„Ceea ce a început în Rusia se va încheia în America”. (Citat atribuit Stareţului Ignatie de Harbin (Manciuria) anii ’30, sec. XX-lea)

Fără a avea pretenția acoperirii tuturor resorturilor, care au stat in spatele evenimentelor violente, pe fondul cărora s-a desfășurat lovitura de stat, prin care a fost inlăturat președintele Donald Trump, haideți să privim situața din S.U.A. și dintr-o altă perspecivă, mai puțin sau aproape deloc abordată. Perspectiva propusă de mine aici, are ca punct de interes legătura dintre ideologia și formația doctrinară a principalilor doi actori politici, Barack Obama și Hillary Clinton - care, din umbră, foarte multe indicii o arată, au fost implicați in revoltele deloc spontane din America - și părintele ideologic al radicalismului de stânga american, Saul Alinsky.

Cam tot ce vedem că s-a petrecut in ultimul an Statele Unite ale Americii sub aspectul lanțului de evenimente al căror deznodământ a dus la inlăturarea de la Casa Albă a președintelui Donald Trump, toate venind pe fondul prăbușirii economice accelerate și a crizei sociale cauzate de o pandemie izbucnită foarte oportun exact in ultimul său an de mandat - de la violențele de stradă până la fraudarea masivă și grosolană a votului din 3 noiembrie și culminând cu înscenarea asediului Congresului din ziua în care în clădirea Capitoliului trebuia decisă soarta alegerilor - își are aproape în întregime originea într-o conjurație de dimensiuni inimaginabile concepută în timpul președinției lui Barack Obama.

Din ea fac parte, nu neapărat în ordinea asta: Partidul Democrat și sistemul tentacular mafiot creat in timpul adminstrației primului președinte de culoare american, sistem format din rețele de O.N.G.-uri și mii de organizații „civice” de extremă stângă, care au împânzit America în timpul celor opt ani în care Obama a fost președintele țării; interesele sistemului bancar corporatist și al unor finanțiști megalomani cu agendă globalistă și/sau neo-marxistă, cel mai cunoscut, influent și la vedere fiind George Soros; intelectuali din mediul universitar american penetrat și impânzit de discipoli și urmașii ideologilor neo-marxiști ai „Școlii de la Frankfurt”[1] refugiați în S.U.A. in anii ’30 după ascensiunea lui Hitler la putere în Germania, ideologi a căror „operă” revoluționară a dat lumii conceptul de „marxism cultural” gândit ca o revanșă la eșecul în epocă al revoluției internaționale comuniste, neo-marxism care de aproape un secol se face vinovat de îndoctrinarea și radicalizarea noilor generații educate de tineri americani; puternicele trusturi media asociate stângii liberale; marile corporații cu intindere globală devenite mai puternice decât multe state cărora le-au subminat suveranitatea; servicii secrete corupte de putere, ele insele stat în stat și, desigur nelipsitul și atotputernicul complex militar-industrial, căruia fostele administrații cu agendă agresiv globalistă, culminând cu cea a lui Obama, i-au servit interesele de expansiune și putere. Adică pe scurt: Deep State.

Câștigarea fotoliului de președinte al Statelor Unite in urmă cu patru ani de către Donald Trump, un outsider absolut venit din afara sistemului de putere de la Washington a aruncat in aer acest establishment extrem de corupt, care a cotropit in primul rând America și pe americani și care s-a întins cu agresivitate pe tot globul, transformând în sensul cel mai rău posibil lumea noastră de azi.

Dar haideți să facem un recurs la memoria mediului online, care ne oferă nenumărte surse deschise, pentru a creiona un tablou mai larg de la care, cine vrea să extindă cercetările poate avea un punct de pornire. Ce aflăm de aici? Că Barack Husein Obama în tinerețe a fost șeful unei celule studențești „comunitare”, luând lumină de gândire politică de la nimeni altul decât de la părintele și ideologul mișcărilor comunitare americane, Saul Alinsky (1909-1972), născut la Chicago din părinți imigranți ruși, un marxist radical, autorul cărții „Rules for Radicals: A Pragmatic Primer for Realistic Radicals, apărută in 1971 și considerată a fi manualul fondator al organizării moderne a comunităților marginale și un clasic al teoriei de agitație și propagandă radicală de stânga. Este dacă vreți, cartea de căpătâi care l-a insoțit și îl însoțește motivându-i acțiunile anarhice și de putere, pe Barack Husein Obama.

