
Fiecare naţiune, fiecare popor are istoria sa, are simbolurile sale, mai mult sau mai puţin bogate în semnificaţii şi evenimente trăite de-a lungul timpurilor. Drapelul este şi va rămâne un simbol sacru care „vorbeşte" tăcut, înţelept şi înălţător despre un neam, o ţară. Îi trăieşte prezentul şi viitorul, îi luminează fiinţa sa ca popor de sine stătător.Din toate vremurile şi până azi, la toate popoarele, pe drapel s-a depus şi se depune cu venerare jurământul de credinţă. Omul de sub drapel are datoria sfântă de a lupta jertfindu-şi viaţa pentru apărarea independenţei şi suveranităţii poporului său. Ca simbol al păstrării fiinţei naţionale, Drapelul României, înnobilat cu stemă a fost şi rămâne „icoana sfântă" care, alături de imn, creează „trinitatea statorniciei" şi a existenţei universale a unui popor între popoare. Drapelul României are una dintre cele mai bogate istorii şi este unul dintre cele mai vechi între stindardele naţiunilor lumii. Cele trei culori vin din tradiţiile, spiritualitatea şi religia înaintaşilor traco-daci şi, prin simbolistica lor, putem „citi" originea poporului nostru. Marile momente istorice prin care a trecut poporul român din vremuri străvechi şi până astăzi au fost marcate de prezenţa tricolorului sub faldurile căruia s-a luptat cu dârzenie pentru apărarea pământului strămoşesc.
Drapelul, în întregul său, reprezintă o naţiune, o ţară. Prin codul internaţional al steagurilor, se impune oricărui stat să respecte atât propriul drapel dar şi pe cel al altor ţări. Nu-i este permis nimănui să folosească un drapel şifonat, decolorat, găurit sau rupt. Există, de asemenea, un cult prin care, acel popor care-şi pierde stindardul în luptă, se consideră învins şi capitulează, iar dacă cineva dezonorează propriul drapel prin găurire, rupere sau ardere, acel sau acei indivizi sunt trataţi ca mari trădători care, prin faptele lor, acţionează împotriva integrităţii, independenţei şi suveramităţii statului. Drapelul României a fost sfârtecat în chiar „inima lui", iar acea parte care simboliza bogăţiile ţării a fost înlăturată. Se cunoaşte că acest act a fost realizat de duşmanii acestui neam care nu urmăreau altceva decât destrămarea statului.Românii au crezut că în locul stemei creată din elemente specifice spaţiului dintre Dunăre, Mare şi Carpaţi, îmbinate cu elemente cosmice (soare, stea), a aşa-zisei steme comuniste, va fi introdusă stema cu elemente istorice care, prin simbolurile din cele patru cartiere şi din instituţiune, va reprezenta statul unitar şi indivizibil format din cele cinci provincii româneşti. Dar, interesant de reţinut este faptul că aceleaşi forţe care au privat poporul român de dreptul de a fi stăpân în propria ţară continuă lupta împotriva îmbinării celor două simboluri naţionale - drapelul şi stema. Inserarea pe drapel a stemei cu acvila cruciată, ar corespunde cerinţelor fundamentale şi constituţionale de stat naţional suveran, independent, unitar şi indivizibil. În acelaşi timp, drapelul cu stemă ar face ca România să-şi recapete identitatea între statele lumii. Drapelul actual, în culorile albastru-cobalt, galben-crom şi roşu-vermillon, este identic cu drapelul statului african Ciad. Astfel că, pe scuarul sediului Organizaţiei Naţiunilor Unite, în faţa sediilor instituţiilor Internaţionale, în sălile marilor congrese sau în cadrul manifestărilor, culturale, sportive şi politice mondiale, drapelul României se confundă cu drapelul Republicii Ciad.
Prin inserarea stemei istorice cu simbolurile provinciilor româneşti reunite, steagul nostru ar putea deveni o adevărată carte de identitate naţională şi un simbol inconfundabil între drapelele statelor lumii. Cei care au rupt Stema de pe DRAPELUL ROMÂNIEI pot fi catalogaţi fără nicio reţinere că
