„În noi este harul de a crea binele, frumosul!"Maria Diana Popescu: Doamnă Luminţa Vâlcu, sînteţi lirică în poezie, lirică în pictură... Cum a început pasiunea pentru aceste forme ale artei? Ştiu că sînteţi licenţiata Facultăţii de Teologie Sf. Filoteia, Piteşti, secţia Arta Sacră (Restaurare frescă).
Luminiţa Vâlcu: De când mă ştiu desenez, dar acea chemare specială pentru artele frumoase am avut-o încă din anii de liceu. Am absolvit Liceul de matematică-fizică Alexandru Vlahuţă, Râmnicu Sărat, Buzău. Pe atunci doream să devin cercetător într-un mare laborator de fizică atomică şi nucleară...
Străvechea Dacie - „Grădina Maicii Domnului"
Începute cel puţin cu zece ani în urmă, odată cu apariţia articolului Despre canonul estetic semnat de Mircea Martin în România Literară nr. 5/2000, dezbaterile cu privire la canon înaintează cu precauţie pentru a se ajunge la o cât mai largă implicare. După cum se arată şi în articol, definirea canonului presupune o suită de convenţii care "trebuie să se întemeieze pe nişte date, texte şi interpretări negociate şi acceptate". Ele se obţin prin eforturile depuse în comunitatea experţilor, după care urmează impunerea lor de sus în jos, aşa cum se întâmplă mai ales "în cazul canonului...
Analizând moartea lui Făt Frumos, moartea lui, o moarte individuală, personalizată, aşa cum de altfel şi merită un muritor care a cunoscut Fiinţa pură, „triplicată" în cei trei „izotopi" care sunt zânele ospitaliere, şi are amintiri unice din vremea uitată, C. Noica observă că în acest caz Moartea face un gest neobişnuit: îl mustră pe erou, dându-i o palmă: „O palmă îi trase Moartea lui, care se uscase de se făcuse cârlig în chichiţă, şi îndată se şi făcu ţărână"
Deşi nu suntem fani declaraţi ai internetului, trebuie să-i recunoaştem utilitatea. Cu un calculator în faţă, cât am bate din palme, tastăm ceva şi aflăm... uneori chiar şi ce nu ne trebuie. Pe de altă parte, în ziua de astăzi, niciunde şi nicicând nu am putea fi atât de repede, ca text, imagine şi sunet, pentru oricine, oriunde pe faţa pâmântului. În consecinţă, din câte se pare, Internetul, este cea mai rapidă modalitate de a ne face cunoscuţi, ce-i drept, uneori oameni în lume, alteori, un fel de râs al ei. Ultima variantă, categoric, nu ţine de tehnologie, ci de propria noastră...
Naţiunea Daco-Română, ca cea mai încercată şi mai prigonită dintre Naţii, şi-a împletit logodna veşniciei, pecetluindu-şi Destinul cu sângele mucenicesc pe Hrisovul heruvimic: în dor şi suferinţă, în crez şi îndurare, în chin şi sărbătoare, în frângeri şi înălţări, în tăceri şi mărturisiri, în aşteptări şi împliniri, în înfricoşări şi extazuri, în bocete şi psalmi, în jale şi hori, în apusuri şi răsărituri, în lanţuri şi libertate, în îngenuncheri şi slavă, în cătuşe şi har, în chemări şi alegeri, în suspine şi Liturghii, în defăimari şi laude, în lepădări şi jertfe, în vânzări şi mucenicii...
„Feliz Semana Santa a Todos!"
Cea mai demnă căutare a omului este eternitatea, în sensul ei de proiecţie atemporală e existenţei. Unii dintre cei mai inteligenţi s-au mulţumit în schimbul ei cu surogate impersonale, ca monumente ale minţii, sisteme politice, sau pur şi simplu temple ale plăcerii epicuriene, toate însă sortite morţii dintr-un motiv cît se poate de obiectiv: gîndurile cad pradă îndoielii, sistemele se dizolvă în altele, plăcerea e ineluctabil urmată de durere, orice demers se stinge prin faptul că nu conţine nimic transcendent, e perisabil şi degradabil atît timp cît rămîne în timp. Adevărul, aşa cum ni l-a...
Se spune că în Săptămîna Mare, Săptămîna Patimilor sau Săptămîna Luminată, cerurile sînt închise, deschizîndu-se în noaptea Învierii pentru cei cu inima curată. În Săptămîna Mare, curăţenia în case, ştergerea geamurilor, reprezintă modalităţi de a primi lumina Învierii în inimile şi casele noastre.
Se prevestea o superbă. Pe cer, nici urmă de norii care să întunece lumina soarelui, pregătită să încălzească oasele amorţite ale pelerinilor către Sfânta Mănăstire Buciumeni, jud. Galaţi. Cale de vreo câţiva zeci de kilometri de Adjud, traseul ce trece prin Adjudu-Vechi, Homocea, Ploscuţeni, şerpuieşte dincolo de limita judeţului Vrancea, spre codrii seculari, care reazemă drumul tăcut. Am mers către sfânta mănăstire, cu strângerea de inimă a unui păcătos, care este conştient de faptul că nicicând nu va fi suficient de curat sufleteşte, pentru a păşi pragul unui sfânt locaş. Însoţit de soţia...
