Ion Tutoveanu

N. 26 decembrie 1914, comuna Liești, județul Tutova - d. 26 iulie 2024, București

Starea civilă - Căsătorit, în anul 1942, cu Alecsandrina Pungă, care i-a dăruit doi fii;

Studii civile- A urmat cursurile şcolii primare şi ale liceului "Unirea" din Focşani; Facultatea de Drept din Iaşi, din cadrul Universității "Al. I. Cuza" din Iași (1932-1934), la care renunţă în 1934, din cauza dificultăţilor material;

Profesie - Militar;

Studii militare - Școala Militară de Ofițeri Activi de Infanterie din Sibiu (1935-1938); Școala Superioară de Război (noiembrie1946-aprilie 1948);  Academia Militară Superioară a Statului Major General din Uniunea Sovietică (august1949- mai 1951);

Activitate politică-Membru PCR (1947); În perioada februarie 1957- martie 1980, a fost deputat al Marii Adunări Naționale;

Funcții îndeplinite în Armata Română- Comandant pluton în Regimentul 10 Vânători din Tighina (1938-1939); comandant pluton Regimentul 50 Infanterie (1939-1941); comandant pluton, ofițer cu aprovizionarea, comanant companie la Regimentul 10 Dorobanți din Divizia 6 Infanterie (1941-1942);

Activitate în prizonierat  - Prizonier în URSS (noiembrie 1942- octombrie 1943); Internat în lagărele nr.58 și 74; Înscris voluntar în Divizia „Tudor Vladimirescu”; Funcții îndeplinite: ajutor șef de stat major Regimentul 1 Infanterie (octombrie 1943-ianuarie 1944); ajutor birou operații Divizia „Tudor Vladimirescu” (ianuarie-octombrie 1944); șef stat major Regimentul 2 Infanterie (octombrie 1944- noiembrie 1946);

Funcții îndeplinite după revenirea în țară

Ajutor Secție regulamente în M.St.M (aprilie-noiembrie 1948); comandant Curs militaro-politic, șef Curs comandanți companii și batalioane (noiembrie 1948- august 1949); Locțiitor al șefului Direcției Operații din Marele Stat Major (1951-1952); șeful Direcției Operații din Marele Stat Major (1952-1954); șef al Marelui Stat Major al Armatei Române și adjunct al ministrului forțelor armate (1954-1965); comandant al Academiei Militare din București (1965-1981);

Grade militare - Sublocotenent (1938); locotenent (1942); căpitan (15 februarie 1944); maior (5 februarie 1945); locotenent colonel (1 aprilie 1947); colonel (17 septembrie 1951); general maior (2 octombrie 1952- 38 de ani); general locotenent (23 august 1954); general colonel (23 august 1959); general de armată (21 octombrie 1964);

Trecere în retragere- 6 aprilie 1981(67 de ani);

Ordine și medalii Românești - Ordinul „Steaua României”clasa aV-a (1944); Ordinul „Steaua Republicii Populare Române” clasa a IV-a (1949); Medalia „Eliberara de sub jugul fascist” (1950); Medalia a 5-a Aniversare RPR (1952); Medalia jubiliară  “10 ani de la înființarea primelor unități ale Armatei Populare Române (1953); Ordinul “Apărarea patriei”clasa a III-a (1954); Medalia “Meritul Militar ”clasa I-a (1954); Ordinul “Steaua Republicii Populare Române”clasa IV(1953); Ordinul “Muncii” clasa a II-a (1957); Ordinul “Meritul Militar”clasa III-a(1958); Ordinul “23 August ”clasa a III-a; „Ordinul Muncii” clasa a III-a (1961); Ordinul “Meritul Militar”clasa II-a(1963); Ordinul „23 August” clasa a II-a(1964); Ordinul „Meritul Militar” clasa I-a (1968); Ordinul “Steaua Republicii Socialiste România”clasa a II-a(1969); Titlul de “Erou al Muncii Socialiste”(1971); Ordinul „Tudor Vladimirescu” clasa a II-a (1974);

Ordine și medalii Sovietice - Medalia „Victoria” (1944); Ordinul „Steaua Roșie” (1944);

Ordine și medalii Cehoslovace - Medalia „Crucea de Război”(1945);

Ordine și medalii Ungare - Ordinul Drapelului Republicii Populare Ungare(1965);

Diverse

În perioada iulie1941-decembrie 1942 a participat la eliberarea Chișinăului, a Odessei și la bătălia de la Cotul Donului;

În lagărul nr.58 sublocotenentul Ion Tutoveanu era la spălătorie, spăla rufele;

