„Sunt solul dragostei ș-al urii,/ Un visător de biruinți,/ Ce port blesteme-n cerul gurii,/ Drept moștenire din părinți...// Azi simt cum noaptea se coboară/ Pe dimineața mea de ieri,/ Cum cântul meu se înfășoară/ În giulgiul veșnicei tăceri...// Și printre voi îmi duc povoara/ Stropit de râs și de noroi,/ Căci vai de cine-și pierde țara/ Ca să și-o ceară de la voi...” (Octavian Goga, „Cântece fără țară”).

Pre limba Imperiului sovietic -  un „eliberator al noroadelor asuprite” - nu era decât  „iubire”. În toate celea, oriunde și oricând. Pe mine, însă, „purtând blesteme în cerul...

Citeşte articol complet...

Astăzi, 27 martie 2024, se împlinesc 106 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. Din 2017, această zi a devenit, în urma deciziei Parlamentului de la București, sărbătoare națională.

Termenul de Basarabia a desemnat mult timp o fâșie de teritoriu de la nordul Mării Negre. Acest termen a fost reinventat în anul 1812, când Rusia a cotropit Moldova dintre Prut și Nistru. Până în momentul cotropirii rusești, niciodată Moldova nu fusese divizată de Prut, ci era împărțită între Țara de Sus și Țara de Jos.

Mai mult de un secol, românii dintre Prut și Nistru au fost supuși unui proces dur de...

Citeşte articol complet...

„Averea și puterea se topesc în valurile vieții schimbătoare, odată și odată se sfârșesc, doar Dragostea, doar ea-i nemuritoare și-ntrece-orice tezaur omenesc din câte au fost și câte sunt sub soare!” (Percy Bysshe Shelley)

Italia Evului Mediu, care începea de la căderea Imperiului roman de Apus până la Renaștere, era cea mai dezvoltată țară din Europa, atât material, cât și spiritual, iar Cetatea cu care se mândrea deosebit era Florența, patria băncilor, breslelor, industriei țesăturilor și postavurilor. Cetățile - porturi aduc pe lângă prosperitatea material-spirituală și independența...

Citeşte articol complet...

„Patria voastră a cunoscut în acest secol, care se apropie de sfârșit, ororile unor dure sisteme totalitare, împărtășind prin suferință soarta a numeroase alte țări din Europa” (Ioan Paul al II-lea, București, mai 1999).

La scurt timp după instalarea în jilțul Sfântului Petru de la Roma, Papa Francisc a dat semnalul începerii beatificării a 63 de catolici, victime - în marea lor majoritate - ale  războiului civil spaniol, ale nazismului și comunismului. Prin hotărârea luată Summum Pontific a autorizat decizia luată de Congregația pentru cauza sfinților de la Vatican, care viza punerea...

Citeşte articol complet...

 Metafore şi dantelării lirice, într-o carte emoţionantă

O atractivă crestomaţie, un florilegiu de versuri ale unor poeţi români, o utilă şi necesară întoarcere spre uşa deschisă a poeziei contemporane, este pusă în circulaţie de către cunoscutul jurnalist şi scriitor Osman Bozkurt din Turcia. Vorbim despre o antologie inedită, pregătită să intre în circuitul de valoare, de folos generaţiilor şi celor care se vor apleca în viitor spre cercetarea poeziei, drept pentru care ea nu va întîrzia să işte curiozităţi sau dispute, o carte pe care ar putea fi geloşi unii dintre creatorii...

Citeşte articol complet...

Filmul  „The World As It Was” (Lumea a;a cum a fost) - care vă va spune multe despre anii 1950 și despre viața de astăzi în SUA, în timp ce dezvăluie ideea că nostalgia pentru acel deceniu mefitic este în regulă, pentru că era o vreme. când „democrația” tindea spre totalitarism. 

Făcând acest lucru, a  fost semănat fructul amar care ne otrăvește astăzi. Fără a înțelege efectele de lungă durată ale acelor ani, este imposibil să înțelegem cele mai profunde dimensiuni ale coșmarului nostru actual. 

Primul capitol al seriei documentare, „Four Died Tryng” (Patru au murit...

Citeşte articol complet...

