Intervenţii şi programe de consiliere a părinţilor

Sunt consemnate tot mai frecvent disfuncţii ale instruirii parentale, cu privire la creşterea şi îngrijirea copiilor, aceste situaţii fiind facilitate şi de ineficienţa intervenţiilor autorităţilor statului. Pentru anul 2016, o statistică tristă a stărilor antinaturale şi paradoxale manifestate de adulţi arată că 34 de copii au fost omorâţi chiar de părinţi în vreme ce alţi 44 au fost violaţi (net.). În acest sens, Strategia naţională pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului 2014-2020 îşi propune realizarea unui cadru de acţiune privind asistarea/susţinerea, responsabilizarea şi conştientizarea părinţilor copilului în tot ceea ce înseamnă creşterea, educarea şi bunăstarea acestuia (p.7). Exercitarea acestor îndatoriri trebuie susţinută şi monitorizată de către autorităţi sau specialişti atunci când resursele familiale nu pot asigura satisfacerea nevoilor copilului (p.6,7). Calitatea structurii familiale, tipul de afectivitate sau deficitul acesteia în relaţia părinte-copil, precum şi consecvenţa/inconsecvenţa emoţională a părinţilor pot fi indicatori în „oglindă" ai tulburărilor ereditare sau de dezvoltare apărute ulterior. Intervenţiile la nivel familial îşi propun ca scop reglarea şi stabilizarea emoţională a relaţiilor de familie prin clarificare, învăţare şi aplicare a tehnicilor ce vizează acest scop. Eficienţa utilizării lor este cu atât mai bună şi mai stabilă în timp cu cât se începe mai devreme, încă înainte ca personalitatea copiilor aflată în dezvoltare să fi achiziţionat prin învăţare elementele negative. Intervenţiile asupra mediului parental au drept scop dezvoltarea unor abilităţi axată pe comprehensiunea conceptelor legate de psihologia şi nevoile fiecărei etape de vârstă a copiilor. Părinţii trebuie să înţeleagă pericolul dezvoltării agresivităţii în rutele cognitive şi emoţionale precum şi a factorilor care predispun copii la anxietate şi depresie. De asemenea este, imperios necesar deprinderea unor patternuri pozitive în comunicare, flexibilitatea de tip tranzacţional, pentru a evita stările conflictuale generatoare de stres. Învăţarea disciplinării copiilor fără violenţă, ascultarea empatică, formularea solicitărilor neutre, formularea regulilor şi aplicarea unor sancţiuni rezonabile sunt cerinţe minimale şi obligatorii în optimizarea relaţiei părinte-copil.

Pentru părinţi, programele unei strategii ar trebui să includă asigurarea unor şedinţe de consiliere, de învăţare a unor tehnici de rezolvare a problemelor şi tulburărilor specifice unor copii la diverse vârste, abilităţi de comunicare etc. Deasemenea, un principiu important în consilierea părinţilor e acela de a le reda autoritatea şi controlul situaţiei întrucât aceştia frizează disperarea şi neputinţa în faţa energiei, atitudinii de refuz şi negaţiei dezvoltate de unii adolescenţi. Programele specializate pentru părinţii abuzivi vizează exersarea abilităţilor parentale pozitive ca o necesitate de schimbare a atitudinii faţă de rolul parental asumat şi a managementului comportamentului impulsiv aplicat pentru disciplinarea copiilor (Marian, 2011, p.245).

Psihoeducaţia prin efectele ei devine o metodă de psihoterapie ca oricare alta întrucât produce efecte de înţelegere şi autoapreciere. Părinţii sunt îndrumaţi să înţeleagă importanţa principiului echilibrului fiziologic la nivelul sistemului nervos simpatic şi parasimpatic care guvernează disponibilitatea perceptuală şi senzitivă a copiilor, oscilând între stările plăcute şi neplăcute; părinţii învaţă care sunt lucrurile utile copiilor pentru a traversa cu bine perioadele critice; ei pot învăţa cum să îşi ajute copii să acceseze resursele care îi reechilibrează şi totodată să demonstreze valoarea acelor acţiuni prin puterea exemplului personal (Melrose, 2013 p.168). În lucrarea sa „Programe de educaţie parentală.Training de dezvoltare a competenţei parentale", autoarea Simona Glăveanu prezintă metodologia necesară, conţinutul şi etapele unui program de training specializat. În primul rând se evidenţiază nevoia de formare apoi se definesc obiectivele instruirii; se trece apoi la proiectarea sistemului de training şi alegerea metodelor ce vor fi utilizate. Autoarea structurează programul astfel: expunere, prelegere, demonstraţie, discuţie, studiu de caz, scenarii pe roluri, studiul independent, formarea dirijată prin sarcină, rezolvarea de probleme şi instruirea pe suport tehnologic. Modelul factorial inovator promovat în această lucrare se referă printre altele şi la premisele dobândirii competenţei parentale. Acestea se centrează pe următoarele dimensiuni: cunoaştere, suport afectiv şi mangementul stresului, disciplinare, managementul timpului şi managementul crizelor (Glăveanu, 2012 p.19, 20).

