putea la un moment dat să devină o amenințare. Mai departe, ținând cont de emergența unor noi poli de putere, în cazul în care nu se adaptează și. militar, U.E. nu mai are cum să-și impună punctul de vedere, să participe la competiția pentru resurse, diminuându-și și rolul politic în lumea în schimbare.
Să vedem acum un număr de scenarii posibile în viitor și care ar putea fi o provocare pentru forțele armate europene dacă nu își schimbă optica. Autorii studiului propun un grafic care să evidențieze aceste scenarii pe baza trendurilor amintite anterior evidențiate sub forma a trei axe. Apoi sunt puse scenariile colorate în funcție de nivelul intensității riscului sau amenințării față de UE, urmate de alte trei axe ce reprezintă tipul de răspuns necesar, și nu în ultimul rând, sunt subliniate tipul de operații de răspuns pentru fiecare scenariu.
Vom lua aceste scenarii pe rând.
Amenințări la teritoriul european
Amenințare: Modernizarea aparatului militar într-o țară de la periferia UE îi dă acesteia posibilitatea să amenințe teritoriul U.E.. Elemente naționaliste din acea țară lansează mai multe atacuri cibernetice asupra infrastructurii informatice din câteva țări U.E..
Răspuns: Atât timp cât teritoriul UE nu este direct amenințat, nu este necesară dezvoltarea de capacități militare de ripostă. Ar fi suficientă organizarea defensive a apărării pe zonele amenințate (fără a risca o escaladare) și eliminarea atacurilor cibernetice prin măsuri de contracarare, cum s-a întâmplat în cazul atacurilor cibernetice asupra Estoniei în 2006.
Dezvoltări potențiale: O reacție militară prea fățișă ar putea duce la o escaladare, dar și lipsa vreunei reacții ar putea da un semn de slăbiciune, de asemenea ducând la escaladare. Este posibilă o agresiune a acestui stat împotriva unui terț aflat tot în vecinătatea U.E..
Necesar: Respingerea unei astfel de amenințări necesită capacități de apărare cibernetică coordonate pentru a putea răspunde unei astfel de amenințări care poate veni din partea statelor sau organizațiilor criminale sau teroriste transfrontaliere. Este necesară și existența unui grad ridicat de pregătire pentru apărare (inclusiv NBC: nuclear, biologic și chimic). Va fi nevoie de mobilizarea de suficiente forțe militare europene, dar fără a da impresia pregătirii unei lovituri preventive.
Instabilitate ridicată în sud-estul Asiei
Amenințare: Creșterea puterii și expansiunea unei țări modifică radical balanța de putere regională. Alți actori locali, plus alte puteri cu interese în regiune solicită sprijin din partea U.E., a doua putere economică mondială, pentru stabilizarea situației. U.E., ca și partener economic pentru o mare parte din țările din zonă, trebuie să intervină în sprijinul coaliției formate.
Răspuns: Necesitatea patrulării zonei maritime pentru a menține legăturile comerciale și pentru a stabiliza regiunea, ținând cont că întreruperea fluxului comercial ar avea repercusiuni economice majore în țările U.E..
Dezvoltări potențiale: Ar fi trei tipuri, dezastre naturale (să ne amintim de valul tsunami din 2006), pirateria și revendicări teritoriale asupra unor mici insule din zonă, revendicări care ar putea duce la un conflict militar.
Necesar: Ar fi nevoie ca U.E. să fie capabilă să trimită și să mențină în regiune (la circa 10000 km de bazele europene) o puternică flotă de patrulare incluzând fregate, submarine, nave amfibie și un porthelicopter. Împreună cu aliații și folosind bazele lor din regiune, U.E. va contribui la stabilizarea situației și descurajarea agresiunii.
Confruntare în regiunea indo-pacifică
Amenințare: Conform acestui scenariu, lupta pentru dominație între țările de prim rang din regiune este în toi. În cazul acesta, alte țări medii, devenite state client susținute de una din puterile dominante, se amenință reciproc ridicând posibilitatea izbucnirii războiului în Strâmtoarea Hormuz și Marea Arabiei.
Răspuns: În parteneriat cu alte state interesate, U.E. va trebui să acționeze pentru păstrarea liniilor maritime de comunicații. Va fi nevoie de o acțiune maritimă care să asigure acest lucru și să nu permită escaladarea situației și intervenția altor state.
Dezvoltări potențiale: Chiar dacă în regiunea indo-pacifică izbucnește doar un conflict local, acesta poate să escaladeze rapid prin implicarea unor jucători importanți în sprijinul statelor client. S-ar putea ajunge chiar și la lovituri nucleare tactice.
Necesar: U.E. va fi nevoită să mobilizeze o puternică forță navală alături de aliații ei. Această flotă va trebui să aibă capabilități de luptă antiaeriană și antisubmarin, capabile să facă față unor sisteme avansate de contraintervenție care ar fi dispuse pe coaste ostile. Flota U.E. va trebui să opereze la circa 5500 km de casă, dar ar putea beneficia de bazele aliate, precum și de cele europene din Djibouti, Diego Garcia și Abu Dhabi. Intervenția ar putea dura două luni până se caută o soluție politică.
