Citiţi Biblia! Îndemnaţi şi pe copiii dumneavoastră s-o citească şi mai ales s-o recitească, să mediteze asupra textului citit şi unde nu înţeleg, să întrebe un iniţiat. Nu este ruşinos să întrebi. Dacă în munte, sau în pustiu, sau într-un oraş mare nu ai un ghid, te rătăceşti. Într-o lume care a pierdut NORDUL, avem nevoie de un Ghid. „Pentru mulţi, drama credinţei constă în a confunda pe Dumnezeu cu o anumită stare euforică, cu o anumită comuniune trăită. El se poate manifesta, desigur, în acestea, dar este infinit mai mult decât ele: mai presus de toate, Dumnezeu este o orientare...
Citiţi Biblia! Îndemnaţi şi pe copiii dumneavoastră s-o citească şi mai ales s-o recitească, să mediteze asupra textului citit şi unde nu înţeleg, să întrebe un iniţiat. Nu este ruşinos să întrebi. Dacă în munte, sau în pustiu, sau într-un oraş mare nu ai un ghid, te rătăceşti. Într-o lume care a pierdut NORDUL, avem nevoie de un Ghid. „Pentru mulţi, drama credinţei constă în a confunda pe Dumnezeu cu o anumită stare euforică, cu o anumită comuniune trăită. El se poate manifesta, desigur, în acestea, dar este infinit mai mult decât ele: mai presus de toate, Dumnezeu este o orientare...
Auzind eu de la oameni şi citind în cărţi, am aflat nevoia unui învăţător. Şi cum părea că nu este niciunul împrejur, am pornit să-mi găsesc. Multe zile am rătăcit pe drumuri, căutînd printre oameni pe acela care să mă cunoască, dar străini mi-au apărut toţi şi nu a fost unul care să vădească inima mea. Atunci, văzînd în cale multe semne şi strîmtorat de tristeţea care nu-mi dădea pace şi care creştea cu fiecare pas, am luat o cărare printr-o pădure, noaptea. Cum mă aflam singur şi fără mîncare, m-am silit să ţin de potecă prin întuneric şi m-am încăpăţînat să nu dorm pînă ce dau de luminiş...
„Procesul Marii Trădări Naţionale" - a fost titlul pe care guvernanţii vremii, l-au dat unei cărţi publicate în anul 1946. Cartea ar fi trebuit să cuprindă stenogramele dezbaterilor de la Tribunalul Poporului asupra guvernării Ion Antonescu. Ar fi trebuit, însă nu a fost aşa, fiindcă în realitate, acel volum a avut încorporate stenograme trunchiate şi texte falsificate, uneori fiind atribuite Mareşalului Ion Antonescu declaraţiile lui Mihai Antonescu. Fără a avea autor, scopul declarat al publicării volumului „Procesul Marii Trădări Naţionale", a fost aşa numita „dorinţă" ca ţara să ştie...
„În ţara asta de gugumani în care eu sunt cel dintâi [...] Domnilor! Onorabili concetăţeni! Fraţilor! Iertaţi-mă, fraţilor, dacă sunt mişcat, dacă emoţiunea mă apucă aşa de tare, suindu-mă la această tribună pentru a vă spune şi eu... Ca orice român, ca orice fiu al ţării sale în aceste momente solemne mă gândesc la ţărişoara mea, la România, la fericirea ei! la progresul ei! la viitorul ei!" (Aplauze şi fluierături... Un homopoliticus perfect adaptat societăţii)
Preşedintele României caută noi surse de unde să adune ceva pentru sacul gol al visteriei, în care crivăţul reformelor...