Un set de recomandări eficiente

Ca un exemplu de bune practici, în Islanda şcolile sunt funcţionale după nevoile identificate de comunitate şi nu după un standard impus de stat. Însă, cu privire la măsurile de susţinere a copiilor, legislația acestui stat este unitară și nu permite excepţii în interpretare pentru elevii cu dizabilități sau pentru cei cu nevoi speciale. „Educație incluzivă-educație pentru toți" este principiul care coordonează definitoriu şi obligatoriu sistemul educațional din Islanda. În organizarea unităţilor şcolare din această ţară a dispărut total segregarea copiilor cu probleme mintale sau fizice. Doar un procent de 1,3% din populația de vârstă școlară este îndrumată către școlile speciale şi doar în situaţii absolut speciale. Astfel, fiecare şcoală integrează în clase toate cazurile relativ funcţionale, având totuşi pentru copiii autişti clase speciale care sunt deservite de profesori specializaţi. Însă şi aceşti copii pot urma cursurile în comun cu ceilalţi copii „normali". În situaţia în care părinții, dirigintele sau profesorii constată că elevul nu primește o instruire potrivită la școala normală, părinții pot solicita ca acesta să fie admis într-o clasă specială sau într-o școală specială.

Ca metodă pedagogică, profesorii islandezi dau de lucru la clasă şi urmăresc evoluţia copiilor comunicând permanent conducerii şi părinţilor nivelul de performanţă atins. Ei nu se simt responsabili pentru diminuarea volitivă a elevilor în procesul de dezvoltare şcolară sau pentru eventualele tulburări psihologice care pot afecta ritmul de dezvoltare. Această responsabilitate o are doar copilul, familia acestuia şi eventual în anumite situaţii psihologul angajat în corectarea eventualelor tulburări de învăţare sau de comportament. Din punct de vedere al bazei didactice sunt disponibile laboratoare tehnice dotate cu orice materiale şi dispozitive tehnice în care copilul îşi poate dezvolta deprinderi practice şi îşi poate realiza proiecte imaginate. Ambientul respectiv şcolar este o condiţie favorizantă; în mod inteligent un exemplu negativ în acest sens este aglomeraţia şcolarilor din clasele româneşti cu câte 40 de copii la clasă care îşi încalcă zilnic spaţiul pesonal, generând astfel tensiuni şi o diminuare a calităţii actului pedagogic.

În comparaţie cu cele arătate mai sus este un truism să ne referim la faptul că sistemul educaţional din România nu asigură sprijinul necesar pentru persoanele cu dizabilităţi. Statistica actuală arată că incidenţa neşcolarizării este de 7 ori mai mare, iar cea a abandonului timpuriu este de 2 ori mai mare pentru persoanele cu dizabilităţi faţă de populaţia generală. Pentru ţara noastră se pot demonstra corelaţii puternic accentuate între indicatorii de şcolarizare şi prezenţa dizabilităţilor sau tulburărilor de comportament. În plus, calitatea educaţiei în învăţământul segregat sau în învăţământul la domiciliu este percepută ca fiind cu mult mai slabă (p.23). Cunoscând influenţa negativă a unor factori ecologici ambientali asupra sănătăţii elevilor, ar fi dezirabilă cunoaşterea şi neutralizarea efectelor acelor factori din aria de activitate şcolară. Dintre aceştia putem enumera: mobilierul şcolar degradat, inadecvat vârstei şi scopului; ignorarea graficelor de efort intelectual a elevilor cu privire la structura programelor şcolare şi planificarea testărilor periodice; un iluminat agresiv sau total insuficient în spaţiile de activitate; asigurarea termică deficitară sau inexistentă în unele cazuri pe timpul iernii; ventilaţia şi deficitul de higenă la care se adaugă supraaglomerarea în sălile de clasă (p.28, p 57).

Așa cum se propune în Raportul national al copiilor si tinerilor, ar fi de dorit elaborarea și publicarea unui ghid de control ergonomic necesar adaptărilor la solicitare și efort în sarcină a elevilor care să orienteze responsabilii și decidenții din educaţie în recomandarea şi asigurarea unui minim de cerințe: asigurarea unui program adecvat de muncă intelectuală, pauze şi relaxare; recomandarea unui program de somn dozat conform necesităţilor de vârstă ale elevilor; evidenţierea şi respectarea ritmurilor biologice ale copiilor; menţinerea unui echilibru corespunzător între perioadele de învăţătură şi odihnă; solicitarea elevilor la activităţi, ţinându-se cont de rezistenţa lor specifică la efort.