În situația întocmită de contraspionajul român în perioada 1964-1965  și înaintată conducerii statului român, generalul Ion Tutoveanu  era identificat ca fiind recrutat, în perioada prizonieratului, de către Lev Kotlear pentru NKVD/GRU:

În calitate de șef al M.St. M. a fost implicat în organizarea și coordonarea acțiunilor pentru înăbușirea mișcărilor studențești de la Timișoara în 1956;

În 1970, a reușit introducerea în cadrul Academiei Militare sistemului de perfecționare a pregătirii cadrelor militare prin doctorat;

La 10 decembrie 2009, la Cercul militar Național din București, foștii șefi ai Statului Major General au organizat o festivitate cu ocazia împlinirii vârstei de 95 de ani a generalului Ion Tutoveanu;

După decesul generalului Ion Tutoveanu, fiul său, în ianuarie 2016, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la înființarea Liceului “Unirea”din Focșani, a donat biblioteca familiei – 2500 de volume – conducerii liceului.

Otto Mircea Haupt

N. 7 aprilie 1899, localitatea Rodna Veche, județul Bistrița-Năsăud, - d. 7 noiembrie 1981, București

Studii civile - Liceu;

Profesie - Militar;

Studii politice - Nu are;

Studii militare - Școala de Ofițeri de Infanterie Kassa/ Austro-Ungaria (1915-1917); Cursul Academic Superior de pe lângă Academia Militară Generală (decembrie 1953 - septembrie 1954);

Activitate politică - Membru PCR;

Funcții îndelinite în Armata Română – Comandant pluton, companie și batalion, șef al Biroului adjuntatură al Diviziei 5 Infanterie (22 iunie 1941-22 noiembrie 1942); a fost luat prizonier pe timpul luptelor de la Gotovski/ Cotu Donului la 22 noiembrie 1942;

Activitate desfășurată în timpul prizonieratului în URSS

Prizonier în URSS (22 noiembrie 1942-15 noiembrie 1943), fiind internat în lagărele nr.160 Suzdal și nr.27 din Krasnogorsk;

 În lagărul nr.160 Sudzal a fost numit adjunct al comandantului lagărului pentru probleme administrative (mai 1943);

Semnează la 4 ianuarie 1943, un apel adresat Crucii Roșii Internaționale prin care se solicita sprijin pentru obținerea dreptului la corespondență cu familia;

Conform propriei declarații este primul prizonier care se înscrie în Divizia 1 Infanterie Voluntari „Tudor Vladimirescu", fiind numit locțiitor tactic al comandantului (15 noiembrie 1943 – 1 octombrie 1944, și 31 ianuarie -10 martie 1945);  comandant al Diviziei “Tudor Vladimirescu” ( 2 octombrie 1944 - 31 ianuarie 1945 și 11 martie – 12 mai 1945);

Funcții îndeplinite în Armata Română după revenirea în țară

Comandant Militar al Capitalei și subinspector general al Armatei pentru Educație Cultural-Politică (1947-1948); șef al Spatelui Armatei (ianuarie - aprilie 1949); comandant al Corpului 5 Tancuri (mai 1949 - noiembrie 1950); comandant al Comandamentului Trupelor de Tancuri și Mecanizate al Regiunii I Militare; comandant al Corpului 38 Armată (1953-1955); comandant al

Regiunii II Militare (1955-1959);

Grade militare - Sublocotenent (1918); locotenent (1923); căpitan (1929); maior (1939); locotenent colonel (februarie 1944)-URSS; colonel (decembrie 1944)-URSS; general maior (1947-48 de ani);general locotenent (1954); general colonel (1959);

Trecere în rezervă -20 mai 1959;

Decorații - Ordinul „Mihai viteazul”, clasa a III-a cu spade (Decretul Regal nr. 3232/11 noiembrie 1946); Ordinul “23 August”, clasa a II-a (1964);

Diverse

Locotenentul Bodiu Leonida, ofițer de contrainformații militare, a comunicat șefilor săi despre colaborarea căpitanului Otto Haupt cu șeful Gestapoului din Ploiești;

S-a încadrat în mișcarea antifascistă din lagăre și, conform propriei declarații, datorită funcției de ajutor administrativ al comandantului lagărului Suzdal ”am avut sarcina să demasc reacționarii și pe cei dușmănoși sovieticilor”.

