Armele, chiar și când tac, nu tac. De fapt, ele încă nu vorbesc cu toată gura, doar șoptesc. Sau gunguresc…

Războiul endogen al lumii a mai făcut un buboi. Nu este un buboi care s-a autofăcut. Este un buboi care a fost făcut. Dacă citiți două dintre cărțile de la finalul mileniului doi, „Marea tablă de șah...” a lui Brzezinski și „Ciocnirea civilizațiilor...” a lui Huntington, scrise de doi arhicunoscuți ai unui astfel de scris, veți înțelege mai bine cele ce urmează, chiar dacă lucrurile nu sunt atât de simple cum le-au spus ei atunci și acolo. Lumea s-a înarmat teribil, iar armele, chiar...

„Russians aut, Americans in, europeans down”!                                Aforismul Ismay  Cea mai reprezentativă și pertinentă formulare a obiectivelor N.A.T.O în Europa aparține generalului lord Hastings Ismay, primul secretar general al N.A.T.O: “to keep the Russians out, the Americans in, and the Germans down”[1]. Într-o traducere adecvată umorului proverbial al generalului: “a-i ține pe ruși afară, pe americani înăuntru și pe germani la pământ”. Spre deosebire de actualii lideri N.A.T.O, simple marionete ale unui administrații americane  anchilozate în neoconservatorism,  generalul Ismay a fost o personalitate puternică, mâna dreaptă a lui Churchill în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Churchill l-a propulsat, împotriva voinței generalului, la conducerea N.A.T.O., pe postul nou înființat (1952) de secretar general, iar celebra formulare a lui Ismay reflectă în mod special viziunea de securitate europeană postbelică a lui Churchill și a britanicilor. La acea dată prezența americană pe continent (acel „Americans in” [Europe]) era decentă, într-adevăr o garanție de securitate pentru Occidentul european.    Desigur, ideologia N.A.T.O a evoluat - în ultimele trei decenii N.A.T.O. a devenit instrumentul militar al „excepționalismului” și unipolarismului american de ambiții planetare -  dar local, pentru Europa formularea lui Ismay rămâne valabilă.  Această viziune confruntaționistă  asupra sistemului de securitate europeană a lăsat, sau a părut să lase, locul, între 1988-1991, alternativei de colaborare Est-Vest, însă, odată cu iminența imploziei   Uniunii Sovietice, politicile s-au redefinit, părăsind elementele de tip „moral-politik” ale interludiului Reagan, Bush/ Gorbaciov și revenind la pragmatismul  „real-politik”-ului.  Politica germană  Imediat după imensul succes al reunificării Germaniei (3 octombrie 1990), diplomația germană a devenit foarte activă, agresiv de activă, pe continent. Bine știut, recunoașterea intempestivă a independenței Sloveniei și Croației de către Germania, împotriva opoziției Franței și Marii Britanii și a abordării rezervate a președintelui G.H.W. Bush, a agravat criza iugoslavă și războiul din Iugoslavia. Diplomația germană a devenit activă și pe teritoriul Uniunii Sovietice, aflată în convulsiile destrămării. Șeful acestei diplomații, ministrul de Externe și vicecancelar Hans Dietrich Genscher, făcuse în cursul lunii octombrie vizite la Kiev și la Alma-Ata, fără să treacă pe la Moscova. Evident, Gorbaciov a fost iritat de aceast comportament la limita insolenței politice, și, la 26 octombrie, când  Genscher a venit la Moscova, Gorbaciov i s-a adresat cu un reproș ironic: “În ultimul timp, vicecancelarul preferă să călătorească prin Uniune fără să se oprească la Moscova. Va trebui să trimitem avioane de vânătoare pentru a avea plăcerea companiei sale aici?... Sper că sentimentul de ponderație de care dăduse dovadă întotdeauna vicecancelarul nu-i va lipsi niciodată”[2]. Ponderația de limbaj și comportament diplomatic atât a lui Genscher, cât și a cancelarului Helmut Kohl a fost numai cântecul de sirenă care l-a încântat și înșelat pe Gorbaciov atâta vreme cât cărțile unificării Germaniei erau în mâinile lui. După unificare, aroganța germană a reieșit rapid la lumină.   