De fapt pentru a înțelege și mai bine ce resorturi ideologice mână în luptă cuplul Barack Obama-Hillary Clinton, trebuie să-l înțelegem mai întâi pe Saul Alinsky, pentru că amândoi, atât Obama cât și Hillary Clinton își trag seva gâdirii politice din ideile întemeietorului organizării mișcărilor comunităților marginale și a radicalismului de stânga din America.

Într-o prezentare din 2008, fostul senator Barack Obama se descria pe sine, validându-se dacă vreți prin asociere cu marele ideolog anarhist, ca „un bun organizator comunitar și un foarte reușit construct al lui Saul Alinsky”, amintindu-și despre perioada cât a fost „ucenic” al școlii de gândire a părintelui comunitarismului american, ca fiind „cea mai bună educație pe care a primit-o vreodată”. Mike Kruglik, un discipol al lui Alinsky in mediul căruia și-a format tânărul absolvent Obama convingerile radicale și l-a amintit pe președintele de mai târziu Obama, ca fiind „cel mai bun student pe care l-a avut vreodată, un maestru natural și incontestabil al agitației”. De fapt motto-ul după care președintele Barack Obama și-a construit strategiile luptei pentru putere a fost inspirat de regula nr. 13 din „manualul pentru radicali” al lui Alinsky: „Alegeți ținta, fixați-o, personalizați-o și polarizați-o”. Adică ce a făcut Obama din funcția de președinte, când a făcut din dreapta conservatoare americană și din clasa de mijloc și muncitoare a Americii (bazinul electoral republican), țapul ispășitor pentru toate bolile societății americane, impotriva cărora a polarizat revoltele mișcărilor de tipul „Occupy Wall Street”, care au cuprins America și parte din capitalele europe occidentale incepând cu septembrie 2011, sub sloganul „Occupy”.

Alinsky, în cartea lui, „Reguli pentru radicali”, în capitolul intitulat „Tactica” împarte electoratul în grupuri „demografice” minoritare (concept regăsit in politica identitară de astăzi), grupuri ușor de instigat, manipulat și controlat, despre care spunea că: „organizatorul acestora trebuie să știe să instige cu cruzime resentimentele acestor oameni”. In strategia lui, Alinsky vorbește despre divizare, demonizare și cucerire pentru a lua puterea prin presiunea și forța străzii. Cu zeci de ani în urmă Alinsky îi mărturisea unui jurnalist: „Acum trebuie să intețim nemulțumirile acestor oameni, cât sunt incipiene și să le dinamizăm pentru o schimbare radicală a societăți”. Și foarte relevant, modelul de reușită revoluționară pentru Alinsky a fost nimeni altul decât Lucifer, despre care zicea: „Lucifer a fost primul radical cunoscut al omenirii, radical care s-a revoltat împotriva Creatorului său și a făcut-o atât de eficient, încât și-a câștigat propriul său regat”.

Sub acest crez au pornit la transformarea Americii și a lumii, Barack Hussein Obama și cea desemntă să-i ducă mai departe „opera”, Hillary Rodhman Clinton, intrerupți pentru puțin timp de apariția providențială dar meteorică a lui Donald Trump. Desigur astfel de tactici pot „câștiga” alegeri, dar rezultatul final este dezastruos pentru țesutul social și coeziunea națională a oricărei țări in care au pătruns agenții revoluției neo-marxiste.  După opt ani in care cuplul Obama-Clinton a dictat politica la vârf a Statelor Unite și alți patru in care din culise au continuat să conspire impotriva Americii, instigând grupuri radicale de presiune impotriva lui Donald Trump, societatea americană și prin extensie cea din țările unde aceștia și-au pus amprenta sunt mai divizate și pline de resentimente ca niciodată.

