Nu există nimic mai tare pe planetă decît fauna penelist-iohannistă! Cîinii sălbatici prosperă prin cooperare, se ştie. Însă, frăţia cîinilor ţine pînă cînd un os este aruncat între ei! Atunci puterile le scad şi cresc tensiunile. Victimă este Ţara. Cetăţenii, care, din păcate, dau dublu clic pe ignoranţă. Nu se mai mobilizează. Nu pot, nu vor, nu-i mai interesează! Sau au uitat înţelesul răbdării! Răbdarea nu înseamnă să-ţi pleci capul, ci să lupţi cu sistemul care inventează conducători nelegiuiţi, hrăneşte partide gonflate la muşchi de protocoalele „serviciilor”, asemenea Codruţei -...

Citeşte articol complet...

Mai nou, de ceva vreme deja, suntem guvernaţi de Idiotul Satului. La nivel de comună, de oraş, de judeţ, de guvern, de ţară. Cine e, de fapt, Idiotul Satului ? Nu ne gândim la nimeni anume, nici măcar la cine vă gândiţi dumneavoastră. Pentru că, pe lângă Idiotul Satului (Prostul Satului, Nebunul Satului), am avut şi încă mai avem şi Curva Satului. Sau Infractorul Satului. Sau Coruptul Satului (e vorba mai ales de funcţionari, mici, medii, înalţi, până la primul-ministru). Şi, în aceste condiţii dificile, vitrege chiar, cu toţii aşteptăm progresul, bunăstarea, creşterea, viitorul. Avem vreo...

Citeşte articol complet...

„Trădare de patrie” sau „spionaj în favoarea României”

Academicianul Mircea Păcurariu, cel mai mare istoric al Bisericii Ortodoxe Române nota în unul din studiile sale[1], din păcate rămas nerepublicat după 1989, că la Marea Adunare Naţională de la 1 Decembrie 1918, Biserica românească a fost reprezentată, în primul rînd, prin delegaţii de drept: cei cinci episcopi în funcţiune, 4 vicari, 10 delegaţi ai Consistoriilor ortodoxe şi ai Capitlurilor unite, 129 de protopopi, câte un profesor de la Institutele teologice-pedagogice, cîte 2 reprezentanţi ai studenţilor de la fiecare Institut...

Citeşte articol complet...

Într-adevăr, cum se văd urcați în vârful piramidei puterii, acești baistruci socialiști se cred „țari”. De Dodon nu mai vorbim: un an în urmă se gudura la picioarele bosului Plahotniuc, era un băiat ascultător. Când „șeful” Plahotniuc avea nevoie pentru câteva minute de sigiliul prezidențial pentru ași promova „legile” valetul Dodon i-l ceda fără să crâcnească. Acum, când acest „vis de groază” s-a terminat în mare parte datorită Blocului ACUM (Plahotniuc este fugar, refuzat de mai toate țările lumii. Israelul l-ar primi alături de Șor dar din păcate, pentru Plahotniuc, el nu este evreu)...

Citeşte articol complet...

Românii în fruntea luptei europene pentru neatârnare

Pe 24 iunie 1867 Gazeta Transilvanie[11] aborda, printre alte articole mărunte, trei chestiuni extrem de importante pentru soarta românilor. Mai întâi fiind vorba despre poziția explicită și clar formulată de către mitropolitul Bisericii Greco-catolice, Alexandru St. Suluțiu în chestiunea uniunii prin dualismul austro-ungar și al răspunsului formulat de acesta: „numai moartea mă poate despărți de națiune!”[12]. Apoi, interpelarea deputatului de Ceica, Alexandru Roman[13] adresată miniștrilor unguri și în fine epistola Principelui Cuza...

Citeşte articol complet...

Unirea la Iași

Românii au sărbătorit 161 de ani de la Mica Unire, care de fapt ar trebui să fie Marea Unire, pentru că ea a atras după sine cealaltă unire și a determinat forțele politice dar și masele, să facă mai mult pentru împlinirea acestui deziderat național. Unirea de la 24 ianuarie 1859 a arătat pentru prima oară - mă tem că și pentru ultima în istoria modernă a României - că uneori omul de rând, buturuga mică, poate răsturna carul mare, adică interesele celor mari. Nu știu dacă vom mai ajunge vreodată să vedem un eveniment similar, fiindcă românilor le-a dispărut acea...

Citeşte articol complet...