Când Gorbaciov a încercat să reînnoade ideea sa asupra noii securități europene, invocând formularea din 1990 a lui Genscher: ”este timpul să ne gândim la un spațiu comun de securitate de la Vancouver la Vladivostok”, acesta s-a făcut că nu aude. Includerea Rusiei în securitatea europeană era deja abolită la Washington, iar Germania era ancorată în noua viziune de securitate europeană a Statelor Unite: “Ne dăm seama că integrarea  Germaniei unificate în N.A.T.OO are ca obiectiv menținerea sub control a trupelor germane. Ei bine, nu este o presiune pentru noi. Doar aspirăm la europenizarea Germaniei...”[2], a spus Genscher. Europenizarea Germaniei sau germanizarea Europei? Evident, și Statele Unite și Marea Britanie  sau Franța au ca un obiectiv strategic permanent evitarea unei noi germanizări a Europei și, cu atât mai mult, a unei noi axe Berlin - Moscova. La sfărșitul lui 1991 Genscher se pliase pe gândirea politică și militară a Statelor Unite și pleda pentru o securitate europeană bazată pe trupe multinaționale („deznaționalizarea  armatelor”). Când aceste „trupe multinaționale” au devenit brațul înarmat al intereselor americane pe tot globul și au început să fie implicate pretutindeni unde Washingtonul dorea un nou război, Genscher s-a repliat pe vechea lui formulă „securitate comună de la Vancouver la Vladivostok”. Dar atât el cât și Gorbaciov ieșiseră de mult de pe scena politică.  Politicile occidentale  La 28  octombrie 1991 Gorbaciov a plecat la Madrid unde, împreună cu președintele G.H.W. Bush, a prezidat deschiderea  Conferinței Privitoare la Orientul Apropiat, de la care se spera, pentru prima dată, o detensionare reală a situației în cea mai fierbinte regiune a globului. A fost ultima acțiune de anvergură în politica externă a președintelui Gorbaciov, de fapt cântecul lui de lebădă. În intervalul 28-30 octombrie au avut loc două  convorbiri Bush–Gorbaciov și un dineu oferit de regele Juan Carlos, la care a participat, pe lângă cei doi președinți, primul ministru spaniol, Felipe Gonzáles.  Discuțiile din timpul dineului ([3], Doc. 6)  au fost dominate de tirada lui Gorbaciov despre încrederea lui în viabilitatea  noii Uniuni a Statelor Suverane (fără Baltice, Georgia, Moldova, Armenia, dar incluzând Ucraina). Interlocutorii îi ascultau cu o politețe încurajatoare perorația, convinși de lipsa ei de realism.     „În treacăt fie zis - i s-a adresat tatonant Gorbaciov lui Bush - toți liderii republicilor doresc să lucreze direct cu dumneavoastră. Asta vă creează oportunitatea de a vă exprima punctul de vedere”, sugerând o influențare explicită a acestor lideri din partea lui Bush, în favoarea păstrării Uniunii. Președintele american a trebuit să confirme existența contactelor directe cu liderii republicilor, eschivându-se, însă, de la această influențare: „Da, i-am primit pe Kravciuc și pe Akaiev. Avem contacte cu republicile și încercăm să nu vă subminăm poziția. Desigur, subiectele sunt și militare, de dezarmare, armament nuclear. Intențiile Ucrainei în această privință [o armată proprie de 450.000 de militari] ne-au neliniștit profund”.  