Arhip Floca
N. 6 martie 1910, satul Răhău, județul Alba - d. 2 februarie 1987, București

Studii civile - Curs de pregătire diplomatică (iunie - septembrie 1948);

Profesie - Militar;

Studii politice - Școala antifascistă din U.R.S.S. (iunie - octombrie 1943) în lagărul Krasnogorsk; Școala serală de partid (1949-1951);

Studii militare  - Școala de Ofițeri de Infanterie (1929-1931); Școala Specială de Infanterie (1933-1934); Academia Militară Superioară în U.R.S.S. (1953-1955);

Activitate politică – Membru PCR (septembrie1945); 

Funcții îndeplinite în Armata Română- Comandant de pluton (1931-1939) în Regimentul 91 infanterie (1931-1932, 1934-1939) și la Centrul 6 Instrucție Jandarmi (noiembrie 1932 - octombrie 1933); ofițer cu aprovizionarea (aprilie 1939 - 1940) și șef al Biroului instrucție și operații al Regimentului 91 Infanterie (iunie 1940 - noiembrie 1942); prizonier de război (20 noiembrie 1942);

Activitate desfășurată în timpul prizonieratului în URSS

Prizonier în URSS (20 noiembrie 1942-15 noiembrie 1943), fiind internat în lagărul nr.74 Oranki;

La 21 decembrie 1942, se implică în organizarea unui “congres”la care participă, în lagărul Zapeatna, pe Volga, 152 de ofițeri români prizonieri;

 În luna iulie 1943,  desfășoară, în lagărul Celiabinsk (Siberia), muncă de alegere a delegaților la Congresul de constituirea Blocului Național Român din URSS;

În septembrie 1943, este trimis pe frontal din Caucaz, în cadrul Armatei Sovietice, pentru a duce muncă de agitație care să ducă la încetarea luptei de către trupele române din Taman- Caucaz;

Este încadrat, la 15 noiembrie 1943, în Divizia de voluntari “Tudor Vladimirescu”, în cadrul căreia va îndeplini funcțiile:șef de Stat major la Regimentului 2 Infanterie (noiembrie 1943 - septembrie 1944), comandant al Regimentului 2 Infanterie (septembrie 1944 - iulie 1947);

Funcții îndeplinite după revenirea în țară 

Șef de stat major (iulie 1947 - februarie 1948) și comandant al Diviziei 1 Infanterie voluntari "Tudor Vladimirescu" (februarie - iunie 1948); atașat militar în U.R.S.S. (octombrie 1948 - mai 1949); șef de stat major al Spatelui Armatei (mai 1949 - decembrie 1950); prim-locțiitor al șefului M.St.M. și șef al Direcției Operații (decembrie 1950 - septembrie 1952); prim-locțiitor al șefului M.St.M. pentru probleme generale (septembrie 1952 - octombrie 1955); comandant al Regiuni a 3-a Militare (octombrie 1955 - octombrie 1957); adjunct al ministrului apărării naționale și șef al Direcției Pregătire de Luptă (octombrie 1957 - februarie 1966); vicepreședinte al Comisiei Superioare de Regulamente a M.Ap.N. (februarie 1966 - iunie 1968);

Grade militare – Sublocotenent(1931); locotenent(1936); căpitan (1940);  maior (1944) – în armata URSS; locotenent-colonel (1945)- în armata URSS; colonel (1946); gradul de general-maior (1950, 40 de ani): de general-locotenent (1955); general colonel (1959);

Trecere în rezervă - Iunie 1968;

Decorații - Ordinul „23 August” clasa a II-a, Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 500/1964 , „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”;

Ordinul „Mihai Viteazu”clasa a III-a, Înalt Decret nr.656 din 12.III. 1943, „pentru eroismul și spiritual de jertfă cu care și-a comandat batalionul pe câmpul de luptă între localitățile Tscherwlenaja și Erdeskin” (căpitan din Regimentul 91 Infanterie); Ordinul ”Mihai Viteazu”clasa a III-a cu spade, decret 3232/ 11.11.1946 “pentru curajul și spiritual de sacrificiu de care a dat dovadă pentru cucerirea orașului Debrețin”, (locotenent colonel din Regimenul 2 Infanterie Voluntari/Divizia 1 Infanterie „Tudor Vladimirescu- Debrețin”);

Diverse

Trecut în rezerva pentru că era agent GRU. El a dat planurile de dislocare a armatei a-2-a din Moldova pentru invadarea României de către țările Tratatului de la Varșovia;

Eliberat din funcţia de adjunct al ministrului Forţelor Armate prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 251 din 18.02.1966;

La ordinul lui Leontin Sălăjan, generalul Floca Arhip s-a opus achiziționării unui divizion de rachete sovietice sol-navă care nu se preta reliefului din Dobrogea.

