„Și eu mă vaccinez”, o lamentabilă campanie de presă destinată unui popor considerat o adunătură de proști
Campania pentru vaccinare care defilează sub lozinca „Și eu mă vaccinez” pare a se încadra cu succes în mult mai largul și inutilul efort de a convinge, prin inepții și amenințări, un public socotit needucat să urmeze o cale nesigură și posibil periculoasă. Agresat de insistențele guvernanților, cetățeanul român se află exact în situația bătrânei pe care un binevoitor, în dorința de a se lăuda o faptă bună, tot insistă s-o ajute să traverseze strada deși ea nu are nicio treabă pe trotuarul celălalt.
Și nu suntem singurii
Citeam de curând un interviu pe care Philippe de Villiers, cunoscutul om politic francez, îl acorda publicației Valeurs Actuelles. Am fost frapat. Explicând situația cetățeanului francez, de Villiers parcă vorbea despre ceea ce simte românul de rând zăpăcit de măsurile absurde ale guvernului de la București: ”Este un faliment sanitar și un naufragiu politic. Am fost închiși în numele ordinii sanitare. Apoi, în numele statului de drept, i-am eliberat pe teroriștii ucigași. Bilanțul crizei sanitare este copleșitor […] Am ales să ne izolăm la domiciliu și să inventăm faimoasa frontieră domestică. Am excelat la aceste măsuri liberticide până la a-i apostrofa pe simplii trecători, am distrus economia, am distrus țesutul conjunctiv al Franței industriale. Toata lumea va înțelege că protecția sanitară a fost considerată mult mai importantă decât toate libertățile noastre”.
„Și eu mă vaccinez”
Deși seamănă mai degrabă un exercițiu de laborator psihiatric prin care subiecți sănătoși la minte încearcă, utilizând metoda exemplului personal, să ridice coeficientul IQ celor internați în ospiciul numit România, televiziunile se întrec în a ni-i prezenta pe unii și pe alții care, îmbrăcați în hainele de oraș, cu aerul că săvârșesc o nemaipomenită faptă de eroism, privesc insistent în obiectivul camerei de luat vederi și declară solemn: „Și eu mă vaccinez!”
Cui îi pasă de ce fac ei? Sau, cum s-ar simți dumnealor, ”eroii” de pe micul ecran, dacă de zece ori pe zi, în televizorul din sufrageria lor aș apărea eu, neica-nimeni din Obor, și aș declara: ”Nici eu nu mă vaccinez!”? Ar fi ei gata să-și coboare mânecuța și să renunțe la vaccinare? În plus, de neînțeles pentru orice om cu mintea întreagă, cei care se vaccinează fiindcă așa cred ei că le va fi mai bine (și bravo lor!) sunt îndemnați de guvernul nostru democratic, uneori în mod direct, alteori pe ocolite, să-i urască din toți rărunchii pe cei care ezită încă.
Cu câteva seri în urmă, pe această temă, cunoscutul profesor Vasile Astărăstoae îi spunea lui Marius Tucă: „Am văzut o chestiune foarte gravă pe care unii au aplaudat-o: că cei care nu se vaccinează comit o infracțiune. Aceasta este o boală nouă, și inclusiv cu vaccinurile există unele semne de întrebare […] cu privire la eficiență, mai ales cu privire la efectele pe termen lung. Toate vaccinurile puse pe piață sunt cu aprobare condiționată și sunt trecute la F.D.A. și E.M.A. la faza 3. Adică, persoanele care sunt vaccinate, timp de doi ani, trebuie să fie monitorizate, cu efectele secundare urmărite. Persoanele care nu se vaccinează nu înseamnă că sunt infractori. Sunt persoane care sunt prudente. Nu sunt anti-vacciniști. Mai ales că legea nu obligă. Italia si Spania au vrut să introducă obligativitatea, dar nu au putut pentru că există Convenția de la Oviedo, care spune că în cercetare trebuie să existe consimțământul informat”.
Avem un tip de vaccin care naște controverse peste controverse și aduce cu sine o suită de întrebări fără răspuns
Vaccinul acesta, nu fără temei, naște încă o sumedenie de controverse. Sfidând firescul, odată cu trecerea timpului nu dispar nici suspiciunile privitoare la utilitatea sa imediată și nici în ceea ce privește beneficiile pe termen lung pentru sănătatea individuală. Cu toată campania propagandistică extrem de costisitoare și agresivă, încrederea în acest vaccin nu cunoaște o serioasă curbă ascendentă. Și asta pentru că, din când în când, ocolind în mod miraculos cenzura drastică, câte o personalitate medicală de marcă reușește să-și exprime public gândurile.