Dar să revenim la prezentul nostru și să conexăm informațiile despre trecutul de ideolog revoluționar al lui Barak Obama, cu evenimentele care au devastat o bună parte din orașele americane in vara lui 2020. După ce in ianuarie 2017 Barack Obama și-a incheiat al doilea mandat la Casa Albă, nu s-a mulțumit cu statutul de fost președinte ca ceilalți președinți americani care, conform cutumei de la Washington, după ce au atins cel mai inalt vârf al puterii politice, la final de carieră se retrag discret din prim-planul politicii active, continuându-și activitatea prin turnee in care sunt invitați de diverse organizații, contra unor sume indecente, pentru a ține speech-uri și conferințe in mediul academic și universități, la summituri politice și forumuri economice, in general la intruniri ale unei elite mondiale foarte subțiri, la care bifează cu prezența, pentru menținerea prestigiului Statelor Unite și desigur al lor personal, pe lângă cecul substanțial incasat, ca parte a cutumei care le asigură foștilor președinți un trai mai mult decât confortabil și un statut de membrii ai unui club de „reflecție” extrem de exclusivist.

Dar nu, fostul președinte cu porniri revoluționare Barack Obama și-a stabilit cartierul general intr-un conac la doar câțiva Km de Casa Albă, de unde, din spatele zidurilor fortificate, nu a încetat în anii care au urmat mandatelor sale să imagineze și să lucreze pentru un guvern din umbră, care nu doar să-i apere moștenirea politică amenințată de reformele lui Trump, dar să și saboteze administrația succesorului său. „Este bine ca toată lumea să se simtă stresată, tristă, descurajată...”, a spus Obama într-un mesaj adresat forțelor sale loiale din toată țara, cerând o mobilizare absolută pentru un război total cu administrația Trump, „...ca să apăr ceea ce am realizat până acum”, a intărit fostul președinte. Drept urmare s-a pus in mișcare „celula de criză”, pentru sabotarea programului politic al noului președinte ales și înlăturarea lui din funcție sau ca ultimă soluție (criza sanitară încă nu apăruse), aruncarea în haos a țării și prăbușirea în încrederea electoratului, astfel încât realegerea lui pentru un al doilea mandat să devină nu doar improbabilă, dar și imposibilă.

Ce a urmat alegerii lui Trump, începând chiar cu a doua zi de după votul din 8 noiembrie 2016 este de acum istorie. Reacția Deep State a fost imediată și a imbrăcat aproape toate formele de împotrivire ale sistemului la schimbarea anunțată de noul președinte ales, rezistență exersată și perfecționată în anii din urmă pe mai multe meridiane ale lumii. După cum scria într-un articol apărut in 14 noiembrie 2015 în cotidianul „New York Post” editorialistul Paul Sperry, vrând să atragă atenția asupra legăturii nevăzute dintre evenimentele violente care apăreau „spontan” de nicăieri în multe locuri din S.U.A., „președintele Obama controlează protestele violente care s-au aprins în timpul mandatelor sale aparent inexplicabil în mai multe orașe și centre universitare (cunoscute încă din anii ’60 ca pepiniere de radicalism neo-marxist - n.a.), proteste exersate ca parte a strategiei invățate la școala mentorului său Alinsky”. Practic Obama punea în practică, în vederea viitoarelor bătălii, lecțiile învățate la școala lui Alinsky, recrutând din timp și antrenând în acțiuni violente, o armată de „justițiari sociali” formată din agitatori, huligani și bătăuși, pregătiți să continue post mandat revoluția „transformării fundamentale a Americii”.  Și a făcut acest lucru printr-un grup prea puțin cunoscut dar bine finanțat, numit Organizing for Action (O.F.A.), organizație afiliată Partidului Democrat, care se finanțează prin donații substanțiale venite din zona de sprijin a oligarhilor de stânga, care au susținut și continuă să sprijine revenirea democraților la Casa Albă.

O.F.A. - fost „Obama for America”, in timpul campaniei de realegere a lui Obama pentru al doilea mandat a antrenat într-o primă fază peste 10.000 de radicali de stânga, care la rândul lor au atras și pregătit peste două milioane de tineri în tacticile de luptă de stradă, după metodele patentate de Alinsky. Deloc întâmplător și în paranteză fie spus, păstrând desigur proporțiile, scenariul pus în scenă în S.U.A. seamănă in mare parte cu programul „Restart România” implementat incepând cu 2012 in țara noastră de ambasada Statelor Unite la București, în mandatul lui Mark Gitenstein. În cadrul acestui program, un număr impresionant de 140.000 de tineri au fost selecționați de ambasada S.U.A. și alte ambasade occidentale, pentru a fi instruiți ca „agenți ai schimbării” în România. O forță de șoc impresionantă, la care se adaugă, pe lângă nenumărtele O.N.G.-uri cu finanțări externe oculte, ele nefiind altceva decât tentacule ale unor puteri străine, comandourile formate din studenți și absolvenți de Drept, cum sunt și membrii organizației internaționaliste E.L.S.A., racolați de servicii și plasați ca agenți acoperiți in statele occidentale și chemați la ordin acasă pentru a pune bazele U.S.R., organizația politică subversivă cu agendă clar neo-marxistă.