Ion Ciocan

N. 3 aprilie 1897, în familia unor țărani mijlocași, Maria și Marin Ciocan, din comuna Rotunda, județul Romanați - d. 15 august 1968, București

Stare civilă - Căsătorit cu Ciupe Viorica, 1923;

Studii civile - Liceu “Gheorghe Lazăr”, București;

Profesie - Militar;

Studii politice - Nu are:

Studii militare  -  Școala Militară de Ofițeri de Infanterie din București (1914-1916); Cursul pregătitor pentru accederea în rândul ofițerilor superiori (1925); Școala Superioară de Război (1926-1927) anul I; Școala Superioară de Război din Paris (3 noiembrie 1927 - 3 noiembrie 1929);

Cariera militară - Comandant pluton și companie mitraliere în Regimentul 19 infanterie”Romanați”(1916- 1919); comandant de pluton și apoi de companie elevi la Liceul Militar din Târgu Mureș (1919-1922); ofițer în biroul organizare-mobilizare din statul major al Diviziei 20 infanterie (1924-1926); comandant Batalionului II din Regimentul 82 Infanterie din Târgu Mureș (1929-1930); detașat la Marele Stat major (1930-1931); șef al sub-biroului 2 din Biroul Contrainformațiilor (1931-1932); comandant Divizion de obuziere grele din Regimentul 2 Artilerie Grea (mai-noiembrie 1932); șef al Biroului 2 Contrainformații din Marele Stat Major (1932-1936); șef al biroului mobilizare din statul major și apoi în funcția de comandant al Batalionului II în Regimentului 2 Vânători de Gardă ”Regele Alexandru al Iugoslaviei”(1936-

1938); ofițer în Secretariatul General al Ministerului Apărării Naționale (1938-1940); șef Biroul Studii al Școlii Superioare de Război (20 martie-28 iunie 1940); șef secțiile a II-a informații ale Armatelor 3 și 4 (1940-1941); Comandant al  Regimentului 3 Dorobanți (15 noiembrie 1941-31ianuarie 1942); Comandant Regimentului 7 Dorobanți (31 ianuarie-19 noiembrie 1942); prizonier-19 noiembrie 1942;

Activitate în prizonierat

La mijlocul lunii decembrie 1942, a fost internat în lagărul Tambov, iar în ianuarie 1943, va fi mutat în Lagărul nr. 27 Krasnogorsk;

La 4 ianuarie 1943, a semnat, alături de un grup format din 60 ofițeri-prizonieri români, un apel adresat Crucii Roșii Internaționale prin care se solicita sprijin în obținerea dreptului de corespondență cu rudele din țară;

A fost mutat în lagărele Suzdal, Oranki și Planierna. Se va înscrie în Divizia de voluntari „Horia, Cloșca și Crișan”, fiind încadrat comandant al Regimentului 4 Infanterie (12 aprilie-12 septembrie 1945);

Continuarea carierei militare în Armata Română

În perioada 12 septembrie 1945-1 august 1946, a îndeplinit funcția de Comandant al Infanteriei Diviziei „Horia, Cloșca și Crișan”, iar în perioada 1 august  1946-20 mai 1947 a comandat Școala Superioară de Război;

Grade militare - sublocotenent (1916); locotenent (1917);  căpitan (1920); maior (1930); locotenent-colonel (1938); colonel (1941); gradul de general-maior (1946, 49 de ani)

Trecere în rezervă – Pus la dispoziție -20 mai 1947; trecut în rezervă-1 septembrie 1947;

Data arestării - La 27 februarie 1950, generalul Ion Ciocan a fost arestat. Propunerea Direcția Generală a Securității Statului din 25 septembrie 1952, de trimitere în judecată pentru crime de război, în cazul morții lui Iuri Korotkov, a lui Ion Ciocan, Aurel Popescu, Fetecău și a altor două persoane, este avizată de șeful Direcției Anchete Penale a D.G.S.S., colonelul Mișu Dulgheru. La finalul lui 1954, Popescu și încă o persoană au fost achitați, iar Ion Ciocan și Ion Fetecău au fost condamnați la zece ani muncă silnică și zece ani degradare civică. A fost încarcerat în penitenciarele Jilava și Gherla. Eliberat la 6 noiembrie 1955,  în februarie 1967 fiind repus în drepturile de pensie;

Decorații- “Crucea comemorativă a Campaniei 1916-1918”, ordinele ”Coroana României” și ”Steaua României” în grad de cavaler și de ofițer, ”Crucea de Aur pentru merit”- Polonia, Medalia ”Victoria”, Medalia ”Centenarul Regelui Carol”

Diverse

Participă la Marelui Război de Întregire a Neamului remarcându-se în luptele de la Rasova, Valea Neajlovului și Mărășești;