Ca o măsură obligatorie pentru învăţământul primar şi gimnazial trebuie înfiinţate de urgenţă cabinete de psihologie clinică şi medicină generală pe lângă fiecare unitate şcolară care să preia în timp util toate cazurile care nu pot fi manageriate eficient de către consilierul şcolar sau de cadrele didactice deoarece aceştia nu au competenţele necesare unui asemenea demers specializat. În scopul prevenirii efectelor stresului educaţional, autoarea Eva Maria Vegh arată în lucrarea sa de doctorat că în cadrul activităţii didactice, profesorii trebuie să acţioneze şi să se implice pentru crearea unui climat psihoemoţional stabil în unităţile din care fac parte. Să cultive relaţii interpersonale pozitive între elevi şi totodată să ţină cont de psihofiziologia etativă şi de bioritmurile acestora. Cele trei dimensiuni evidenţiate de autoare în care este necesară intervenţia sunt următoarele: la nivel sistemic, trebuie structurate programe naţionale specializate menite să reducă stresul elevilor; la nivel şcolar, testarea psihică, bioritmologică şi utilizarea tehnicilor antistress; la nivel familial, comunicarea eficientă a părinţilor cu copiii lor; colaborarea părinţilor cu specialiștii pentru a înţelege trebuințele şi dorințele elevului în corelație cu ritmurile biologice şi specificul etativ; la nivel individual, elevarea stimei de sine, încrederea în profesori și managementul școlar, formarea rutelor de gândire nonconflictuale, precum şi achiziția unor tehnici antianxietate și antistress prin practicarea sportului (Vegh, 2010,p.108).

În acord cu declaraţiile decidenţilor europeni inspirate din sociologia actuală a fenomenelor de migraţie economică, climatică şi politică putem anticipa că în anii ce vor urma se vor petrece însemnate deplasări de populaţie din Africa, Peninsula Arabă şi Asia către Europa. Aceste populaţii strămutate vor avea printre altele şi necesităţi educaţionale, cel puţin pentru copiii refugiaţi. Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului în România reglementează, la art. 3, includerea în sistemul de protecţie a următoarelor categorii de subiecţi: a) copiii cetăţeni români aflaţi pe teritoriul României; b) copiii cetăţeni români aflaţi în străinătate; c) copiii fără cetăţenie aflaţi pe teritoriul României; d) copiii care solicită sau beneficiază de o formă de protecţie în condiţiile reglementărilor legale privind statutul şi regimul refugiaţilor în România; e) copiii cetăţeni străini aflaţi pe teritoriul României, în situaţii de urgenţă constatate, în condiţiile prezentei legi, de către autorităţile publice române competente.

În aria noastră de interes intră integrarea psihologică armonioasă a acestor copii în unităţile şcolare unde vor fi relocaţi, cunoscut fiind, din experienţa internaţională, că ratele de prevalenţă ale tulburărilor psihologice şi de comportament sunt accentuate în situaţia de contact intercultural. De aceea trebuie luate în calcul mai multe variabile atunci când se lucrează cu elevii proveniţi din medii diverse d.p.d.v. cultural şi lingvistic: istoricul educaţional al persoanei, statutul socioeconomic, problemele legate de rasism şi aculturare precum şi achiziţia limbii (Wilmshurst, 2007, p.314). De asemenea, trebuie verificat dacă testele standard utilizate în sistemul naţional corespund şi pentru această categorie de elevi; întrucât acestea sunt folosite şi pentru deteminarea coeficientului de inteligenţă, trebuie avut în vedere competenţa lingvistică a subiecţilor testaţi, ştiut fiind că în unele cazuri achiziţia lingvistică se poate realiza într-o perioadă de 5-6 ani.