În fond, o puternică și bine susținută „coloană a V-a” echipată, instruiră și finanțată, ca să acționeze ,n teritoriul țintă, ,n intersul exclusiv al puterilor de ocupație. Adică fenomenul „#rezist tefelist” care, cu complicitatea și implicarea directă a serviciilor de informații așa-zis românești s-a manifestat prin tulburări și violențe extreme de stradă, sabotând și zdruncinând din temelii guvernările legitime ale României, pentru „simplul” fapt că nu corespundeau planurilor hegemonilor și nu răspundeau in intregime, intocmai și la timp, comenzilor externe dictate de stăpânii de facto ai coloniei care a devenit România.

Dar să revenim la S.U.A. și la grupul radical de stânga, „Obama for America” (O.F.A.), transformat ulterior, pentru contiunarea agendei lui Obama și după terminarea celui de al doilea mandat, în „Organizing for Action”.

Înregistrată în anul 2015 ca un O.N.G. non-profit, care putea primi donații și contribuții nelimitate, O.F.A. era cureaua de transmisie cu organizațiile radicale de stânga, foarte influete în campusurile universitare, unde marxismul cultural inspirat de ideologii „Școlii de la Frankfurt” cu 90 de ani în urmă și-a atins apogeul îndoctrinării tinerelor generații în timpul administrației Obama.

„Prin intermediul rețelelor de socializare și a mediei de stânga, aceștia se mobilizează in flash-uri, împotriva polițiștilor pe care ii acuză de « discriminare in favoarea unei elite albe conservatoare », impotriva «negaționiștilor schimbărilor climatice », a « rechinilor de pe Wall Street », a « dușmanilor conservatori » care se opun căsătoriilor homosexuale, drepturilor L.G.B.T., avortului, amnistiei pentru imigranții ilegali, și in general, a tuturor celor considerați din perspectiva lor și a presei care ii sprijină, «extremiști de dreapta». […] În plus, organizația lui Obama a instruit sute de mii de agitatori juniori prin AmeriCorps, un program pentru tineret ințiat de Hillary Clinton, pe care l-a extins prin intermediul « My Brother's Keeper », o inițiativă pentru « justiție rasială »”, lansată în 2012 in urma morții in Florida, a adolescentului de culoare Trayvon Martin” (Paul Sperry, 14 noiembrie 2015, „New York Post”).

Toate aceste acțiuni subversiv-anarhiste au fost sponsorizate la nivel federal și preluate pe agenda mișcărilor Black Lives Matter, Occupy, „ANTIFA” ș.a. fiind imbrățișate și incurajate in mod public in timpul revoltelor care au aprins America in vara lui 2020, când oamenii erau uciși in plină anarhie revărsată pe străzile și orașele americane, de insăși Barack Obama, liderul spiritual declarat al rebeliunii stângii extreme americane. Și cum altfel, aceste organizații anarhice, fiind copiii lui de suflet.

„Suntem de partea voastră” le-a dat asigurări președintele neo-marxist al Statelor Unite, organizațiilor „Black Lives Matter” (B.L.M.) și „Occupy Wall Street”, și în 2011 in timpul protestelor care au cuprins America (și Europa occidentală), încurajări reiterate public și în timpul intâlnirii din 2014 cu Patrisse Cullors, cofondatoarea „Black Lives Matter”, primită la începutul anului 2015 de Prima Doamnă, Michelle Obama, la Casa Albă. In paranteză fiind spus, Patrisse Collours, cofondoatoare și ideolog BLM recunoaște în cartea sa „When They Call You a Terrorist: A Black Lives Matter Memoir”, publicată în ianuarie 2018, că i-a studiat pe Marx, Lenin și Mao, devenind astfel „o marxistă convinsă și foarte bine instruită”. „Președinte a încurajat non-stop tulburările civile care au epuizat națiunea in timpul mandatului său” (Paul Speary, New York Post, noiembrie 2015).