Volumul „Imagini şifonate", Editura „Casa Cărţii de Ştiinţă", Cluj, aduce în faţa cititorului pe cărturarul Ana Marinoiu şi cîteva din bijuterii sale: distihuri, tristihuri şi catrene. Titlul anunţă o carte declamativă, un registru gradat de tensiune, mini-creaţiile cuceresc imediat prin umor neretuşat. Volumul se divide în patru capitole distincte: „Poticniri prin spirit", „Răutăţi mascate", „Avântul indignării", „Mănunchi de scântei", reuşind o îmbinare optimă între profunzimea cugetării şi umorul obiectiv: „Misterul: Cred că înghiţit-a gârla/ Armele din CIOROGÂRLA,/ Căci pe urmele de...
În unul din articolele anterioare, „Discursul, ştiinţă în a comunica sau formă de a bate câmpii", selectam câteva idei sugerate de specialiştii din domeniu tocmai din dorinţa de a mai clarifica lucrurile, dar mai ales de a arăta că, noi, românii, ruginiţii timpurilor, alături de tinerii lucizi ai acestui popor, nu suntem nici proştii momentului şi nici ai omenirii, ce pot fi luaţi oricând, de oricine, peste picior. La cele spuse atunci despre discurs, repetăm, în primul rând pentru o mai mare limpezime, dar şi pentru a ne dezice de „intelectualii" prezentului, adăugăm, în materie de...
Încă din timpul Rusiei ţariste, evreii erau persecutaţi, constrânşi să locuiască numai în anumite zone şi supuşi unei legislaţii restrictive. Ţarii măresc numărul decretelor care-i defavorizează; preoţii aţâţă ura ţăranilor împotriva evreilor. Această politică va culmina cu cumplitele pogromuri de la sfârşitul secolului XIX-lea. În 1881, cel mai ucigător a fost cel de la Kiev; în 1903, cele de la Chişinău şi Odesa. Aceste manifestări de antievreieşti îi descurajează chiar şi pe cei care-şi puseseră toate speranţele în asimilare.* Cel mai sălbatic dintre toţi dictatorii ruşi era, printr-o...
Dacă răsfoim biografiile celor de la pupitrul U. E., constatăm că foarte mulţi dintre cei care se joacă azi soarta a mii de miliarde de euro n-au avut tangenţă în trecut nici măcar cu o dugheană de gogoşi. Au fost combatanţi de stînga. Ceea ce se întîmplă în Grecia este, pe lîngă dezastrul produs de F.M.I., o consecinţă a înfloririi stîngii europene. Pentru că s-a jucat cu C.D.S. şi C.D.O., America nu-şi va rupe gîtul. Are doar o entorsă la gleznă, dar se tîrăşte cum poate şi exportă în continuare inflaţia prin dolar. Cînd eram mică auzeam tot timpul: „libertate, egalitate, fraternitate" -...
Mă atrag artele frumoase ca o dragoste fermecată, de nu mai ştiu cum să-mi explic acest sentiment. Unica soluţie ar fi cea transcendentală. Probabil, asta m-a şi făcut să-mi bag în minţi o chestiune bizară: oricine care face poezie, muzică, pictură etc. îşi are un creier ce reprezintă un infinit împachetat. Şi deja deprins cu acest postulat, de se întâmplă să mă întâlnesc cu cineva făcând parte din acest domeniu, imediat îmi apare gândul că în faţă am un fuior-fiinţă cu firele fără capăt. Ba mai mult, simt că acest fuior se încolăceşte nu ştiu cum în jurul meu, făcând din mine un sclav. În...
Maria a trecut prin anii de liceu ba stând la internatul de fete, ba făcând naveta cu trenul, ba locuind în gazdă. Invăţa mult, nu ştia ce-i aia distracţie, reuniune tovărăşească, bal sau întâlnire cu prietenii, doar uneori se plimba duminica pe Strada Mare sau mergea la film şi atât. Prima dată când a dansat cu băieţii a fost la banchet când i-a făcut mama o rochie nouă dintr-un tergal vernil, i-a luat pantofi cu toc şi ciorapi de mătase. Şi, pentru prima dată, în seara aceea a renunţat la codiţe. I-au făcut un coc caraghios de care era tare încântată. Fostei secretare U.T.C. pe liceu...
