Tranziţia, ca timp istoric, vizează un hotar, depăşirea unor situaţii provizorii tulburi, edifică o stare de fapt căutată, premeditată. Modernizarea României, în ultimele două secole, a fost una relativă, fragmentară, imperfectă. De la fanarioţi încoace ne aflăm într-o perpetuă societate de tranziţie. Una din explicaţiile acestei nesfârşite stări de tranziţie poate consta în faptul că entitatea statală românească „modernă" a fost constituită pe un fundament greşit/eronat. Iar vinovatul nu este străinul, ci noi înşine. Adică cei care au constituit statul (începând cu Al. I. Cuza). Noi nu am...