Doamne! Copiii mei, Doamne!...
Plecasem în armată în 1938 și lăsasem acasă nevasta cu doi copii mici ─ unu de trei ani și altul de doi ani - un băiat și o fată. Armata am făcut-o la Deva, la Grăniceri, unde am stat un an, după care am fost mutat la Salonta Mare. Aici am stat o vară. Vara lui ʼ40. De la pichetul Pătârlagele m-au dus la Chișinău-Criș, la punctul vamal, unde am avut ocazia să-l văd pe mareșalul Antonescu. I-am dat defilarea. Era un bărbat înalt, serios și parcă era cam trist, ori se gândea, poate, la ceva, că prea era cufundat în gânduri. Nu zâmbea deloc. Sta acolo, la...