Revizionism şi iredentism, două feţe ale imperialismului agresivPotrivit conceptelor geopolitice, revizionismul, în sensul acordat de Declaraţia de la Londra, din 1871, reprezintă posibilitatea revizuirii, pe cale juridică, a unui tratat sau decizii internaţionale. Asociat termenului de revizie, care prin extindere presupune inclusiv modificarea statutului unor teritorii, pe cale politică sau făcându-se apel – după caz – la forţa armată, apare şi noţiunea de iredentism, cu sensul de acţiune de tip naţionalist, având drept scop integrarea teritoriilor unde se vorbeşte limba altui stat între...
S-a născut la Câmpulung-Muscel la 14 februarie 1933 şi este fiul lui Ion Tamaş, funcţionar şi al soţiei sale, Rafira. Primii ani de şcoală i-a făcut la Şcoala de băieţi „Oprea Iorgulescu" (astăzi Şcoala Naţională „Oprea Iorgulescu") între anii 1940-1944, apoi a studiat la Liceul „Dinicu Golescu" din Câmpulung-Muscel, până în anul 1952 când a primit diploma de bacalaureat. Între anii 1953-1958 şi-a continuat studiile la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, după absolvirea căreia a fost încadrat ca arhivist principal la Arhivele Statului din Piteşti. A lucrat aici până la 31...
Discrete nostalgii pentru vechile structuri epice, pe-alocuri sporadice! Comportamentele vieţii se schimbă şi, odată cu ele, şi modul de percepere şi transfigurare la nivel ficţional. În actul creaţiei, apar noi forme de limbaj, marcate încă de poetici normative sau, în accepţiune modernă, debarasate de ele. Cert este însă faptul că întânim puţini prozatori novatori în plăsmuirile lor epice. Romanul, privit ca ,,metaforă a vieţii'', rămâne însă o ispită pentru cei stăpâniţide un daimon socratic, şi nu numai în accepţia lui! Nicolae Bălaşa, doctor în Filosofie, face parte din puţinii...
Larisa Danci s-a născut în ziua de 29 februarie 1988 în Bistriţa. A absolvit şcoala generală în localitatea natală. Urmîndu-şi dorinţa din copilărie de a deveni medic veterinar, a studiat doi ani la Liceul Andrei Mureşanu din Bistriţa, clasa de chimie-biologie. La 17 ani s-a produs o cotitură prin transferul la Liceul de Arte Plastice „Corneliu Baba", pe care l-a absolvit în anul 2007. În acelaşi an a fost admisă prin examen la Facultatea de Arte Plastice din Cluj Napoca, apoi a plecat în Italia, unde a susţinut examenul de admitere la Academia de Arte Plastice din Firenze, în urma căruia a...
„Nu mai ştiu cum să trec de la o margine la alta! De azi pe mâine ţărmul mă cunună, cerul mă vinde la prima strigare. Te-am văzut tinereţe, te-am văzut în fântână! Luna se primeneşte uimită de straie, nu e nimic cu sine, e pustiu în odaie! Duce pe umeri cununa rostirii, prapuri tiviţi la capătul firii. Din spate îmi sare în faţă iubirea, în colţi de leoaică-mi ucide sfiirea! O privesc în ochi, ochii săi nu mă mint, mă prefac în descântec, mă prefac în alint. Îngrozit, cercetez dimineaţa paharul, însetat de cuvânt îndulcit mi-e amarul. Nu mai sunt pajul vieţii, nu mai am niciun gând, doar...
Printre multe alte victime ale celui de-al doilea război mondial, 641 de civili, dintre care 184 copii, au fost ucişi de bombele „eliberatorilor" anglo-americani, la 20 octombrie 1944, care au distrus şcoala „Francesco Crispi" din cartierul milanez Gorla. Acţiunea a făcut parte din garnitura „victimelor colaterale", sintagmă adoptată relativ recent, pentru a justifica crimele colective comise de armatele „aliate" asupra populaţiei civile. „Pentru milanezi, amintirea acelei zile este premeditat distorsionată. Dacă au uitat atacurile asupra fabricilor Isotta Fraschini şi Alfa Romeo...
În viaţa de toate zilele ne punem, cel puţin periodic, întrebări de genul: „Ce este real şi ce este simplă aparenţă?", „Am fost obiectivi în tot ce am întreprins?" „În ce măsură mintea noastră colorează sau chiar distorsionează lucrurile?", sau „Poate mintea umană să ştie adevărul despre viaţă şi cosmos? Puse sub acest aspect, întrebările anterioare au caracter filosofic, însă, ele apar şi în mod obişnuit în cadrul interacţiunilor umane, acolo unde trebuie să distingem faptele de fantezie. Problema percepţiei sau cum formează mintea noastră impresii şi idei despre lumea naturală, a celorlalţi...