În preliminariile  Conferinței, toate contactele cu șefii de State și de Guverne aflați la Madrid precum și asaltul presei exprimau neliniștea și neîncrederea în șansele lui Gorbaciov de a mai gestiona situația. După plecarea lui Bush, Gorbaciov a ținut să aibă o ultimă întrevedere, cu Felipe Gonzáles, cu care avea o relație deosebit de caldă. „Eu sunt gata să iau în considerare posibilele prejudicii și să rămân partizanul dumneavoastră până la capăt - i-a spus Gonzáles -  dar Bush nu și-o poate permite. Dacă va fi obligat, în viitor să aibă relații cu Elțîn și cu Kravciuk?”. Finalul discuției a fost sincer și fără menajamente: „Mihail, nu putem admite ca pacea lumii să depindă de faptul că tu ai sau nu o criză cardiacă”[2].  Cancelariile occidentale erau informate mai bine decât Gorbaciov asupra trendului evenimentelor și își luau distanța cuvenită.  Politica americană  Îngrijorându-se de efectele posibile ale unei dezintegări haotice a Uniunii, care ar fi putut lăsa cu mult în umbră masacrele, deja în curs, ale dezintegrării Iugoslaviei, președintele G.H.W. Bush a impus, împotriva opiniei Pentagonului, o politică prudentă, favorabilă punctului de vedere unionist al lui Gorbaciov, dar cu deschidere și spre independentismul republicilor, cărora urma, evident, să le fie transferată puterea.  Protejați de două oceane față de restul lumii (prin care își poartă războaiele), Statele Unite nu au a se teme decât de armamentul nuclear strategic. Principala preocupare a Washingtonului în decursul dezintegrării Uniunii a fost cea a armamentului nuclear sovietic. Trei mii de arme nucleare strategice erau staționate în afara Rusiei, anume în Ucraina, Kazahstan și Bielorusia, iar armele nucleare tactice erau răspândite în paisprezece dintre republici.  La 5 septembrie 1991 a avut loc o ședință a Consiliului Național de Securitate al Statelor Unite, în care liderii diferitelor departamente și-au prezentat analizele și punctele de vedere. Secretarul Apărării, Dick Cheney - la presiunea grupării neoconservatoare Paul Wolfowitz, Scooter Leibowitz-Libby, Eric Edelman, care reprezenta legătura Pentagonului cu marea finanță - pleda pentru accelerarea  dezintegrării Uniunii, inclusiv disiparea controlului armamentului nuclear. De aceeași părere era și consilierul pentru securitate națională al președintelui, prestigiosul general Brent Scowcroft, care considera  că o disipare a controlului centralizat al armamentului nuclear ar crea adversități nucleare între statele emergente, adversități care ar fi în beneficiul Statelor Unite ([3], ref. 4;[4]). Președintele Bush și secretarul de Stat Baker atrăgeau, însă, atenția  asupra faptului că destrămarea haotică a Uniunii Sovietice ar putea echivala cu “o Iugoslavie cu armament nuclear”, iar o disipare a controlului armamentului nuclear “ar stimula o rivalitate nucleară în inima Eurasiei”. Ei susțineau o poziție de neintervenție, de expectativă, în procesul de dezintegrare, cu obiectivul fundamental al controlului unic, centralizat, al armamentului nuclear în timpul și după dezintegrarea Uniunii.   