Derapajele Uniunii Europene (U.E.), prin reprezentanții Comisiei Europene și ai Parlamentului European tind să transforme blocul European într-un spațiu al dictaturii minorităților controlate și dirijate! Primele amenințate sunt statele membre din fostul bloc communist est-european, cele care știu cel mai bine ce înseamnă să trăiești sub bocancul invadatorilor.

Sună excesiv, însă acesta este comportamentul U.E., în condițiile în care a trecut la amenințarea suveranității și dreptului Constituțional polonez, stat membru care și-a permis să afirme, prin Tribunalul Constituțional al Poloniei (T.C.P.), că „autoritățile Uniunii Europene acționează în afara sferei competențelor care le-au fost conferite de Republica Polonia în tratate”!

Poziția Tribunalul Constituțional al Poloniei, exprimată joi, 7 Octombrie 2021[1], nu face decât să sublinieze o decizie similară emisă de Curtea Constituțională a României care, la data de 8 iunie 2021 a decis că „Art.148 din Constituție nu atribuie dreptului Uniunii prioritate de aplicare față de Constituția României”[2]. Reacțiile amenințătoare ale președintelui Parlamentului European (P.E.), David Sassoli, care a transmis că verdictul Poloniei nu poate rămâne fără consecințe și că primatul dreptului UE trebuie să fie incontestabil, a fost urmat de ieșirea în decor a președintei Comisiei Europene (C.E.), Ursula von der Leyen care s-a arătat „profund îngrijorată de hotărârea de ieri a Curții Constituționale a Poloniei”.

Aceasta a transmis că “toate hotărârile Curții de Justiție a U.E. sunt obligatorii pentru toate autoritățile statelor membre, inclusiv pentru instanțele naționale. Dreptul Uniunii are întâietate față de dreptul național, inclusiv față de dispozițiile constituționale. Acesta este angajamentul pe care toate statele membre ale U.E. și l-au asumat în momentul aderării la Uniunea Europeană”[3].

Asigurând că U.E. vor face uz de toate competențele pentru a asigura că Polonia se va supune, Ursula von der Leyen a lăsat să se înțeleagă că presiunile asupra Justiției și Tribunalului Constitutional din Polonia vor deveni realitate în perioada următoare.

Furtuna pe care Tribunalul Constituțional al Poloniei a stârnit-o la Bruxelles și Strasbourg, prin decizia din 7 Octombrie 2021, este una care ține de orgoliile hegemonice și dictatoriale tot mai evidente ale birocraților UE, transformați în executanți ai intereselor globalist-corporatiste.

În decizia sa, T.C.P. constată că „autoritățile Uniunii Europene acționează în afara sferei competențelor care le-au fost conferite de Republica Polonia în tratate”, când afirmă că Constituția nu este legea supremă a Republicii Polonia, fără de care Republica Polonia nu poate funcționa ca stat suveran și democratic.

Mai mult, dispozițiile Tratatul Uniunii Europene (Art.19, al.1) care acordă instanțelor naționale competența de a ocoli prevederile Constituției în cursul judecării, sunt considerate incompatibile cu Constituția Poloniei[4]. Hotărârea Tribunalului Constituțional al Poloniei a fost adoptată cu majoritate de voturi 10 la 2.

Revenind la reacția Uniunii Europene, trebuie subliniat că nu este pentru prima data când amenințările, șantajul și implicarea brutală în echilibrul social, economic și politic sunt promovate ca model de „bune practici”.

Dacă privim presiunile la care sunt supuse țările Grupului Vișegrad (Ungaria, Cehia, Polonia, Slovacia), avem proba evoluției U.E. într-un spațiu care involuează de la democrație, la autocrație, în care o mână de birocrați corupți, conectați la interese private și de grup, tratează țările membre cu atitudine colonială.

În România, prin dubla măsură și dublul limbaj, Uniunea Europeană a reușit să își facă mendrele, generând tensiuni răsturnări politice, impunând un președinte slugarnic și o guvernare obedientă, transformând justiția și economia în intrumente protectoare a intereselor străine.

În Ungaria și Polonia, țări cu un orgoliu și conștiință mult mai pronunțate, experimentul România nu a reușit, Justiția nefiind coruptă de modelul U.E., în care tot ce contează este interesul superior al marilor state membre, abia apoi interesul și dreptul țărilor de mâna a doua.

Având sprijinul colegelor din Grupul Vișegrad, Polonia nu este singură în războiul cu Uniunea Europeană. Dacă ținem cont de șantajul produs de U.E. la adresa Ungariei pe tema alocării fondurilor aferente reconstrucţiei post-pandemie, trebuie să ne pregătim de o perioadă tot mai tulbure în interiorul blocului european.

Până la o nouă părăsire a U.E. pe modelul Marii Britanii mai este mult. Însă, atitudinea scârboasă a birocraților europeni tolerată la București nu este admisă la Budapesta și Varșovia! [5].

Aranjament grafic - I.M.

-----------------------------------------