În anul acela era sărăcie mare. Secetă, foamete,suferinţă. Geta şi Nicolau locuiau într-o casă mică dar cochetă , într-un cartier curat şi liniştit, nu departe de uzina Electroputere, unde lucrau amândoi. El era dirijorul fanfarei, cânta şi la saxofon, ea muncea ca bobinatoare într-o hală uriaşă, unde erau asamblate locomotivele Diesel. Se cunoscuseră la un bal dat în cinstea muncitorilor fruntaşi, când el a cântat câteva cântece patriotice. Geta participa în calitate de reprezentantă a femeilor şi, fiind o femeie tare frumoasă, i-a atras atenţia profesorului care s-a îndrăgostit imediat de...
Vechile documente sunt sărăcăciase în date şi informaţiile privind descrierea clădirilor primei Episcopii, întemeiate foarte posibil de Episcopii Eftimie şi Mihail. În timpul stăpânirii austriece supra Olteniei (1718-1739) principalele centre militare de rezistenţă au fost fixate în aşezăminte religioase, în vederea acţiunilor de apărare. Nu se cunoaşte în ce măsură Episcopia Râmnicului a servit scopurilor militare, cert este însă că acesta a fost motivul focului pus de turci în 1737, pe vremea războiului turco-austriac şi care a mistuit, odată cu biserica şi chiliile episcopale construite de...
Atragerea României pe ringul internaţional al efervescenţei destabilizatoare nu-i face pe români să-şi renege tradiţia şi credinţa. Ba mai mult, îi solidarizează, îi alipeşte de moştenirea de veacuri păstrată cu sfinţenie: credinţa în Dumnezeu. Cei mai mulţi români, pe care vremurile tulburi nu i-au îndepărtat de esenţa existenţei - aceea a iubirii şi a păstrării identităţii de neam, au înţeles pericolul înstrăinării sufletului şi au o atitudine de respingere faţă de jucătorii de la masa puterii mondiale, care încearcă să-i angreneze în haosul unor direcţii prestabilite de ei. Credinţa îi...
La noi se poate: taxă pe gropile din asfalt, (vorba nu ştiu cui: „Aici zac banii dumneavoastră!"), taxă pe lipsa de venit, taxă pe inventivitate, taxă pe aerul respirat, taxă pe scaune, taxă pe... Da' taxa pe prostia şi/sau pe incompetenţa, pe reaua credinţă a guvernanţilor şi a parlamentarilor, când va fi legalizată şi aplicată? În România anului 2011 aproape totul se contorizează. Dacă ritmul şi procedurile nu se vor modifica, pe lângă contoarele de apă, energie electrică, gaze şi alte servicii, nu m-ar mira ca în cazul legalizării prostituţiei să li se monteze contoare şi „practicantelor"...
Rigorile vieţii cotidiene şi adormirea conştiinţei prin păcat au lovit greu în trăirea noastră religioasă. Principiul cauzalităţii şi explicaţiile ştiinţifice, uneori caricaturi ale acestora, au devenit gândirea magică a omului modern. Ele însă nu îi aduc fericirea, ci îl chinuiesc cu o continuă stare de nelinişte şi de sete, pentru că nu au nimic transcendent în ele. Primitivii Îl înlocuiseră pe Dumnezeu cu natura, noi L-am înlocuit cu auto-suficienţa, cu idolul autonomiei, care se hrăneşte din uitarea de Dumnezeu. De aceea ne vine greu să ne amintim că Dumnezeu a înviat. Cine este Dumnezeu...
Născut la Dej la 01.07.1950, Lucian Gruia este de formaţie tehnică, absolvent al Institutului Politehnic "Traian Vuia" de la Timişoara, Facultatea Electrotehnică, promoţia 1974. A debutat în presă, cu versuri, la rubrica „Primele", cu un comentariu de Constanţa Buzea (în revista „Amfiteatru" - 1976) iar în volum, cu proză scurtă, intitulată „Culorile Neliniştii"( Editura "Eminescu", Bucureşti - 1997). Se remarcă prin scrierile sale literare originale, atât în volume de proză, cât şi volume de poezie. Astfel, publică următoarele lucrări: „Universul formelor lui Brâncuşi" (Ed. Fundaţiei "C...
„Ca poet trebuie să să fii sublim fără încetare, să trăieşti şi să dormi în faţa unei oglinzi", spunea Baudelaire. Am descoperit un volum în care sublimul curge din sîngele poetului abandonat, aproape complet, lirismului de esenţă. Ioniţescu Gorj, un medic-poet, uimeşte prin capacitatea de a poetiza în marginea celor mai complexe iamagini şi lucruri. Psihologic, versurile par ale unui poet consacrat; sînt dezlănţuiri care electrizează, au atitutidinea şi supleţea inspiraţiei trecute prin toate oglinzile. TRATAT DESPRE PSIHO-STOMIE SAU DISECŢII CU UN BISTURIU APRINS ne plasează în...