De remarcat că în perioada 1932-1936, pe lângă atribuțiilor legate de Biroul de Contrainformații, a îndeplinit și alte însărcinări: profesor stagiar la cursul de informații pentru ofițerii anului I din Școala Superioară de Război; participant alături de ofițerii-elevi la călătoria de tactică generală și de stat major; profesor și inspector de studii la cursul de pregătire a căpitanilor pentru gradul de maior; șef al Birolui de Contrainformații din Direcția Manevrelor pe timpul desfășurării Manevrelor Regale;

Generalul Ion Ciocan nu prezenta suficiente garanții din punct de vedere al loialității față de noul regim pe cale a se instaura în România, păstrând o atitudine rezervată față de bătăliile politice ale vremii, evitând angajarea sa și, implicit a Școlii Superioare de Război, de partea așa ziselor forțe democratice. Deosebit de gravă este atitudinea sa la deschiderea campaniei electorale din 1946, când a recomandat personalului Școlii Superioare de Război “să voteze cum vor crede de cuviință, gândindu-se la cei care vor face bine țării”.

Treptat, el devine o țintă a serviciilor speciale de securitate care au început să-l urmărească pas cu pas.

După trecerea în rezervă se ocupă de afaceri în zona Timișoarei, La sfârșitul lunii decembrie 1948, Serviciul de informații al armatei  era informat că generalul în rezervă Ion Ciocan se  ocupă de afaceri în zona Banatului și că ar avea legături cu „persoane dubioase de origine germană sau italiană”, ba mai mult, că n-ar fi exclus ca „să nutrească ideea unei evaziuni, fiind adept al ideilor politice ale lui Tito”.

În aceste condiții s-au declanșat investigații asupra  presupuselor afaceri comerciale ale acestuia cu firme străine, cât, mai ales asupra activității desfășurate pe frontul de Răsărit, în calitatea sa de fost șef al Secției Informații a  Armatei 4,. Acestea se vor finaliza cu arestarea sa în anul 1950;

După eliberarea sa din închisoare, Securitatea a deschis la 8 februarie 1957 “Dosarul de acțiune informativă individuală” pentru Ciocan Ion cu scopul de a stabili ”activitatea sa din trecut și prezent, documentând astfel activitatea criminală practică și intențiile dușmănoase, pentru demascarea completă a acestei activități”

Lipsit de mijloace de existență, căci pensia îi fusese suspendată, se angajează ca muncitor zilier la G.A.S. Grădiștea, din fostul raion Vidra;

După 1989, generalul Ion Ciocan a fost declarat postmortem cetățean de onoare a localității Rotunda, nume său fiind dat străzii principale din localitate.

Iosif Rab (Janoş Rab)

N.1904;

Profesie –Muncitor;

Studii politice – Nu are;

Studii militare – Curs de perfecționae a comandanților și și șefilor de stat major de unități și mari unități, organizat de Academia Militară Generală “I.V. Stalin”din București (ianuari-iulie 1953) ;

Activitate politică- Participant la mișcarea sindicală;Membru al PCdR din 1932;

Activitate în URSS

În iunie 1940, după ocuparea Basarabiei de către trupele sovietice, a rămas cu „consimțământul partidului” la Bălți;

Obține cetățenia sovietică, lucrează pe un șantier al NKVD, fiind și agitator în orașul Bălți;

După începerea războiului a lucrat la Odesa, apoi la construcția de căi ferate la Stalingrad și Astrahan, iar din august 1943 la un colhoz din Kazahstan;

În mai 1943, a fost desemnat ca instructor în Lagărul nr.165, de la Viazniki;

Funcții îndelinite în Amata URSS

 În noiembrie 1943, a fost încadrat ca adjunct al comandantului Companiei de transmisiuni a Diviziei „Tudor Vladimirescu”;

Participă la luptele Diviziei „Tudor Vladimirescu” din Transilvania, Ungaria și Cehoslovacia; Revine în URSS în primăvara anului 1945, implicându-se la costituirea Diviziei „Horia, Cloșca și Crișan”;

Este încadrat locțiitor al comandantului Regimentului 5 Infanterie Voluntari din Divizia „Horia, Cloșca și Crișan”(1945);

Funcții îndeplinite după revenirea în România

 Director adjunct pentru educație cultură și propagandă la Subsecretariatul de Stat al Aerului (septembrie 1945- decembrie 1946); director  cadre la Direcția superioară politică a armatei (iulie 1949-1950); șef al Direcției Cadre a Ministerului Forțelor Armate (1950-1953); directorul Institutului de Istorie Militară din Bucureşti;

