Redacţia ART-EMIS vă prezintă astăzi un articol semnat de distinsul domn Dwight Luchian Patton, directorul revistei Clipa, din S.U.A. în care veţi observa - păstrând proporţiile - multiple similitudini între situaţiile a două state falimentare, incompetenţa conducătorilor vremelnici şi subordonarea acestora oligarhiei Noii Ordini Mondiale (N.W.O.).Singurul duşman primejdios au unui popor este propria sa conducere!
De curând am avut neşansa de a asista la spectacole de proastă calitate, din partea ambelor tabere combatante în Congresul S.U.A. şi poporul american trebuie să fie bucuros că încă are Guvern, cel putin pentru moment. Ceea ce s-a întâmplat şi continua să se întâmple nu este nimic altceva decât rodul ignoranţei. De fapt marele gânditor, filosoful Platon ne-a avertizat că toate faptele rele la care se dedau oamenii, sunt rodul propriei ignoranţe; atât spectacolul oferit de senatorul Ted Cruz, care a vorbit timp de 21 de ore, neîntrerupt, de la tribuna Congresului, sperând că va bloca finanţarea unor programe nejustificate guvernamentale cât şi măsura radicală luată de Administraţie de a închide World War II Memorial (de ce nu şi/sau United States Holocaust Memorial Museum? - n.r.), dovedeşte un revoltător de cras infantilism politic, neadmis pentru o ţară care dă lectii de democraţie altora. Oricum, pentru cei mai puţin initiaţi, nimic nu se va schimba. Fondurile guvernamentale rămân la nivelul existent anterior, până la data de 15 Ianuarie 2014, iar până la 7 februarie 2014 se va ridica nivelul admis al împrumuturilor. Ca niciodată, se potriveşte exemplar diatriba paradoxală a politicianului şi militarului francez, Louis de Saint-Just, rostită la 10 Octombrie, 1793 cu ocazia prezentării faimosului Raport asupra necesităţii de a institui guvernamântul Revoluţionar: „Poporul are un singur duşman primejdios: propria sa conducere” (Le people n'a qu'un ennemi dangereux: c'est son gouverment). Doar spre propria dumneavoastră informare, pentru anul fiscal început la 1 octombrie 2013, deficitul bugetar al S.U.A. va fi de 750 miliarde de dolari, iar pentru următorul an, deficitul se va cifra la 626 miliarde U.S.D.. Fără a fi descendent din Adam Smith, David Ricardo, William Pitt, John Meynard Keynes sau alte genii economice, vă intreb pe dumneavoastră, stimaţi cititori: ce societate - ţara poate fi funcţională dacă numai în doi ani de zile a înregistrat un deficit de 1.4 trilioane de dolari, iar datoria naţională a depăşit 17 trilioane de dolari!? După toate probabilităţile, după 15 ianuarie 2014, S.U.A. se va afla din nou în situaţia „fericită” de a nu avea guvern, iar (ne)realizările actualei administraţii vor avea ca urmare:
- dispariţia aproape totală a clasei mijlocii americane;
- cea mai mică implicare a forţei de muncă în economie, înregistrată în ultimii 35 de ani;
- scăderea veniturilor pe cap de familie;
- dublarea preţurilor la combustibili;
- scăderea fără precedent în istoria S.U.A. a nivelului ajutoarelor sociale.
O naţiune care are o datorie mai mare decât Produsul Intern Brut şi-a semnat condamnarea la moarte
Se acoperă ochii „idioţilor utili” ai acestei mase amorfe de purtători ilegali de creier, că „Federal Reserve” ţine rata dobânzii aproape de zero. Dragilor, acest fenomen economic ajută Wall Street-ul şi Băncile, care obţin banii cu o dobândă foarte mică şi acordă împrumuturi „prostimii” cu o dobadă majorată drastic. Nu mă surprinde ca Wall Street-ul şi marile Bănci Americane sunt conduse de persoane care şi-au facut ucenicia în „sânul” actualei administraţii (a se citi, Timothy Geithner, Jack Lew, Peter Orszag, Gene Sperling, Larry Summers şi, probabil, cohorte intregi de... ). Nimeni, dar absolut nimeni din cei care stau în spatele guvernelor vizibile - în spate le lor fiind acel guvern invizibil, cu care preşedintele Theodore Roosevelt ne-a familiarizat încă din 1912 -, nu are decenţa necesară să informeze cetăţenii asupra termenului „Stockholm Syndrome”, introdus în economie, în iunie 2012, la a 9-a „Conferinţă Internaţionala de Dezvoltare a Politicii şi Teoriei în Economie”. „Stockholm Syndrome” se referă la faptul că guvernele lumii au devenit captive ale capitalului financiar mondial din cauza necesităţii de a refinanţa datoria publică. Nu trebuie să ai un PhD în economie la universităţi existente sau inexistente - nu râdeţi, se poartă - ca să realizezi că o naţiune care are o datorie mai mare decât Produsul Intern Brut şi-a semnat condamnarea la moarte, comiţând un act sinucigas. Oricum, după studiile efectuate de acel geniu psychoanalist - Sigmund Freud -, rezultă că „o civilizaţie care lasă o mare parte a populaţiei nemulţumită şi-i aduce pe oameni la starea de nemulţumire socială, nu trebuie şi nici nu merită o existenţă îndelungată. Este foarte probabil ca marile civilizaţii - imperii ale lumii să se fi prăbuşit tocmai datorită nerespectării acestui principiu filosofic.
Nu este de mirare că avem bombe inteligente şi copii proşti!
Profesorul Walter E. William, de la George Mason University a spus un mare adevăr: „ignoranţa noastră în domeniul economic ne transforma în victime sigure ale şarlatanilor politici”. Atâta timp cât cititul - studiul este o insuportabilă povară pentru marea majoritate a conaţionalilor noştri şi nu numai, nu suntem altceva decât o masă uşor de manevrat şi de pe urma căreia se pot obţine profituri uriaşe. Nu este de mirare ca se introduc termeni economici noi, fără nicio legătură cu economia, tocmai pentru a deruta populaţia. De anul trecut, prin Budget Control Act s-a introdus în S.U.A. termenul „sequestration” - un mecanism care presupune reducerea automată a cheltuielilor bugetare, atunci cand Preşedintele şi Congresul nu ajung la un acord. Deci, nu este nicio filosofie, deşi termenul este foarte vehiculat pentru a induce în eroare armatele de ignoranţi care au umplut până la refuz zdruncinata noastra planetă. Se preconizează că jumatate din reduceri să afecteze cheltuielile militare; după ce se cheltuie 40% din totalul cheltuielilor militare ale Planetei, ce importanţă mai prezintă 1% reducere? Haideţi să nu insultăm inteligenţa celor care o mai posedă! Ce multa dreptate a avut Jon Stewart, când a afirmat: „noi cheltuim mulţi bani pentru armată, reducând bugetul educaţiei. Nu este de mirare că avem bombe inteligente şi copii proşti!”[1]
Grafica - Ion Măldărescu
[1] Jon Stewart: „We spend so much money on the military, yet we are slashing education budgets throughout the country. No wonder we have got smart bombs and stupid children!”.