
„Contabili" răuvoitori ai publicaţiei amintite nu au binevoit să facă un bilanţ al articolelor antistaliniste, antisovietice, antiimperiale, anti „X", ci doar pe cele care redau faptele reprobabile ale coreligionarilor lor. Îmi dau bine seama că fiecare om receptează, filtrează şi conştientizează o informaţie în mod diferit, conform nivelului de instruire şi cunoaştere, dar este regretabilă etichetarea unei publicaţii şi aplicarea ştampilei de damnat, cu acuzaţia „magică" - antisemit. Ce înseamnă cuvântul antisemit în concepţia unora? Persoana care nu-i iubeşte pe evrei! Fals! Concluzia: dacă nu-i iubeşti pe evrei eşti antisemit, iar dacă nu doreşti să fi etichetat antisemit eşti obligat să-ţi declari dragostea faţă de ei. Voi, cei care acuzaţi, vă doriţi o dragoste mondială cu de-a sila? Nu doresc să fiu înţeles greşit. Aşa cum, fără urmă de îndoială, există ruşi, nemţi, români, americani, chinezi, japonezi, indieni... de ispravă tot astfel se găsesc şi printre evei. Nu înseamnă că toţi sunt la fel. Fiecare pădure are uscăturile ei! Tocmai „uscăturile" mă fac vinovat fără vină.
Nu fac politică şi nu sunt înregimentat în nici un partid politic, nu sunt xenofob! Public documente de arhivă, pe care nu eu le-am scris, le-a scris TIMPUL şi ISTORIA! Dacă în documentele de arhivă sunt menţionate fapte neonorante ale unor evrei, comise împotriva românilor într-o perioadă sau alta, nu înseamnă că aş fi adversar al evreilor. Eu scriu istoria aşa cum a fost ea, nu pe cea mincinoasă pe care ne-o pun alţii pe tava pentru a o înghiţi. Redau Istoria nepărtinitor, indiferent cărei naţii aparţine individul. Aportul meu în această direcţie este modest, materializându-se în truda de a aduna piese documentare astfel încât tabloul anumitor perioade ale istoriei să fie oglindite neutru şi cât mai riguros, „sine ira et studio"! Adevărul trebuie cunoscut, chiar dacă este urât sau imoral! Nu pot şi nu voi fi niciodată un istoric de curte, un fabricant de istorie „la comandă" aşa cum place unora. În cele din urmă, „contabililor", vânătorilor de „antisemiţi" şi de „duşmani ai poporului «ales»ˮ le sugerez să fie mai realişti şi mai ponderaţi în acuzaţii fără acoperire. Să caute în propria ogradă pe cei care le fac rău, care-i compromit. Sunt destui. (Alexandru Moraru, istoric-arhivist şi publicist - Chişinău)