Grade militare – Sublocotenent (1943); locotenent (1944); căpitan (1945) și maior (…) – în armata URSS; locotenent-colonel (...) : colonel (iulie 1949); gradul de general-maior (2 octombrie 1952):  general-locotenent (1965);

Funcții civile

Ministru adjunct a Ministerul Construcțiilor și Industriei Materielelor de construcție(1953-1954); ambasador în URSS (aprilie 1954 - mai 1956), în Finlanda (decembrie 1954-martie 1956), în Mongolia (decembrie 1954 - mai 1956), Cehoslovacia (mai 1956-octombrie 1957) - ultimele două cu reședința la Moscova, în Iugoslavia (februarie 1959-februarie 1963);

Funcții politice

Deputat în Marea Adunare Națională (1952);

Decorații- Ordinul sovietic“Apărarea Patriei” cls. III-a (1944); Ordinul sovietic ”Steaua Roșie”(1945);  Ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a II-a (4 mai 1971);

Diverse

A fost cumnatul lui Leonte Răutu (soţia sa, Eva, născută Oigenstein, era sora lui Răutu);

Fiica sa şi a Evei, Felicia, a emigrat la începutul anilor ‘70 în Israel, unde s-a căsătorit cu David Wizman, ambii stabilindu-se câţiva ani mai târziu în Olanda.

Marin Dragnea
N. 30 mai 1923, comuna Siliștea Gumești, Teleorman - d. 13 februarie 2020.

Studii civile-Liceu;

Profesie-Militar;

Studii militare  - Şcoala Militară de ofiţeri de la Riazan/URSS (2 octombrie 1943- 1 martie  1944); Școala Specială din Sibiu (1948); Cursul de perfecționare (7 luni) de pe lângă Academia Militară Generală (1951-1952);  Academia “Klement E.Voroșilov” în U.R.S.S (1952-1954).

Funcții îndeplinite în Armata Română - Copil de trupă în Regimentul 4 Călăraşi din București (15 noiembrie1935- 1 noiembrie 1940); stagiul militar voluntar în Regimentul 4 Călăraşi (1 noiembrie 1940-1942); comandant grup commandă în cadrul Grupului 52 Cercetare (1941-1942);

 Activitate în prizonierat - Prizonier de război la Stalingrad, internat în lagărele nr. 48, 90 și165 din Siberia (decembrie 1942- 15 noiembrie 1943); comandant de pluton și companie în Regimentul 3 Infanterie Voluntari/ Divizia ”Tudor Vladimirescu” (1944-1945);

Funcții îndeplinite după revenirea în țară

 Comandant secund de batalion și regiment de infanterie, pentru Educație, Cultură și Propagandă (1945-1947); locțiitor politic al comandantului  Brigazii 3 Tancuri (octombrie 1947 - 1948); ofițer 1 cu recrutarea și încorporarea militarilor la Centrul Militar din Câmpulung Muscel (1948-1949); locțiitor politic al comandantului Diviziei 2 Vânători de Munte - Sinaia (1949-1950);  comandant al Diviziei 1 Vânători de Munte-Târgu Mureș (1951-1952); comandant al Corpului 40 Armată- Lugoj (dec. 1954 - august 1956); comandant al Corpului 38 Armată-Timișoara (august 1956 – 1959); prim locțiitor al comandantului Regiunii a 3-a Militare  (1959-1960);  locțiitor al comandantului Armatei a 3-a  - Cluj (1960-1968); comandant al Comandamentului Militar Teritorial Cluj (1969-1973);

Ulterior, gen. lt. Marin Dragnea a îndeplinit funcții de conducere în cadrul mișcării sportive din România: președinte al Comitetului Olimpic Român  (1973-1984),  prim-vicepreședinte (1973-1974 și 1977-1981) și președinte al Consiliului Național pentru Educație Fizică și Sport (1974-1977 și 1981-1984);

Grade militare- Sergent TR(1942); sublocotenent (1944) - URSS; locotenent (1946); căpitan (decembrie 1948); maior (1949), locotenent-colonel (1950); colonel (1954); general maior (1956- 34 de ani); general locotenent (1958); general colonel în retragere (1994); general de armată în retragere (2000);

Trecere în rezervă - August 1983;

Evoluția după plecarea din armată  - Președinte al Asociației Naționale a Veteranilor de Război (1990-2020);

Decorații

Ordine și medalii românești - Medalia “Virtutea Militară”(1942);  medalia „Bărbăţie şi Credinţă “ clasa a II-a (1941); ordinul “Steaua României” (1944); ordinul ”Coroana României”clasa aV-a  (1944); Ordinul național „Steaua României” clasa a V-a (1945); Ordinul național „Steaua României”   în grad de Comandor (2000) și în grad de Mare Ofițer (2004);