S-a spus că în acea periodă raporturile dintre Departamentul de Stat și Departamentul Apărării erau mai greu de gestionat decât cele dintre Washington și Moscova. Dar, la acea dată, secretarul Apărării, Dick Cheney, nu se afiliase încă aripii neoconservatoare a esthablishmentului american și nu a opus rezistență punctului de vedere al secretarului de Stat Baker, adoptat și susținut de către președinte. Iar Baker a fost deosebit de activ, până la obsesie („single-minded”), în implementarea acestei strategii  a nedisipării armamentului nuclear în Statele Independente emergente din Uniune, controlând  direct situația din Ucraina și din Kazahstan. În ultima vreme se subliniază importanța acestei acțiuni preventive a lui Baker, în raport cu războiul din Ucraina.  La 27 septembrie, într-un discurs în fața națiunii, președintele a hotărât trimiterea către Gorbaciov a unui pachet amplu de noi propuneri de dezarmare nucleară americană unilaterală, pentru a amplifica procesul dezarmării câtă vreme Gorbaciov mai era la cârma Uniunii. Propunerile i-au fost înaintate lui Gorbaciov în aceeași zi și el a reacționat pozitiv, prompt, la 5 octombrie. Toate aceste demersuri au fost, însă, prea târzii pentru a mai putea fi implementate.  În toate discuțiile lui Bush, atât cu Gorbaciov, cât și cu Elțîn, problema armamentului nuclear a revenit ca un leitmotiv și ambii au dat, de fiecare dată, asigurări că situația este sub control. Pe plan intern, problema controlului unic al armamaentului nuclear a fost unul dintre punctele principale ale acordurilor de la Belaveja (8 decembrie) și Alma-Ata (21 decembrie), care au prevăzut că Federația Rusă preia integral controlul armelor nucleare, iar armamentul nuclear, atât cel strategic cât și cel tactic, va fi retras de pe teritoriul celorlalte republici. La 16 decembrie,  James Baker  sosise la Moscova, de unde, după o discuție de fond cu președintele Elțîn și una de curtoazie cu, încă președintele, Gorbaciov, a plecat la Kiev și la Alma-Ata. Pretutindeni, Baker a constatat „intensa dorință de a satisfice Statele Unite”. Polul de putere al republicilor se mutase de la Moscova la Washington.  La sfârșitul lui 1992 Bush a pierdut alegerile prezidențiale pentru al doilea mandat. În mai 1992 Genscher a demisionat din ambele posturi. Cu aceasta, generația așa-zisei „încheieri a Războiului Rece” a ieșit din joc. Războiul dintre Statele Unite și Federația Rusă a continuat în timpul celor două mandate paralele  ale președinților Bill Clinton și Boris Elțîn sub forma - să-i zicem amabilă - a extinderii N.A.T.O spre est cu asigurări ale lui Clinton că această extindere nu se face cu excluderea Federației Ruse și împotriva intereselor  acesteia.  Treptat strategia de cooperare va fi reînlocuită, din inițiativa neoconservatorilor americani, cu cea confruntațională, doctrina de dezarmare și denuclearizare Reagan, Bush/   Gorbaciov va căpăta un caracter formal și se va stinge treptat, revenindu-se la doctrina M.A.D. (Mutual assured [nuclear] destruction) a Războiului Rece, până când războiul va deveni cald, sub ceea ce pare a fi varianta Biden a devizei Ismay: „Russians out, Americans in, Europeans down”.   --------------------------------------------- [1]https://www.nationalreview.com/2017/07/nato-russians-out-americans-germans-down-updated-reversed/ [2] Andrei S. Graciov, Naufragiul lui Gorbaciov  ̶ Adevărata Istorie a Destrămării URSS, Nemira, 1995. [3] Svetlana Savranskaya and Thomas Blanton, The End of the Soviet Union 1991, Briefing Book 783 Dec. 2021, https://nsarchive.gwu.edu/briefing-book/russia-programs/2021-12-21/end-soviet-union-1991 [4] J. M. Goldgeier, M. McFaul, Power and Purpose. U.S. policy toward Russia after tre Cold War, Brookings Institution Press, 2003, chapt. 3: Controlling the Nukes. https://www.jstor.org/stable/10.7864/j.ctt1gpccth.6