Iată, spre exemplu, ce spunea în decembrie 2020 la Radio Sud France doctorul
Christian Peronne, fost vice-președinte al Comitetului de experți în vaccinare al OMS pentru zona Europa-Rusia-Asia Centrală, el însuși infectat cu SARS-Cov 2 și vindecat: „N-am văzut niciodată în istoria medicinei să fie vaccinate milioane, miliarde de oameni pentru un virus care nu mai ucide decât eventual persoane cu risc mărit, care pot fi identificate și ar putea fi tratate. Altfel, ar trebui să vaccinam pentru orice guturai. În viața mea n-am văzut un vaccin scos din pălărie în 2 luni. Chiar cei mai mari specialiști spun că pentru a face un vaccin bun e nevoie uneori de ani de zile. Nu am văzut rezultatele publicate (ale testării), nu avem datele. Exista poate efecte secundare care nu au putut fi constatate. Dacă de exemplu Covid 19 ar ucide 50%, ok, ne asumăm riscuri, îi dăm drumul, fie ce-o fi! Dar avem de a face cu un virus care face 0,05% morți și ne asumăm toate riscurile… Ni s-a făcut deja figura, cu Redemsivir-ul. Se știe de luni de zile că e un produs care nu merge, e toxic, dar lobby-ul a continuat […] Nu este deloc un vaccin - aici este o înșelătorie - « Moderna » și « Pfizer » sunt produse de terapie genetică A.R.N.. Nu vi se inoculează deloc virusul. Vi se inoculează un A.R.N. care va face ca celulele dvs. să codez fragmente de coronavirus. Aici se joacă de-a ucenicul vrăjitor, pentru că această tehnică a fost folosită la legume modificat genetic, ca roșiile sau ca porumbul, dar niciodată studiată pe animale, deci omul va fi primul cobai. Ni se va face terapie genetică, prezentată ca vaccin, deși ar trebui legiferată, Trebuie refuzat categoric acest tip de vaccin […]« Modena » și « Pfizer » nu sunt vaccinuri, ci terapie genetică!” Pare înfricoșător, nu-i așa?
Oare, angajați într-o sarabandă concurențională nebună pentru a apuca cât mai multe asemenea vaccinuri, să nu știe ce anume cumpără aceia care plătesc zeci de milioane? Să nu conștientizeze, cei care îndeamnă și chiar impun într-un anumit fel vaccinarea în masă cu aceste vaccinuri, dramele prin care ar putea trece mulți dintre milioanele de oameni vaccinați și, posibil, urmașii lor? Să ne mintă doctorul Peronne? În ce scop? Câștigă el ceva de pe urma acestei minciuni? Se pare că, înafara oprobiului susținătorilor fanatici ai vaccinării, câștigul său se numește „nimic”. Ca și mulți alții cu convingeri similare, și el declară că nu se afla în nicio tabără: „Mai întâi aș vrea să spun că nu am nici un conflict de interese cu fabricanții de vaccinuri și nici cu « antivax », așa cum sunt numiți acum, nu am fost niciodată anti-vaccinal, așa cum ați spus, am prezidat comisii, și am fost un aprig apărător al vaccinurilor când sunt făcute în condiții bune, ceea ce se pare că nu este cazul astăzi”. Și nimeni nu l-a contrazis până azi.
În loc de concluzii
Nu știu dacă dumneavoastră vi s-a întâmplat cumva, dar mie, până acum, în aproape opt decenii de viață, nu mi s-a întâmplat ca cineva să vină și să mă silească, sub amenințarea amenzii sau a pușcăriei, să accept să-mi facă bine cu adevărat. Dacă da, dacă vi s-a întâmplat, atunci sunteți întrutotul îndreptățiți să credeți că statul acesta, care s-a dovedit până acum necruțător în a-și exploata, minți și umili cetățenii, a fost cuprins brusc de o dorință sinceră, dezinteresată, de a vă face bine. În același timp vă rog să acceptați ca eu, fără a fi condamnat pentru asta, să nu cred în existența unui guvern bun samaritean până când nu mi s-o întâmpla ceea ce vi s-a întâmplat dumneavoastră.
Post Scriptum: Autorul nu intenționează, prin acest articol, să influențeze în vreun fel cititorul. Își pune întrebări și caută răspunsuri. Atât.