Ca întotdeauna „… suntem aici de mii de ani, la poarta furtunilor și a trecerii oștilor”, spunea la vremea sa marele savant Nicolae Iorga. Nimeni, însă, nu și-a asumat răspunderea pentru derularea impusă a evenimentelor din zbuciumata Istorie a Românilor, materie de studiu radiată din școlile României, exceptându-l pe permanentul re-condamnat al „Tribunalului poporului”, al O.U.G. 31/2002, al Legii „Vexler” și al „I.N.S.H.R.-E.W.”, așa cum a făcut-o mareșalul Ion Antonescu: „Mi-am asumat răspunderea pentru destinul țării, când toți fugeau de răspundere...”. Cum să înveţe un elev român în...

Citeşte articol complet...

În urmă cu ceva timp, ascultam cum se înfierbânta, pe un anume post de televiziune, șeful unei instituții superioare de învățământ, despre al cărei trecut nu vreau să mai pomenesc. Subiectul - de domeniul strict al științelor comunicării, pe care respectivul ar fi trebuit să-l stăpânească destul de bine -  se dorea o reacție la spusele oarecum încâlcite ale reprezentantului unui partid, pe care îl învinuia că incită la război sau ceva de genul acesta.

Despre ce era vorba? Politicianul - căruia legea îi îngăduie să aibă opinii și altfel decât oficialii de rând - susținea (dacă este să...

Citeşte articol complet...

După foarte importanta victorie a armatei ruse de la Avdiivka, Occidentul a intrat în panică. Marea fortăreață avansată ucrainiană, construită între 2014 și 2021, era cea care ținea frontul pe loc și care le crea mari probleme locuitorilor din Donbas, mai ales din orașul Donețk. De acum armata rusă poate înainta în Ucraina cât dorește. Armata ucraineană în mare lipsă de combatanți, de muniție și, în general, de toate cele nu mai poate opri armata rusă. Și, într-adevăr, după mai mulți observatori calificați, Rusia ar mai fi interesată să ocupe încă trei sau patru regiuni ucrainiene: Harkov...

Citeşte articol complet...

„Au făcut copiii noştri dinţi/ Muşcă din bunici şi din părinţi/ Muşcă din văzduh şi din pământ/ Muşcă şi din morţii din mormânt” (Tudor Gheorghe)

„Totul pentru front, totul pentru Ucraina!”

Am scris de atâtea ori despre „relele tratamente” aplicate militarilor de către clasa politică și cele aplicate de mai marii Ministerului Apărării Naționale prin toate structurile sale, pensionarilor militari,  încât am făcut bășici la degete.

În cele mai multe cazuri, aceștia au cooperat cu o abnegație demnă de o cauză mai bună la îngroparea și la propriu și la figurat a pensionarilor militari...

Citeşte articol complet...

Îți scriu la persoana a a doua singular (și-mi cer scuze cititorilor că adopt acest ton direct, neprotocolar), dar vârsta mea și statutul meu de om liber, contribuabil corect și cetățean onest, provocat de atitudinea ta ca șef al statului român, îmi dau acest drept... ba chiar mă obligă.

Știu că vor fi cusurgii și cârcotași care vor sări ca arși și vor trece la condamnări și etichetări, la adresa aserțiunilor mele, ba poate și la niscavai înjurături, dar eu vreau să-ți spun cum se...

Citeşte articol complet...

„Românie, Românie, Te făcură colonie…” (Folclor postdecembrist)

Citeşte articol complet...

Crestomaţie de texte şi cercetări semnificative

„Cogito ergo sum” (R.Descartes)

La începutul vieţii pe Terra

Activitatea reflexivă umană a debutat încă din zorii umanităţii (evident că nu există un consens ştiinţific, filosofic sau religios cu privire la data şi locul acestui debut; şi astăzi avem doar speculaţii şi ipoteze generate şi acceptate politic n.a.) cu scopul natural şi iniţial al supravieţuirii, dezvoltării şi relaţionării între indivizii acelor specii umane primordiale.

După cum arată savantul român Mircea Eliade (Istoria Ideilor şi Credinţelor Religioase, 1999) în...

Citeşte articol complet...

Cu o poveste de viaţă impresionantă desprinsă parcă dintr-un roman, sculptorul Benone Olaru locuieşte fructuos patrimoniul artei nobile, prin valoare şi merit, ca virtuţi curente, reuşind să revitalizeze necesara „cultura dell’ anima”. Sculptor al dimensiunilor colosale, prin care îşi exprimă crezul în ceea ce este frumos şi etern valabil în artă, Benone Olaru redă nu numai euritmia trupului uman, ci şi perfecţiunea anatomiei. Care este latură pozitivă a portofoliului său, s-ar fi întrebat la vremea sa, De Sanctis? Este idealul formelor, al trupurilor ce respiră un aer de inocenţă, sfinţenie...