Am revăzut de câteva ori filmul lui Martin Scorsese „Aviatorul” (2004), inspirat de cazul faimosului magnat Howard Hughes, realizator de filme, constructor de avioane, mare bogătaș, și m-am mirat de fiecare dată cum de Leonardo DiCaprio nu a luat premiul Oscar! A fost doar nominalizat. Filmul a fost nominalizat la 11 categorii și a obținut doar 5 premii Oscar, pentru decor, costume, montaj, pentru Cate Blanchett, în rolul lui Catharine Hepburn, așa cum Kate Beckinsale o reînvie excelent pe Ava Gardner, dar nu a fost nici măcar nominalizată, și, mai ales, un meritat Oscar pentru imagine...

Citeşte articol complet...

Andra, o piesă din lumea șahului tradițiilor românești susținea la un post de radio într-un interviu că se regăsește în stilul „Latino” și că a trăit într-o altă lume în el. Lucru care m-a dus cu gandul la „Teoria câmpurilor cu coarde” (String field teory) a lui Michio Kaku, care matematic propune că trăim într-un infinit de lumi paralele în același timp, executând destine diferite. Într-un interviu, Kaku susține că universul este o simfonie de chimii și că o chimie este o mulțime de armonii în care o armonie se scaldă în vibrația subparticolelor dintr-un atom. Adică, strivind protonii...

Citeşte articol complet...

Citeşte articol complet...

În România actuală - cu statutul de colonie corporatistă sub ocupaţie militară străină -, condusă de o gaşcă anti-statală, alcătuită din trădători de ţară, asasini economici, borfaşi „penali” şi incompetenţi purtători ilegali de creiere sub „înaltul patronaj” al robotului „fără de ţară”, efectul de turmă are o largă şi dezastruoasă utilizare. Mass-media „democratică și civilizată”, în cea mai mare parte absentă de la lecţiile de bună conduită socială şi de la cele gimnaziale de gramatică a limbii române prind din zbor câte o zicere „bombă” cu efect de seră şi o lansează cu „Katiuşa” în...

Citeşte articol complet...

Unirea chestiune europeană

Războiul Crimeii a făcut din Unirea Principatelor o problema europeană care a dominat activitatea diplomatica de la 1854 până în 1859. Pentru Anglia si Franța, care urmăreau să îngrădească puterea militară a Rusiei, chestiunea Unirii s-a pus ca un mijloc de a tăia acesteia din urmă drumul spre Constantinopol. Sub masca apărării integrității Imperiului otoman, Anglia voia să împiedice, ca supremația Rusiei în Mediterana Orientală și Asia Mică să amenințe drumul Indiilor, iar Napoleon al III-lea urmărea sa rupă coaliția din 1814 și să distrugă opera tratatelor de la...

Citeşte articol complet...

Până la greață, da, până la greață am auzit în ultimii ani cum toate aspirațiile acestei Românii despre care nu mai știu încotro se îndreaptă, se reduc la trei chestiuni: autostrăzi, spitale regionale și școli fără toalete în curte! Dar, pentru ca „pachețelul-de-problemuțe” al unui întreg popor, de la Vlădică până la opincă, să capete o astfel de supersintetizare, poate că, totuși, cineva s-a străduit... Ia să vedem:

Gigel Știrbu, transmitea, pe 17 aprilie 2019, un comunicat în care apăreau următoarele: „Nu crezi că ar fi bine, domnule Dragnea, să organizezi un miting cu tema autostrăzilor...

Citeşte articol complet...

Marea dramă a României este că nu produce ce consumă și nu consumă ce produce, deși ar putea.

Să nu creadă cineva că tot ce se întâmplă în România din decembrie ’89 încoace este rodul victoriei „revoluției”. Nu, este rodul unor minți perverse și diabolice, care au decis transformarea României în cea mai mare vacă de muls din Sud-Estul Europei.

Să nu creadă cineva că de 30 de ani încoace România a evoluat. Nu, de 30 de ani încoace, românii au rămas fără: conștiință, istorie, învățământ, spitale, armată, industrie, agricultură, resurse, mândrie, idealuri, voință, bun-simț, respect față de...

Citeşte articol complet...

După 22 de ani de experiență prin Galeriile americane, după și mai mulți prin galeriile din Anglia, Franța, Spania, Germania, Italia, Israel, Suedia și alte locuri faimoase prin calitatea și atenția acordată artei plastice, nu credeam că mai pot vedea în țara mea o expoziție ca „Reflecții” de la „U-Art Gallery” din București! Se tot spune că artiștii români circulă, sunt în pas cu arta lumii, dar atunci de unde acea îngrămădire de kitsch-uri în spațiul de la etajul 7 al acestei galerii aflate pe bulevardul Iancu de Hunedoara? Mi-e greu să cred că cei 12 expozanți au expus ceea ce ei sunt și...

