M-a prins Anul Nou la tablă, scriind în intersecţia în care locuiesc de o veşnicie iarna îmi pare o piatră ascuţită sub epidermă. Universul miroase a smirnă şi colaci dulci scoşi din cuptoare de lut. Prin văzduh trec mail-uri şi avioane, delfinii cîntă la pian în oceane, iar mie îmi ţiuie urechile de urletul lupilor şi mă strîng în mine de groază, la vederea urmelor pe zăpadă, a bucăţilor de an molfăite şi lepădate. La lumina unui felinar agăţat de tavanul lumii mă încăpăţînez să duc la adăpost alfabetul pentru păsări, ca nu cumva să nu uit zmeul de hîrtie legat de încheietura anului. Cu...