Citeşte articol complet...

Țara câștigase incontestabil cele mai bune aprecieri referitoare la integrarea normelor sociale pe deplin democratice ale valorilor interculturale și interetnice. În ultimii treizeci de ani, președinți ai statului fuseseră: un țigan, un găgăuz, un bișnițar internațional și un neamț, iar eu, ca simplu cetățean, simpatizez cu neamțul, măcar pentru faptul că avem o anumită imagine tradițională a acestui tip de popor.

Într-adevăr, neamțu', domnule, e înalt și arătos, arată bine, se îmbracă întotdeauna cu mare atenție, este foarte reținut la vorbă, se îngrijește de imaginea sa drept care își mai...

Citeşte articol complet...

De-a lungul celor 75 de ani de fiinţare, conducerea NATO n-a dus lipsă de şoareci şi pisici. Semn că în politica organizaţiei nimic nu se pierde. Totul se reciclează în jocul de-a şoarecele cu pisica, din moment ce în acelaşi ţarc NATO stau şi şoarecii şi pisicile. Pisicile au devenit docile pentru că nu mai sînt nevoite să alerge pe coclauri după şoareci, iar şoarecii se lasă prinşi pe principiul „serviciu contra serviciu”. În funcţie de interese. Prin rotaţie. Odată cu problema unui succesor la fotoliul de secretar general NATO, au fost avansate cîteva criterii speciale: „candidatul să...

Citeşte articol complet...

Autopropunându-se la conducerea N.A.T.O., neobișnuitul nostru președinte a devenit, pentru prima dată (oare ? – n.r.) un foarte colorat, foarte pitoresc subiect de presă. Nimeni nu se poate propune pe el însuși președinte, propunerea vine de la o entitate care crede în tine și/sau are nevoie de tine.

Banala regulă nu este însă valabilă și pentru „marele” nostru Klaus Iohannis din Sibiu. Toată cariera lui stă mărturie, începând cu profesoratul și inspectoratul școlar, cu alegerea dubioasă (conducea un partiduleț german de câteva procente) la primăria Sibiului, nu înainte de a se fi ocupat de...

Citeşte articol complet...

Suntem în pragul unui alt proiect „de țară”… Pentru aceeași țară, dar, tot mai evident, a altora. Și nu mai răbufnim nici măcar cât o lamentare: „Trădare, trădare, dar să o știm și noi!”. Pentru că, de trei decenii oricum nu ne mai pasă… Și de prea puțini ani încoace nici nu mai este cazul… Nu ne-a păsat nouă de descarnări mai mici, de hoții și pauperizări pe colțuri de țară, de vânzări de suveranitate pe misive și bucăți. De ce ne-am deranja tocmai acum din somnul nostru spre nenațiune?

De ce să izbim cu pumnul în masă, de ce să ieșim în stradă, de ce să le smulgem falsurile pregătite...

Citeşte articol complet...

Am scris de atâtea ori, de atâtea ori, insistent, cu câtă forță am avut, à cor et à cri, despre democrat-ură. „Ura, e democrație!” (așa cum suna lozinca postceaușistă) sau Ura e democrație? Și-i dau dreptate încă o dată regretatului Niculae Gheran: de 33 de ani încoace, cât a numărat el până să moară, se cultivă ura. Și tot el și-a intitulat o carte memorialistică: Bordel nou cu ștoarfe vechi, preluând sintagma lui Argetoianu. Acest cal troian numit televizor a făcut rău națiunii, din Decembrie 1989, de la anunțul despre otrăvirea apelor al lui Brateș, deloc străin de intențiile tov. Ion...

Citeşte articol complet...

„Amicus Plato, sed magis amica Veritas!” (Mi-e prieten Platon, dar mai prieten Adevărul!)  [Aristotel]

Kong-Zi a provocat mare bucurie tatălui prin nașterea sa, întrucât pe peretele casei lui Shu Lianghe, ofițer inferior în statul Lu, din târgul Zouyi – Câmpul unghiului, azi Qu-fu, după 9 ani de atârnări a șervetului în dreapta ușii, semn ce anunța naștere de fată, de data asta, a treia nevastă, frumoasa și tânăra de 20 de ani Chen Ze și septuagenarul ei soț, au afișat în stânga ușii un arc, semn că s-a născut un băiat. Era anul 551 î.Hr., în epoca Chun Qui–Primăvara și...

Citeşte articol complet...