Pentru centrele de psihologie interculturală activitatea va fi ghidată de: a) recunoaşterea şi acceptarea diferenţelor culturale; b) conştientizarea propriului statut cultural; c) aprecierea naturii dinamice a diferenţelor culturale; d) dorinţa de a înţelege în linii mari mediul din care provine copilul; e) modificarea şi adaptarea abilităţilor profesionale în funcţie de contextul cultural al copilului şi al familiei sale (Wilmshurst, 2007, p.315). Aura conceptuală a practicii educaţionale benefice este definită în articolele 1 şi 26 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului: art. 1) „Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţa şi trebuie să se comporte unii faţă de altele în spiritul fraternităţi"; art.26) „Orice persoană are dreptul la învăţătură. Învăţământul trebuie să fie gratuit, cel puţin în ce priveşte învăţământul elementar şi general. Învăţământul elementar trebuie să fie obligatoriu. Învăţământul tehnic şi profesional trebuie să fie la îndemâna tuturor, iar învăţământul superior trebuie să fie de asemenea egal, accesibil tuturora, pe bază de merit. Învăţământul trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalităţii umane şi întărirea respectului faţă de drepturile omului şi libertăţile fundamentale. El trebuie să promoveze înţelegerea, toleranţa, prietenia între toate popoarele şi toate grupurile rasiale sau religioase, precum şi dezvoltarea activităţii O.N.U. pentru menţinerea păcii. Părinţii au dreptul de prioritate în alegerea felului de învăţământ pentru copiii lor minori".

În spiritul celor afirmate până acum, marcăm ca paradigmatică această filosofie a drepturilor omeneşti pentru sănătate, educaţie şi armonie cu o maximă a marelui împărat şi filosof Marcus Aurelius: „Oamenii sunt născuţi unul pentru altul. În consecinţă, ori îi educi ori îi suporţi" (p.261).

Bibliografie:
- Coruţ, P., Secretele vârstelor de aur. Tineri, Activi şi Fericiţi de la 20 la 90 de ani. Editura Stefan, Editura - Coruţ Pavel, Bucureşti, 2008.p.32,153.
- Regalena, Melrose, Elevii-Problemă. Traumă şi Eşec Şcolar Editura Trei, Bucureşti, 2013. P.161, 173, 168
- Marian, Claudia, Agresivitatea în şcoală. Determinări, mecanisme şi traiectorii. Editura Limes, Cluj Napoca, 2011.p.235,241,245.
- Vegh, Eva Maria, Impactul stresului educaţional la elevi în corelaţie cu ritmurile biologice. Teza de doctor în biologie, Chişinău, 2010. p.108.
- Sf. Augustinus, Despre învăţător. De magistro. Editura Institutul European, 1995.p.46.
- Suditu, Elena, , Personalismul energetic la ,,C.R-Motru" Editura Teocora, Buzău, 2010.p.62.
- Glăveanu, Simona, de dezvoltare a educaţiei parentale Editura Universitară, Bucureşti, 2009, p.19, 20.
- Wilmhurst, Linda,Psihopatologia copilului. Fundamente. Editura Polirom, Bucureşti, 2007,p.314,315.
- Aurelius., M., Gânduri către sine însuşi Editura Humanitas, 2013, Bucureşti, p.261.

Bibliografie web:
1. www.hotnews.ro/stiri-esential-21856071-grafic-rata-promovare-bac-ultimii-12-ani-45-2011-2012-peste-70-acum.htm autor Victor Cozmei.
2. Strategia Naţională pt Protecţia şi Promovarea Drepturilor Copilului 2014-2020. p.6/7.
3. Strategia Naţională pt Sănătatea Mintală a Copilului şi Adolescentului 2016-2020.
4. Hotărâre Nr. 889 privind aprobarea Strategiei naţionale pentru sanatatea mintală a copilului şi adolescentului 2016-2020. M.Of.Nr.997 din 12 decembrie 2016.p.1.
5. Strategia Naţională de Sănătate 2014-2020 ,,Sănătate pentru prosperitate" Raport anual privind studiul implementării, Bucureşti, 28 iulie 2016. p.23.
6. Raportul Naţional de Sănătate a Copiilor şi Tinerilor din România, 2014, p.54.
7. Modelul islandez de educație școlară www.puterea.ro/social/modelul-islandez-de-educatie-scolara-125339.html consultat la 15.08.217.
8. Cozma,D., Cele mai bune şi cele mai proaste sisteme de învăţământ din lume www.romanialibera.ro/societate/educatie/cele-mai-bune-si-cele-mai-proaste-sisteme-de-învatamant-din-lume-323492. consultat la 11.09.2017.
9. www.lege-online.ro/lr-LEGE-272%20-2004-(156097)-(1).html consultat la 19.08.2017
10. www.mediabuzzfed.com consultat la 25.08.2017
11. www.legislatie.resurse-pentru-democratie.org/legea/declaratia-universala-a-drepturilor-omului.php consultat la 13.09.2017. art.1, art. 26.
12. www.stiri.tvr.ro/violenta-domestica-atinge-cote-alarmante--34-de-copii-au-fost-ucisi-de-parinti--iar-44-au-fost-violati-in-2016_815180.html#view consultat la 13.09.2017.