Contează enorm ce părinţi am avut, ce învăţători, ce profesori; într-un cuvânt, ce fel de educatori am avut. Episodul pe care îl voi relata mai jos a fost povestit de un profesor de ateism de la fosta Academie „Ştefan Gheorghiu" din Bucureşti.„Domnule, la orele mele participau nu numai studenţii noştri, ci aveam un auditoriu foarte larg şi de toate vârstele şi profesiile: ingineri, doctori, profesori, muncitori, studenţi de la alte facultăţi, etc. Ei bine, într-o zi, tocmai când eram pe punctul de a începe cursul, se deschide uşa amfiteatrului şi cine crezi, domnule, că intră? Un preot, un...
Maria coborî din tren printr-o săritură. Fusese gata să-şi scrântească glezna, nefiind obişnuită să poarte pantofi cu tocuri înalte. Nu exista niciun motiv pentru care să nu păşească treaptă cu treaptă. Doar că aşa simţise nevoia, să sară, de parcă săritura aceea ar fi dus-o mai repede lângă cel care-o aştepta. Cu atât mai mult cu cât, tot drumul, simţise că trenul rapid abia se târăşte.Trăgând de bagaj, încerca să-l identifice prin mulţimea de oameni, care-o încurcau mai mult ca niciodată. Ba încă, se repezise la un bărbat care, din spate, îl asemuise cu el, luându-l de braţ, gata să-l...
Inspirat de titlul simbolizând Geneza, în rândurile care urmează voi încerca să aprind un opaiţ menit să lumineze unele unghere din viaţa publică a condeierilor. Conştient că nerespectând subiectele tabu deschid cutia Pandorei, sper că poate vor mai aprinde şi alţii câte o făclie, pentru ca „să se facă lumină" acolo unde astăzi pătrunde doar o rază crepusculară. Demersul meu nu se doreşte a fi unul distructiv, menirea lui se vrea a fi aceea a înlăturării „monopolului" şi tarelor care aduc serioase prejudicii culturii. Viaţa spirituală a atins, de-a lungul secolelor, cote mai mult decât...
„Nu există pe pământ alt popor care, năzuind la glorie şi eroism, să apere o ţară atât de mică împotriva atâtor duşmani." (Mirosław Orzechowski)Orice s-ar apune astăzi despre naţiunea româna, oricât patos detractor ar răzbate din vitupirantele lor guri aprinse de ură pentru istoria noastră, e în zadar, „căci până şi pietrele vorbesc" - cum spunea Mântuitorul - despre cine şi ce-au fost: şi anume cel mai vechi popor din Europa. Descoperirile de la Tărtăria, o scriere mai veche decât cea cuneiformă din vechea Mesopotamie, de peste 7000 de ani, din vremea în care atlanţii ridicau Marile Piramide...
„Ostaşi,
V-am făgăduit din prima zi a noii Domnii şi a luptei mele naţionale să vă duc la biruinţă; să şterg pata de dezonoare din cartea Neamului şi umbra de umilire de pe fruntea şi epoleţii voştri. Azi, a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor strămoşeşti şi a bisericii, lupta pentru vetrele şi altarele româneşti de totdeauna.
Ostaşi,
V-am făgăduit din prima zi a noii Domnii şi a luptei mele naţionale să vă duc la biruinţă; să şterg pata de dezonoare din cartea Neamului şi umbra de umilire de pe fruntea şi epoleţii voştri. Azi, a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor strămoşeşti şi a bisericii, lupta pentru vetrele şi altarele româneşti de totdeauna.
Ostaşi,
Vă ordon: treceţi Prutul!
Sdrobiţi vrăjmaşii din răsărit şi miazănoapte. Dezrobiţi din jugul roşu al bolşevismului pe fraţii noştri cotropiţi. Reîmpliniţi în trupul Ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii voevodali ai Bucovinei...
