
Este evident că fiecare epocă are propriile sale imperative. Dacă la începutul secolului XX, adică în epoca lui Nicolae Iorga, am fost chemaţi, să înfăptuim România Mare, astăzi, la începutul secolului XXI suntem chemaţi să părticipăm la înfăptuirea Europei Unite, origanism care nu va putea funcţiona fără o limbă oficială unică. Este poate singurul domeniu în care mai putem avea o contribuţie notabilă şi a nu răspunde matur acestei necesităţi continuând să ne cantonăm într-o expectativă anostă cu ochii...