„Russians aut, Americans in, europeans down”!   

Aforismul Ismay

Cea mai reprezentativă și pertinentă formulare a obiectivelor N.A.T.O în Europa aparține generalului lord Hastings Ismay, primul secretar general al N.A.T.O: “to keep the Russians out, the Americans in, and the Germans down”[1]. Într-o traducere adecvată umorului proverbial al generalului: “a-i ține pe ruși afară, pe americani înăuntru și pe germani la pământ”. Spre deosebire de actualii lideri N.A.T.O, simple marionete ale unui administrații americane  anchilozate în...

Vasile Astărăstoae

Aplicațiile inteligenței artificiale (A.I.) au consecințe majore atât pentru umanitate în ansamblu, cât și pentru fiecare individ; de aceea este vital să se găsească un echilibru între perspectiva dată de progresul AI și societatea umană în ansamblu. Aceasta deoarece erorile asociate cu astfel de tehnologii pot provoca probleme, dar și succesele necontrolate ar putea conduce la probleme și mai grave[1.2].

În medicină, inteligența artificială poate fi clasificată în trei ramuri principale, și anume: virtuală, fizică și mixtă (o combinație între realitatea virtuală și...

Gică Manole-Ion Antonescu-Hitler (5)

Scrisoarea lui Adolf Hitler către Ion Antonescu - Berlin,18 iunie 1941

Scrisoarea lui Adolf Hitler către Ion Antonescu, din 18 iunie 1941, la numai 6 zile de la întâlnirea din 11-12 iunie 1941, este legată de participarea României la Operațiunea „Barbarossa”, care se va declanșa pe 22 iunie 1941, dimineața. În Scrisoare, Hitler face trimitere la tema „ultimei noastre întrevederi”[1], cerând permisiunea șefului statului român de a-l „pune la curent” [2] cu hotărârea definitivă pe care a luat-o. Reamintește lui Ion Antonescu că Rusia Sovietică a concentrat mari forțe militare la granița...

Pandurii cu steaua în frunte
Date generale despre diviziile de voluntari români

Ion Tutoveanu

TutoveanuN. 26 decembrie 1914, comuna Liești, județul Tutova - d. 26 iulie 2024, București
Starea civilă - Căsătorit, în anul 1942, cu Alecsandrina Pungă, care i-a dăruit doi fii;
Studii civile- A urmat cursurile şcolii primare şi ale liceului "Unirea" din Focşani; Facultatea de Drept din Iaşi, din cadrul Universității "Al. I. Cuza" din Iași (1932-1934), la care renunţă în 1934, din cauza dificultăţilor material;
Profesie - Militar;
Studii militare - Școala Militară de Ofițeri Activi de Infanterie din...

Marin Neacșu
Petre mergea îngândurat de-a dreapta Lui. Ceva nu se potrivea. Oricât își chinuia mintea, oricât încerca să găsească o explicație, aceasta nu venea, cărămida nu se potrivea în zidul pe care îl construise de-a lungul Timpului, mergând alături de El. Își aduse aminte că nu îl crezuse nici când îi spusese: „Petre, îţi spun că nu va cânta astăzi cocoşul, până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti”, dar atunci era altceva, atunci era la început de drum, nu Îl cunoștea, el era altul, noul îl speria și nimic din ce se întâmplase sub ochii lui nu era pământesc iar Cerul nu îl cunoscuse. Dar...

Ben Todică

Meritul de a fi iubit l-am descoperit abia la vârstă de 71 de ani. Și acesta nu este de a fi frumos, a fi viril sau de a avea bani mulți. Nu. Este acela de a fi prezent, serios și de nădejde. Cât de important e în viață să fii responsabil pentru cei din jur! Toți scriitorii au scris prea mult, concluziona Emil Cioran, chiar Shakespeare a scris prea mult. M-am săturat să trag la răspundere universul. Pentru ce? Proștii zidesc, deștepții dărâmă. M-am întâlnit cu Cioran în 1979 cum se întâlnesc două trenuri care pentru câteva minute mergând paralel fac cruce. Acesta a fost cadoul unei vieți...

Mircea Chelaru  2023-2

Am o veste foarte proastă pentru voi! Rușii au fost întotdeauna la ușa noastră! Am trăit cu ei în coaste și vom trăi cu ei în coaste cât timp vom mai exista ca țară!

Voi, ăștia care visați ca Ucraina să câștige războiul și rușii să se retragă cu coada între picioare și să își ceară scuze! Voi ați terminat vreo școală pe bune?! Ați făcut istorie?! Rușii nu s-au retras cu adevărat niciodată, de nicăieri!

Când a fost vreodată Rusia judecată, când a plătit Rusia daune cuiva?! Când vreodată Rusia a fost pusă în genunchi?! Când?!

Nu și-au cerut scuze niciodată pentru ce au facut! Dimpotrivă, au...

El si Ea la cumparaturi-Catavencii 2023

„Conform informațiilor, președintele a zbourat spre New York într-un avion închiriat. Compania care a închirat avionul este una deja cunoscută, fiind vorba de «Global Jet Luxemburg». Avionul de lux cu care Klaus Iohannis a zburat la New York este un Bombardier Global 6000, cu o capacitate maximă de doar 13 pasageri, inclusiv echipajul de la bord”[1].