După realizarea Marii Uniri din 1918 şi confirmarea acesteia prin tratatele de pace de la Paris din 1919-1920, politica externă a României a fost orientată spre Franţa şi Marea Britanie. Totodată, ţara noastră s-a bazat pe Societatea Naţiunilor şi pe alianţele regionale încheiate (Mica Inţelegere şi Inţelegerea Balcanică). De la mijlocul anilor '30, statele revizioniste europene - Germania, Italia, Ungaria, Bulgaria -, precum şi Uniunea Sovietică au devenit tot mai active, urmărind anularea sistemului de la Versailles şi dobândirea unor noi teritorii. Sesizând acest pericol, ministrul de...
70 de ani de la Declanşarea Războiului Sfânt pentru refacerea României Mari şi zdrobirea comunismuluiRăzboiul mondial din 1939-1945, cel mai mare conflict armat din istorie în privinţa proporţiilor şi a consecinţelor sale, directe ori indirecte, apropiate ori îndepărtate, se înscrie ca un eveniment major al trecutului umanităţii. Iar, în context, participarea României la conflagraţie, începând cu data memorabilă de 22 IUNIE 1941, incontestabil una dintre Zilele Astrale ale Istoriei Neamului, nu mai puţin decât 24 Ianuarie 1859, 9 Mai 1877 sau 1 Decembrie 1918, toate determinând deopotrivă şi...
Aşa caracteriza recent eminentul profesor Gheorghe Buzatu ziua de 22 iunie 1941, când Conducătorul Statului şi Comandantul de Căpetenie al Armatei, generalul Ion Antonescu a luat decizia de a angaja armata română la războiul sfânt pentru reîntregirea neamului, situând această zi pe acelaşi plan cu 24 Ianuarie 1859, 9 Mai 1877 sau 1 Decembrie 1918. Era prima zi de război. Armata Română pornea alături de aliata sa Armata Germană, la eliberarea teritoriilor naţionale, samavolnic răşluite din trupul ţării în vara anului 1940, deopotrivă de comuniştii sovietici, hortyştii maghiari şi...
„Prima operaţie a frontului român a fost un bombardament foarte puternic al aviaţiei germano-române executat în ziua de 22 iunie 1941 la orele 4 dimineaţa, distrugând la teren circa 400 de avioane sovietice. În zilele următoare armata a 11-a a facut trei capete de pod peste Prut la Ştefăneşti, Sculeni şi Ungheni. La 29 Iunie, Hitler anunţa, pe generalul Ion Antonescu printr-o scrisoare, că, având în vedere înaintarea frontului german armata a 11-a germană va trebui să ia ofensiva la 2 Iulie, ca să, acopere flancul de sud al grupului de armate von Rundstedt, Armatelor romane revenindu-le...
În cartea de aur a neamului românesc, alături de marii noştri voievozi şi ca urmaş demn al acestora, cu litere de foc şi sânge, stă scris numele eroului martir ION ANTONESCU, marele nedreptăţit al istoriei noastre, care prin jertfa sa supremă a încercat şi a reuşit în mare parte să înalţe poporul şi patria română la rangul de cinste şi demnitate care i se cuvine. Născut la 2 iunie 1882 la Piteşti în familia unui ofiţer, în scurt timp, talentul deosebit în arta militară îl ridică pe scara ierarhică, încât la începutul Primului Război Mondial, Ion Antonescu era şef al Biroului Operaţii al...
| ISSN, ISSN-L 2247- 4374 |
Editorial
Perspective fără perspectivă
Centrul „Terminatorilor” Terrei, Davos a dat cu bâta-n baltă și a răsturnat Marea Resetare. Țările africane au predat Occidentului o lecție de demnitate. O serie de țări ai căror conducători reprezintă cu adevărat interesele popoarelor lor au dejucat Marea…