„Iritarea socială cronică poate aduce prejudicii incalculabile țesăturii unei națiuni. Acuzând în mod constant și fals oamenii de rasism, sexism, homofobie sau islamofobie - sau orice alt -ism sau fobie pe care o aduc pe agenda publică - acești agitatori creează reacții de furie și ură din partea oamenilor, la care inainte nu existau. Dar poate acesta și este obiectivul, după cum recomandau Alinsky, Obama și alți radicali: « un organizator revoluționar trebuie să zguduie din temeli tiparele predominante - să agite și să creeze dezamăgire și nemulțumire oamenilor față de valorile in care cred, până când masele ajung la punctul insușirii deziluziei induse față de modul de viață din trecut […] atunci timpul va fi deja pregătit pentru Revoluție » și-a incheiat Paul Speary articolul premonitoriu din perspectiva rebeliunii care a cuprins in 2020 America, articol apărut, repet, in noiembrie 2015 în „New York Times”.

Obama studentul a devenit Obama Maestrul… Întunericului.

Absolut edificator, dacă suprapunem aceste imagini peste celelalte evenimentele pe fondul cărora președintele Donald Trump a fost indepărtat de la Casa Albă în urma unei lovituri de stat foarte elaborate, ale cărei ramificații încă neelucidate depășesc cu mult granițele americane[2].

-------------------------------------
[1] Nota redacției - vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98coala_de_la_Frankfurt - Școala de la Frankfurt (Frankfurter Schule) a fost o școală de teorie și filosofie socială asociată în parte cu Institutul de Cercetări Sociale de la Universitatea „Goethe” din Frankfurt. Înființată în timpul perioadei interbelice, școala era formată din dizidenți neo-marxiști neconfortabili cu sistemele capitaliste, fasciste sau comuniste existente. Mulți dintre acești teoreticieni au crezut că teoria tradițională nu poate explica în mod adecvat dezvoltarea turbulentă și neașteptată a societăților capitaliste în secolul al XX-lea. Critici atît ai capitalismului și ai socialismului sovietic, scrierile lor evidențiau posibilitatea unor căi alternative spre dezvoltare socială. Acești teoreticieni erau, uneori, numai afiliați, iar unii autori subliniază că „cercul din Frankfurt” nu era nici o școală filosofică, nici un grup politic. Cu toate acestea, ei vorbeau de o paradigmă comună în minte; au împărtășit premisele marxiste Hegelian și au fost preocupați de întrebări similare. Pentru a completa omisiunile percepute ale marxismului clasic, ei au căutat să atragă răspunsuri din alte școli de gândire, folosind, prin urmare, idei de sociologie antipozitivistă, psihanaliză, filozofie existențială și alte discipline. Principalele figuri ale școlii au căutat să învețe și să sintetizeze lucrările unor gânditori diferiți precum Kant, Hegel, Marx, freud, Weber, Simmel și Lukács.  În urma lui Marx, ei erau îngrijorați de condițiile care permit schimbarea socială și instituirea unor instituții raționale. Accentul lor pe componenta „critică” a teoriei a fost derivat în mod semnificativ din încercarea lor de a depăși limitele pozitivismului, materialismului și determinismului prin revenirea la filosofia critică a lui Kant și succesorii săi în idealismul, în principal filosofia lui Hegel cu accentul pe dialectică și contradicțieca proprietăți inerente ale realității umane.  Începând cu anii 1960, teoria critică a Școlii din Frankfurt a fost din ce în ce mai ghidat de lucrarea lui Jürgen Habermas pe rațiune comunicativă, intersubiectivitatea lingvistică și ceea ce Habermas numește „discursul filozofic almodernității”. Critici teoreticieni precum Raymond Geuss și Nikolas Kompridis și-au exprimat opoziția față de Habermas, considerând că a subminat aspirațiile pentru schimbare socială care inițial au dat naștere diverselor proiecte ale teoriei critice - de exemplu, problema ce ar trebui să însemne, analiza și extinderea „condițiilor de posibilitate” pentru emanciparea socială și critica capitalismului modern.