Ordine și medalii ale Federației Ruse : „70 de ani de la victoria in Marele Razboi pentru Apararea Patriei” (9 mai 2015); „Ordinul de prietenie” (octombrie 2015);

Ordine și medalii ale Cehoslovaciei: Ordinul „Leul Alb”(1945);  „Crucea de război cehoslovacă” (1945); „Medalia Comemorativă” (2000);

Alte distincții: Ordinul „Olimpic de Argint” (1983); Diploma de Onoare acordată de președintele SUA (1983); Virtutea ostășească germană (1942);

Diverse

În Campania 1941-1945 a fost rănit de două ori: la 6 august 1942, pe timpul urmăririi inamicului la Kotelnikov, spitalizare 45 de zile; la 10 octombrie 1944, la Oradea pe timpul luptelor Regimentului 3 Infanterie pentru eliberarea ora;ului, spitalizare și concediu medical 12 octombrie 1944- 1 martie 1945; 

În 1956, colonelul Marin Dragnea era comandantul Corpului 38 Armată și al Garnizoanei Timișoara și a avut un rol important în reprimarea mișcărilor studențești din oraș de solidaritate cu revoluția maghiară. Atunci au fost arestaţi 700 de studenţi, dintre care 80 au fost exmatriculaţi şi condamnaţi la pedepse de până la opt ani închisoare.

Mihail Malttopol

N. 1892;

Studii civile - Liceu;

Profesie - Militar;

Studii militare  -  Școala militară de Artilerie (1911-1913);  Școala Specială de Artilerie (1914), Școala Superioară de Război;

Cariera militară-Comandant al Regimentului 58 Artilerie (noiembrie 1939-octombrie 1940); șef Serviciu armament și muniții al Corpului 4 Armată (octombrie 1940-iunie 1941); șef Birou operații la Regimentul 4 Artilerie și Fortificații (iunie-august 1941); adjunctul comandantului Corpului 6 Armată (septembrie 1941-februarie 1942); comandant al Regimentului 1 Artilerie Călare (februarie 1942-ianuarie 1943);

 La 31 ianuarie 1943, a fost luat prizonier;

Activitate desfășurată în prizonierat

A fost internat în lagărul Lagărul nr.97 de la Elabuga;

Se va alătura mișcării antifasciste din lagăr, în septembrie 1943, participând  la congresul delegaților de la Planiernaia, unde s-a aprobat constituirea unităților de voluntari români; Împreună cu locotenenții colonei Nicolae Cambrea și IacobTeclu, a desfășurat o intensă muncă printre prizonierii români din lagărele sovietice pentru a determina un număr cât mai mare dintre aceștia să se înscrie în unitatea de voluntari;

Mihai Maltopol, împreună cu maiorul Dumitru Petrescu, a asigurat apariţia ziarului prizonierilor români „Grai nou”;

Ceea ce îl individualizează în raport cu ceilalți politruci din lagăr este activitatea susținută pentru a determina militarii diviziilor române active care luptau în Moldova să înceteze lupta și să treacă de partea rușilor. Concepe manifeste, apeluri și chemări, care după ce sunt aprobate de sovietici, sunt distribuite, prin diferite metode, în rândul militarilor români, dar efectul acestora este nul;

Continuarea carierei militare după revenirea în țară

La revenirea în țară colonelul Mihail Maltopol nu este numit comisar politic în structurile Diviziei „Tudor Vladimirescu”, el fiind încadrat  Ofițer controlor la Direcția  superioară a controlului pentru aplicarea armistițiului, din cadrul Ministerului de Război, funcție pe care o va îndeplini în perioada  august 1945- august 1947;

În perioada august 1947- iunie 1955, va îndeplini funcția de șef al Muzeului Militar din București.

Grade militare - Sublocotenent (1914), locotenent (1916), căpitan (1917), maior (1926), locotenent-colonel (1935) : colonel (1941); gradul de general-maior (1948, 34 de ani):

Trecere în rezervă-30 iunie 1955

Diverse

Odată revenit în România, la 22 noiembrie 1944, colonelul Mihail Maltopol, constatând că mulți dintre camarazii săi colonei, din aceiași promoție sau mai tineri, au fost avansați la gradul de general, fiind pus în postura neplăcută de a le acorda salutul și respectul ostășesc, solicită imperativ să fie avansat și el general. Adresează un memoriul conducerii Partidului Comunist care nu rămâne fără urmări, acesta fiind avansat la gradul de general în anul 1946;

 La 8 februarie 1946, generalul Mihail Maltopol a fost decorat cu medalia sovietică „Victoria”, alături de alți 57 de ofițeri ai Diviziei”Tudor Vladimirescu”, în prezența ministrului de Război, generalul Vasiliu Rășcanu și a generalului sovietic I. Z. Susaikov, locțiitorul președintelui Comisiei Aliate de Control.