Citeşte articol complet...

Ce stabilitate politică, ce securitatea naţională? Nişte baloane de săpun în mintea politicienilor „toxicologi”! Iohannis îşi doreşte preluarea totală a puterii pentru penele! Vrea majoritate „confortabilă”!  Adică, la fel ca o saltea de pat pe care scrie: „nu vă aşezaţi, nu e pentru fraieri”. Ciolacu vrea şi el guvern de uniune naţională! Nu cumva face concesie adversarilor? Şi P.D.L.-ul a avut toată puterea şi s-a înecat cu ea de gît! Oamenii lui Iohannis vor strigături şi dans, dar din şandramaua guvernului penele iese fum mai ceva ca-n Australia! Cine mai ştie ce blaturi şi tîrguri...

Citeşte articol complet...

Cooperarea internaţională a serviciilor de informaţii militare a constituit dintotdeauna atât un deziderat de a fi în contact cu cele mai puternice servicii de informaţii din lume, cât şi o condiţie obligatorie pentru a face faţă noilor riscuri şi ameninţări la adresa securităţii naţionale a oricărui stat, inclusiv în ceea ce priveşte îndeplinirea misiunii de bază – evitarea surprinderii strategice militare şi politico-militare. Acest lucru a devenit extrem de important în ultimii 20 de ani, când ameninţările asimetrice transnaţionale au crescut ca amploare şi diversitate având un impact...

Citeşte articol complet...

Criză iraniană declanșată de asasinarea generalului iranian Soleimani a fost comparată timid și pentru scurt timp cu criza rachetelor din Cuba, prin posibilele sale evoluții catastrofale. Dar potențialul pericol cu implicații globale a putut fi dezamorsat prompt și rațional atât la Teheran cât și la Washington. Ambele capitale s-au abținut de la riscul unor lovituri militare de proporții greu imaginabile. Și totuși criza, chiar preluată sub control, „lucrează” în continuare periculos, mai ales în perspectivă mai îndelungată, în aceeași paradigmă asimetrică, dar care nu oferă garanții...

Citeşte articol complet...

În România, reacțiile s-au împărțit între acceptarea entuziastă a celor două inițiative internaționale și respingerea lor categorică. Astfel, J.B. Florian de la ziarul „Adevărul”, pornind de la considerentul că „marea finanță, ca și marea industrie, din care prima își trage existența și prosperitatea, cunosc bine azi realitatea interdependenței economice a popoarelor”, își exprima ferma convingere că „trustul financiar, mai mult chiar decât manifestarea platonică a semnatarilor declarației, vor constitui o pârghie puternică pentru progresul cooperării internaționale”. Inițiativa respectivă...

Citeşte articol complet...

Doamna Monica Anisie, actualul ministru al Educației, după modelul doamnei Violeta Alexandru, care s-a apucat să telefoneze la Casele de Pensii Județene, ca să vadă presa că ea se ocupă de problemele cetățenilor, în fața camerelor de luat vederi, cu o armată de reporteri dornici de subiecte de scandal, s-a gândit să facă și ea la fel, ca să câștige și ea un pic de popularitate, să vorbească presa și despre ea și inițiativele ei. Așa că ce a făcut doamna Anisia? A plecat cu microfoanele după ea prin școli. Ajunsă în satul Frumușica, (fără nici o legătură cu doamna ministru, doar o coincidență)...

Citeşte articol complet...

„Familia”, care i-a găzduit primele poezii, prin pana îndurerată, în acel moment, a lui Iosif Vulcan, nota la rubrica Salon: Eminescu a murit, știre cu fotografia poetului încadrată în chenar negru, cu textul: „națiunea mea, îmbracă doliu! Poezia română plânge! Vi s-a dărâmat o columnă, vi s-a stins un Luceafăr, vi s-a răpit o podoabă. Genialul poet Mihail Eminescu a încetat din viață”[15]. Rețin atenția cititorului asupra acestor apăsătoare și profunde cuvinte folosite de Iosif Vulcan, în timpul în care mulți îl prigoneau, el era socotit „o columnă, un geniu”. În doliul național general...

Citeşte articol complet...