Criză umanitară în Africa Centrală
Amenințare: În urma propagării tulburărilor din nordul Africii, un mic stat instabil din Africa Centrală intră în colaps. O minoritate oprimată inițiază proteste în capitală care sunt reprimate cu brutalitate, protestatarilor se raliază și alte minorități, este chemată armata care deschide focul. Încep masacrele, opinia publică europeană cere intervenția.
Răspuns: Genul acesta de scenariu necesită o intervenție umanitară, dar pentru succesul ei e necesară protecția personalului. Primul lucru trebuie realizată o proiecție a forței militare, prin crearea de zone de excludere aeriană, pot fi necesare și unele lovituri cu muniții ghidate împotriva unor ținte guvernamentale care ar putea ataca podul aerian cu ajutor. Cetățenii europeni aflați în țară vor trebui evacuați imediat.
Dezvoltări potențiale: Caracteristicile regiunii central-africane necesită ca să fie păstrată siguranța zborurilor la mare distanță. Aviația europeană va fi dependentă de bunăvoința partenerilor dintre vecinii respectivei țări, dar care poate nu văd cu ochi buni intervenția europeană. Se poate ca să se afle în relații bune cu regimul de la putere sau să îl aprovizioneze cu armament.
Necesar: Bazele militare din regiune ale aliaților sau ale partenerilor, chiar ale țărilor europene, se pot dovedi cruciale în ipoteza impunerii zonelor de excludere aeriană sau a loviturilor aeriene. E nevoie de suficientă aviație pe un teatru de operații aflat la 4000 km de casă, pentru a menține superioritatea aeriană și a lovi rapid ținte terestre dacă e cazul. E nevoie de efort logistic cu avioane de transport, dar și în cazul unei intervenții terestre limitate (poate fi sub forma unui desant la obiective precise).
Amenințări la infrastructura externă
Amenințare: După ce un regim islamist ia puterea într-un stat arab, jihadiștii instalează baterii de artilerie și rachete de-a lungul Canalului Suez cerând taxe suplimentare de trecere pentru fiecare navă, amenințând cu deschiderea focului. Se dă o dată limită de când va începe taxarea. Casele de asigurări sar în aer, bursele de asemenea, o parte din armatori își trimit vasele de transport în jurul Africii, drept rezultat crește consumul de combustibil și emisiile de gaze, iar prețurile bunurilor transportate crește simțitor. Printre cele mai importante bunuri care circulă prin Canalul Suez este petrolul, prețul acestuia crește de asemenea, antrenând creșteri de prețuri la scară. Se cere acțiune.
Răspuns: UE va trebui să execute lovituri aeriene și navale împotriva acestor jihadiști printr-o operațiune de apărare extinsă pentru protejarea unei artere esențiale de circulație în comerțul cu Orientul Mijlociu și Asia.
Dezvoltări potențiale: Puteri regionale ar putea să-i întărească pe jihadiști cu sisteme defensive sofisticate. Jihadiștii își instalează sistemele de rachete în zone populate cu civili pentru a nu fi bombardate. Se poate să ia ostatici dintre cetățenii europeni care lucrează în zonă sau care sunt în trecere. E o problemă care, chiar rezolvată, ar putea apărea din nou, de aceea va trebui găsită o soluție pe termen lung.
Necesar: Aviația și marina europeană vor trebui să ducă acțiuni de luptă, alături de alte state aliate sau interesate, la circa 2000 km de baze. Vor fi necesare probabil acțiuni cu drone, dar și cu muniții ghidate. Sunt posibile și acțiuni ale forțelor speciale.
Regim agresiv în Orientul Mijlociu
Amenințare: Un stat din Orientul Mijlociu cu o putere militară în creștere reușește să se doteze cu armament nuclear, apoi și cu rachete cu rază medie de acțiune capabile să lovească cu armament nuclear ținte aflate până la 2500 km distanță. Teritoriul UE este direct amenințat. Sigur pe el, acest stat începe să hărțuiască navele comerciale europene din Golf, să susțină mișcările teroriste care acționează inclusiv pe teritoriul european. Ulterior își atacă vecinul mai slab, stat pro-vestic, esențial pentru traseul cu hidrocarburi spre U.E..
Răspuns: Ținând cont de gravitatea situației, va fi nevoie de un răspuns internațional, al europenilor și aliaților lor. Va fi nevoie de o forță expediționară mare, prevăzută cu sisteme defensive anti-rachetă, tactice și strategice (de genul Deveselu).
Dezvoltări potențiale: O paletă largă de amenințări, de la atacuri teroriste orchestrate pe sol european, până la lovituri nucleare pe teritoriul european.
Necesar: O forță expediționară puternică, dotată cu sisteme avansate pe platforme navale și aeriene, capabilă să conducă o coaliție de forțe militare venite și din afara U.E.. Sisteme de apărare antirachetă, dar și potențialul de operațiuni amfibie de desant pe sol inamic.
Cam acestea ar fi scenariile și vă asigur că nu sunt toate cele posibile. În viitorul spre care ne îndreptăm ne așteaptă amenințări la care încă nu ne-am gândit. De aceea e necesar ca U.E. să aibă o forță militară care să poată reacționa unitar, repede și flexibil. Întrebarea care trebuie pusă, cu ochii pe situația din Ucraina, oare liderii europeni nu s-au trezit cam târziu? Tot cu ochii la Ucraina, putem spune că da, între târziu și prea târziu.
Grafica - Ion Măldărescu