Avionul de lux cu care Klaus Iohannis a zburat la New York

„Conform specificațiilor publicate de compania care a închiriat avionul, acest avion de tipul Bombardier Global 6000 a fost proiectat într-o atmosferă rafinată, răcoritoare și lină, în...

Assange  Julian 2023

Pe măsură ce Julian Assange continuă să lupte împotriva extrădării sale în Statele Unite pentru a fi urmărit în temeiul Legii privind spionajul, din ce în ce mai multe voci se ridică cerând încetarea persecuției sale. Vânat de administrația americană și aliații săi de mai bine de zece ani, Julian Assange a fost privat de toate libertățile sale personale și civice pentru a dezvălui amploarea atrocităților comise de Statele Unite în timpul războiului împotriva terorismului. De atunci, a devenit clar că intenția guvernului S.U.A. nu este doar de a-l reduce la tăcere, ci și de a transmite un...

Magda Ursache

În mintea strâmbă și lucrul drept se strâmbă” (Arsenie Boca)

Părintele Profesor dr. Mihail-Simion Săsăujan dă replică trebuitoare, fermă și severă (în „Lumina”, 25 mai) unei pseudo-istorii a Bisericii ortodoxe, colaj de afirmații nejustificate. Dezinvolt-ostil, cercetătorul austriac al Estului, Oliver Jens Schmitt (în continuare, O.J.S.), le spune românilor, la ei acasă, ce primitivi, necredincioși și păcătoși sunt, sub pretext că le spune adevărul. Nu corector, ci demolant. Părintele Bisericii Albe nu-l cruță deloc pe autor. Încă din  titlul volumului își dă seama ce va să vină...

Olivia Steer

Mare scandal în America, după ce a ieșit la suprafață că lobbyiștii din industria alimentară și a băuturilor răcoritoare, au plătit zeci de nutriționiști acreditați, avînd milioane de urmăritori pe rețelele sociale, pentru a promova aspartamul și zahărul, substanțe toxice, chiar cancerigene, după cum relatează „The Washington Post”.

Pînă aici, nimic neașteptat într-un scandal de proporții, ce implica o multi-miliardară industrie, ce păcălește publicul consumator, prin circa 70 de influenceri fără-mama-fără-tată, targetînd, în special, copiii, ca să-și vîndă produsele.

Detaliile fin...

Armata RPR

Pandurii cu steaua în frunte

Date generale despre diviziile de voluntari români

În perioada 15 noiembrie 1943- 10 aprilie 1946,  un număr de 20.411 militari români prizonieri au fost eliberați din captivitate ca urmare a înscrierii  în cele două divizii de voluntari înființate pe teritoriul URSS .

Cele două mari unități au fost organizate sub atenta supraveghere a NKVD. Activitatea de propagandă și racolare a militarilor a fost coordonată de către activiștii comuniști români aflați pe teritoriul URSS: Ana Pauker (Ana Rabinsohn),  Petre Borilă (Iorgu Dragan Rusev), Leonte...

Marin Neacșu

Recent, foarte recent, după isteria dronelor, BBC ne liniștește într-un fel, povestind o întâmplare petrecută prin zona Mării Negre acum un an de zile. Pe lângă acest incident, cele câteva schije căzute prin Plauru dar „tratate cu toată responsabilitatea” de M.Ap.N., par pistol cu apă. Nu mai comentez reacția copilărească și lipsită de profesionalism a M.Ap.N., plecând de la negarea faptelor la început și terminând cu „adăposturile” pe care le „construiește” acuma. E inutil să încerci să schimbi ceva acolo unde nu se lipește nici „picătura”.

Să vedem ce e cu incidentul relatat de...

Eugen Laurian
La ceva vreme după ce mai marii marinei militare deciseseră ca ținuta truditorilor ei să treacă de la bleumarin la negru iar gradele militare să nu se mai poarte și pe umeri și pe mânecile vestoanelor, ci doar pe cele din urmă, iată că unul dintre colegii mei, membru al structurii centrale a ministerului ce avea în atribuții verificarea stării de operativitate a componentelor armatei – să-i zicem „Domnul N.” – primește importanta responsabilitate de a fi șeful comisiei de alarmare a unei unități terestre din buricul Transilvaniei.
Pentru că în respectiva comisie se aflau ofițeri ai tuturor...