Argumente pentru a susţine candidatura limbii române la statutul de unică limbă paneuropeană
Pliniu cel Bătrân, în lucrarea enciclopedică „Istoria naturală", aminteşte de pictorul grec Apelles şi de momentul prezentării unei picturi publicului roman, cînd un cizmar din mulţime îi atrage atenţia că sandaua unui personaj nu e realizată ca în realitate. Apelles, cuviincios, acceptă critica şi reface sandaua. Tot neîmpăcat, cizmarul se apucă să critice întreaga pictură. Atunci Apelles îi spune: „Ne sutor ultra crepidam" – „Cizmarule, nu mai sus de sandală!". Românul are un proverb: „feriţi-vă de cei cu mintea odihnită!", de lăudăroşii de ocazie şi, mai ales, de linguşitorii care nu ştiu...
Diplomaţia României din perioada 1919-1939 a fost conformă tradiţiilor istorice ale ţării şi a avansat un program îmbrăţişând exclusiv principii şi obiective specifice raporturilor interstatale, precum, în rândul întâi, cooperarea internaţională şi egalitatea între state, combaterea revizionismului şi excluderea războiului din viaţa internaţională. Şi tradiţiile, şi principiile sau obiectivele urmărite, şi modul concret în care a fost practicată diplomaţia României între cele două conflagraţii mondiale, totul, dar absolut totul, poartă – astăzi, ca şi atunci – un nume de primă mărime şi de...
Un subtitlu adecvat acestei încercări ar fi: „un aspect al trupului-templu sau atac la sinchisire". Trupul omului este, într-un sens, şi ar trebui să fie, într-alt sens, templul Duhului Sfânt, în primul rând pentru că trupul este purtător de suflet, în al doilea rând pentru că trupul se poate sfinţi. Şi mai ştim că nu ne este folositor să slujim trupului ca unui zeu, şi nici să-l dispreţuim ca fiind malefic per se ori neisprăvit, prima oară pentru că ne spun Părinţii că suntem robi ai patimii (plăcerii) şi, în lipsa unei eliberări, vom pieri pe veci cu tot cu trup, a doua oară pentru că...
Non bis in idem, grăiau cu înţelepciune romanii. Recunosc faptul că mă aflu în recidivă scriind din nou despre o creaţie literară a maestrului Doru Moţoc, dar cum creaţiile literare nu seamănă între ele, aceasta despre care scriu merită cu prisosinţă atenţia noastră. Este vorba despre piesa de teatru în două părţi „Cam târziu, domnule Godot!" apărută în 2009 la prestigioasa editură Antim Ivireanul din Râmnicu Vâlcea, lucrare îngrijită şi prefaţată de nu mai puţin distinsul jurnalist şi scriitor Ioan Barbu. Piesa se constituie într-o fantezie dramatică, având două personaje principale, Beranger...
Trebuie să spun, de la început, că pot număra pe degete oamenii despre care am scris, fie şi numai contextual. Şi asta nu din răutate, nu din egoism, nu din egocentrism şi nici din nepricepere, ci din rezerva ce mi-a sugerat-o, mai tot timpul, ştiinţa contemporană, şi, mai ales, filosofia (în termenii kantieni, tot ştiinţă!) despre om. Vreau sau nu, chiar şi când trec pe uliţa satului şi o văd pe baba Floarea, femeia care, în urmă cu vreo 40 de ani, se lua cu joarda după mine ca să nu rup crengile cireşului în care dădeam buzna de cum i se pârguiau fructele, mă plec, îmi scot pălăria, salut...
Sărbătorim la 19 februarie pe Ion Măldărescu, unul din diplomaţii culturii româneşti prin excelenţă, istoric, patriot, intelectual de valoare incontestabilă, apărător al istoriei şi tradiţiilor spirituale româneşti, a cărui biografie este partea cea mai valoroasă a conştiinţei sale. Ion Măldărescu, cel care trăieşte cu responsabilitatea omului superior este descendent al unei obîrşii de notabilă nobleţe istorică - Cula Măldăreşti - urmaş al boierilor Măldăreşti: al lui Nan Paharnicul, al căpitanului din oastea lui Mihai Viteazul -Tudor Maldăr - al colonelului-luptător în Războiul de...