O stradă din Sectorul 1 din București poartă numele lui Mihail Maltopol.

Șuța Ion

N. 24 iulie 1919,  comuna Pecosovo, județul Timiș - d. 27 septembrie , înhumat cu onoruri militare la 29 septembrie 2007.

Studii civile - Liceu la Timișoara; Facultatea de Științe Juridice a Universității București (1958-1962);

Profesie - Militar;

Studii politice - Nu are;

Studii militare - Școala de Ofițeri de Infanterie (1941-1943); Academia Militară Generală - Facultatea de Arme Întrunite (1948-1950);

Activitate politică - Membru PCR;

Funcții îndelinite în Armata Română - Comandant pluton/ Regimentul 5 Vânători;

Activitate desfășurată în timpul prizonieratului în URSS

Luat prizonier în septembrie 1944; Înscris voluntar în Divizia “Horia, Cloșca și Crișan”

Funcții îndeplinite în Armata Română după revenirea în țară-

Comandant de companie (aprilie 1945), de batalion și șef birou operații în cadrul Regimentului 6 Infanterie voluntari (1948); șef al Secției Operații a Regiunilor 3 Militară (1950-1953) și a 2-a Militară (1953-1957); cadru didactic la Academia Militară din București, îndeplinind succesiv funcțiile de șef al Secției de cercetare științifică, profesor, locțiitor și șef al Catedrei de Tactică generală, șef de Facultate (iunie 1957), locțiitor al comandantului pentru învățământul tactic-operativ (1960-1969); șef de stat major al Comandamentului Infanteriei și Tancurilor (octombrie 1969 - octombrie 1975); prim-locțiitor al șefului Marelui Stat Major și șef al Direcției Operații (octombrie 1975 – 1983);

Rechemat în activitate la 4 ianuarie 1990, fiind încadrat:prim-locțiitor al șefului M.St.M. (4-15 ianuarie 1990), șef de stat major și înlocuitor al comandantului (ianuarie - februarie 1990) și comandant al Academiei de Înalte Studii Militare din București (11 - 20 februarie 1990);

Grade militare - Sublocotenent (1943); locotenent (1946); căpitan (…); maior (…); locotenent colonel (…); colonel (…); general maior (1967-48 de ani); general locotenent(1974); general colonel în retragere (21 octombrie 1994);

Trecere în rezervă – 1983; 22 februarie 1990;

Diverse

Generalul Șuța a desfășurat și o prodigioasă activitate științifică și publicistică, îndeosebi în revista „Probleme de Artă militară", precum și ca autor al unor valoroase lucrări, dintre care amintim: Revoluția tehnico-științifică și aplicarea ei în domeniul militar; Elemente de tactică (Ed. Militară, București, 1972); Conducerea trupelor în războiul de apărare a patriei; România, la cumpăna istoriei. August 1944; Istoria infanteriei române și altele.

Iosif Ciobanu

N. 1898;

Studii civile- Liceu; Facultatea de Drept a Universității din Iași (1925);

Profesie – Militar;

Studii militare- Școala de Ofițeri în rezervă (1916);

Funcții îndelinite în Armata Română – Comandant Regimentul 10 Vânători (noiembrie 1941-februarie 1942); comandant al Regimentului 27 Infanterie (februarie-noiembrie 1942);

Activitate desfășurată în timpul prizonieratului în URSS 

A fost luat prizonier la Raspopinskaia (24 noiembrie 1942);

Internat în lagărele:Termnikov, Oranki și Krasnogorsk;

La 4 august 1943, colonelul Iosif Ciobanu și locotenent-colonelul Nicolae Cmbrea, îndrumați de Ana Pauker, au redactat proiectul Apelului Blocului Național Român, care a fost transmis către D. Manuilski;

La 4 aprilie 1945, s-a alăturat Diviziei “Tudor Vladimirescu”, fără a participa la luptele de pe Frontul din Vest;

Funcții îndeplinite în Armata Română după revenirea în țară

Funcții de conducere în Comandamentul Diviziei “Tudor Vladimirescu”(1945-1946);

Grade militare - Sublocotenent (1916); locotenent (1917); căpitan (1920); maior (1931); locotenent colonel (1938); colonel (1941); general maior (1945-47 de ani);

Trecere în rezervă -1949;