Rafila-Ciolacu-OMS 2023

Le-am spus de atîtea ori oficialilor să stea cuminţi în bănci, să-şi ia pastilele, ca să nu agreseze poporul, dar ei sar pîrleazul în formă continuată! Se cred super-oameni sub aripa legii făcută să le apere pielea de răcoare. Ministrul Sănătăţii, Alexandru Rafila se speteşte muncind pe feisbuc la fel ca Iohannis. De pe pagina măreţei magazii de lucruri stricate, Rafila transmite că începe digitalizarea spitalelor cu bani din PNRR! Pentru acest demers au fost alocate 100 de milioane de euro din fonduri europene, iar Rafila spune că va face tot posibilul pentru finanţarea marii majorităţi a...

Av. Elena Radu

Proiectul de lege privind modificarea legislației în domeniul protecției sociale: conține norme care să prevină folosirea bazelor de date ca „sursă” pentru traficul de minori si de carne vie?

Trebuie analizat sub acest aspect și introduse norme de prevenție, identificare, sancționare și proțectie efectivă a copiilor și părinților tineri înregistrați în bazele de date ale asistenței sociale!

Nu trebuie permis ca sub pretextul unei „legi bune” să devină un instrument „util” rețelelor de trafic de copii și carne vie!

Vă spuneam zilele trecute că este în consultare publică „Proiectul de Lege...

Nicolae Radu

Dincolo de teoriile complotiste, „cluburile de reflecție” invită la cunoaștere! Familia Rockefeller, Clubul Rotschild inițiatorii Grupului Bilderberg, Grupul celor 300, Clubul de la Roma, Frăția șarpelui, Consiliul pentru politică externă, Masa rotundă craniu și oase și nu în ultimul rând Organizația B nai B rith rămân înconjurate de mister într-o lume în care se caută tot mai mult „organizarea prin haos”.

Cine este Marele Arhitect al zilelor noastre, dar și al următoarelor milenii?

Noua Ordine Mondială are nevoie de timp pentru reconstrucții solide! Ce înseamnă strategia diversiunii...

Serghei Glaziev  2023

Vă prezentăm astăzi o discuție între trei comentatori politico-economici presigioși. Evenimentele se succed cu repeziciune, dar elementele de bază și „obiectivele” jucătorilor la ruleta mondială a „Marii resetări” rămân mereu actuale (Redacția ART-EMIS).

Radhika Desai este analist geopolitic și profesor de economie la Universitatea din Manitoba, Canada și, potrivit statisticianului mexican Juan C Diaz-Herrera, este unul dintre cei mai buni zece analiști geopolitici din lume, dar și singura femeie care apare în acest clasament. Ea găzduiește în mod regulat interviuri cu Michael Hudson...

Magda Ursache

De la Ion Papuc știu (Omul Politic, Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2023) că președintele Franței, Georges Pompidou, în spital, cu moartea aproape, a cerut Meditații-le lui Marc Aurelian, nu în franceză ci în greaca veche și nu într-o ediție oarecare. La noi, cei ajunși la nivel maxim (parlament, guvern) gândesc cum gândesc și vorbesc cum vorbesc.

„Și ce-ai vrea (îmi scrie prietenul Virgil Septimiu Rațiu alias V.S.R., care mi-a dăruit cartea), să-l citească Iohannis pe Heiddeger? Ho hi!”

Mmda. Limba - „das Haus des Seins” (Limba - casa ființei). Cică președintele vorbește bine germana și engleza...

Pagina 1 din 426

ISSN, ISSN-L 2247- 4374

Editorial

Academia Romana
AOSR
Arhiepiscopia Ramnicului
Boromir
Ziarul Natiunea
Clipa.com
Uniunea Ziaristilor Profesionisti din Romania
Diana
Grand Hotel Sofianu
UAP Valcea
Editura Fortuna
Muzeul de Arta Craiova

Please publish modules in offcanvas position.