Trăim într-un sezon prelungit al centenarelor și nici Statele Unite nu sunt ocolite de cifra 100. În această perioadă se împlinește un secol de când America a devenit putere mondială, prin participarea sa decisivă la Primul Război Mondial. În acest context, de ieșire din izolaționism a „Lumii Noi”, a apărut, la câțiva ani după incheierea Marelui Război, Consiliul pentru Relații Externe al S.U.A., faimosul „Council on Foreign Relations” (C.F.R.), aflat și el acum în pragul centenarului. Fondat în 1921, la scurt timp după nașterea relației transatlantice, Consiliul este conceput ca „o resursă […] care să ajute la mai bună înțelegere a lumii” de către cei care fac, explică sau sunt implicați și influențați cumva de politica externă americană. Cineva calcula că după 1945 și în toată perioada războiului rece, peste jumătate din miniștrii care s-au perindat în guvernele de la Washington au fost ori aveau să fie membri ai C.F.R. Prestigiul și autoritatea acestui redutabil „trust al creierelor” se datorează în mare măsură traiectoriei sale echidistante pe eșichierul politic american. Cu un asemenea statut non-partizan, C.F.R. dă într-un fel, de aproape un secol, „linia” politicii externe a primei superputeri a lumii.

Actualul președinte (din 2003) al Consiliului, Richard N. Haass, care a deținut funcții importante în Administrația președintelui George W. Bush, a marcat și el, de curând, o dată rotundă similară: al 100-lea comentariu publicat în, de asemenea, influenta publicație „Project Syndicate”. Din acest noian de analize, expertul în politică internațională a sintetizat câteva reflecții asupra lumii de azi. De fapt, s-a oprit doar pe trei teme, apreciate de el dominante :

- Atenția deosebită acordată în lume Orientului Mijlociu, deși aici trăiește doar 6 la sută din populația globului și se realizează doar 5 la sută din producția economică mondială. Dar este o zona generatoare de crize și conflicte cu implicații de amplă extindere, pentru care sunt răspunzătoare nu atât fostele puteri coloniale (reduse de mult la roluri secundare în scenă), cât mari puteri ale zilei și mai ales liderii statelor din regiune.

- Emergența Asiei ca principala arena a actualelor relații internaționale. Continentul nr. 1 pe plan demografic și economic, tot mai puternic și în domeniul militar, dar din fericire în general stabil după războiul rece și în creștere economică rapidă. Va mai dura această stabilitate, mai ales în zona Marii Chinei de Sud și în Peninsula Coreeană?- se întreabă analistul.

- „Dispariția lumii pe care am cunoscut-o”, subiect tratat de autor în comentariile sale sub titluri ca „Ordinea Mondială Liberală R.I.P.”, „Războiul rece II”, „Era Dezordinii” etc. Pentru această situație preocupanta sunt făcute responsabile China și Rusia, dar și S.U.A., care „refuză să-și îndeplinească în continuare rolul sau tradițional în lume”. În aceste condiții, scrie autorul, e îndoielnic dacă se mai poate vorbi de ceea ce numim astăzi cu atâta dezinvoltură „comunitate internațională”, când această sintagmă pare să devină tot mai mult o formă fără fond. „Acest concept este astăzi mai mult o aspirație decât o realitate” (Richard N. Haass).

Nota redacţiei - Respectăm opinia autorului, cu precizarea că există şi păreri nuanţate diferit[1].

---------------------------------------
[1] Vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Council_on_Foreign_Relations 7 iulie 2019 - Council on Foreign Relations a făcut obiectul unor dezbateri asupra suveranității și a acuzațiilor de influență nejustificată asupra politicii externe a S.U.A. Acest lucru se datorează, în primul rând, numărului de oficiali guvernamentali de rang înalt (împreună cu liderii de afaceri din întreaga lume și figurile proeminente ale mass-mediei) în componența sa și a numărului mare de aspecte ale politicii externe americane cu care s-au implicat membrii săi. De asemenea, un număr de scriitori și organizații, dintre care majoritatea sunt paleoconservatori se opun în mod activ C.F.R.. Critica lor principală asupra C.F.R. este obiectivul politic declarat al acestuia de globalizare. De exemplu, societatea „John Birch” susține că C.F.R. este „vinovat de conspirație cu alții pentru construirea unui guvern mondial...”.  Alte personalităţi, printre care şi și teoreticianul politic conservator W. Cleon Skousen  este opozant declarat al C.F.R. (a se vedea C.F.R. pune capăt suveranității la Summit-ul O.N.U. privind clima de la Doha - Societatea John Birch http://www.jbs.org/issues-pages/cfr-pushes-end-to-sovereignty-at-uns-doha-climate-summit&xid=17259,15700022,15700186,15700190,15700256,15700259,15700262&usg=ALkJrhjOcqzw2S_hiWB3ksiJ0gEzY6xnPg">Arhivată 26 septembrie 2013, la Machine Wayback . Jbs.org. Adus pe 24 august 2013).