În inversiunea copernicană a speţei, poetul Gheorghe Sârbu devine savantul liric care poate fi decodat nu numai din aria cercetărilor ştiinţifice controlabile, ci şi din fenomenul în sine al creaţiei poetice, unde poate fi observată cît de epigonică îi este cunoaşterea. Paralel cu înflorirea cercetărilor şi cu o anume elasticizare a sensibilităţii sufleteşti, însăşi ideea de artă proprie a evoluat, cîştigînd, pas cu pas, în amploare şi în profunzime. Spiritul poetului dirijează selecţia stărilor lăuntrice. Operaţie cu rol capital pe faţa poemelor, căci tensiunea sau sensibilitatea devin tot...
Cândva, prin anii '80, România deţinea o armă camuflată de distrugere în masă, denumită ironic „termoficare". Pe vremea aceea, oamenii se „antrenau" cum puteau pentru a deveni mai rezistenţi fizic; circula chiar o poezioară din care-mi mai amintesc doar atât: „În casă-i frig, afară-i frig / Îţi mulţumesc Partid iubit că m-ai călit!" Ştiam prea bine că românii sunt extrem de inventivi, fapt dovedit de nenumărate ori, însă cine şi-ar fi închipuit că pot fi şi aşa de „subtili"? Ignorând interdicţia de proliferare a armelor de distrugere în masă, „iubiţii noştri conducători" au reuşit să activeze...
Anul acesta se împlinesc 152 de ani de la marele eveniment istoric, de unire a celor două principate române sub sceptrul singurului domnitor român din istoria noastră modernă şi contemporană - colonelul Al.I.Cuza. Se întâmpla la mijlocul secolului al XIX-lea, când în întreaga Europă popoarele conştientizau şi militau cu ardoare pentru înfăptuirea idealurilor şi statelor naţionale. Românii, popor european, nu puteau rămâne în afara acestor patriotice preocupări. Ei şi-au strigat cu ardoare dorinţa înfăptuirii idealului naţional în revoluţiile de la 1848-1849 din toate cele trei principate...
Pictor şi grafician, Luminiţa Vâlcu a scris „cândva" multe poezii de dragoste. După ce au fost lăsate la dospit la lumina multor ani (poemele acoperă plaja dintre1987-1989), Luminiţa s-a decis să le publice la Editura „Domino", sub titlul, „Cândva". Teza despre scrierea poeziei, la care recurge poeta pentru fundamentarea propriilor sentimente, este cu desăvîrşire autonomă şi pluteşte în nebulozitatea timpului trecut, în „nesiguranţă", în „nelinişte", în „adormire" şi „imposibilitate", în „mărturisiri", „rătăciri", în reflexii şi „neîncredere", în „aşteptare" şi în „marea trecere". Ajunşi...
Motto: „Cred că principalul vinovat de această situaţie este însuşi poporul român! El ilustrează perfect observaţia că „un popor de oi naşte un guvern de lupi". Spiritul de demisie, pasivitatea, resemnarea românilor au permis clasei politice să-şi bată joc, nepedepsită, de ţară. Lipsit de spirit civic, poporul român nu a fost capabil, în aceşti 20 de ani, să tragă la răspundere clasa politică sau să tempereze setea ei de înavuţire. Pe român nu-l interesează situaţia generală. Cum să îndrepţi o ţară când cetăţenii ei se gândesc fiecare la sine şi nu la binele comun?" (Internet)
...
Biserica bolniţă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului"
Actul de fundaţie datat „iulie 20, leat 7253 (1745)" dovedeşte că ctitorul fondator al bisericii numită bolniţă este Episcopul Climent, ajutat fiind şi de „cuviosul între ieromonahi chir Theodor" , care „au adaos cu ce au putut la această sfântă bolniţă şi au dat viia lui de la mal". Acelaşi Theodor, cu încuviinţarea Episcopului Climent, a zidit şi cele dintâi case la bolniţă, pentru ca „cât va avea viaţă, să se odihnească într'ânsa".
Scopul declarat pentru care Episcopul Climent a înălţat bolniţa reiese din acelaşi document: „spre odihna...
De ce sînt atîtea probleme în sistemul de sănătate? Să o luăm metodic: multe din posturile cheie scoase la concurs, adică cele la mare căutare, sînt cu dare de mînă ocupate anual de pilangii, de odrasle ale boşilor şi afaceriştilor, de fiii şi fiicele medicilor deja în sistem, cum poate deja aţi bănuit. Medicii valoroşi au depus un juramînt pe care îl respectă, însă există plîngeri în fiecare an că rezidenţiatul e fraudat pentru amatorii cu bani, care mai tîrziu îţi taie o mînă în loc să-ţi scoată un apendice. Mai mulţi medici absolvenţi care au susţinut examenul de rezidenţiat în noiembrie...
„Domnesc pe neam și țară calmuci cu cap de câineA căror mutră slută și-adânc dobitocească
N'o 'ntrece decât doară inima lor câinească".
DOINA
De la Nistru pân-la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s-a
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.
Din Hotin şi pân-la Mare
Vin Muscalii de-a călare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o aţin;
Din Boian la Vatra Dornii
Au umplut omida cornii
Şi străinul te tot paşte,
De nu te mai poţi cunoaşte.
Sus la munte, jos la vale
Şi-au facut duşmanii cale;
Din Satmar până-n Sacele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet Român săracul,
Îndărăt tot dă ca racul,
Nici îi merge, nici...
De la Nistru pân-la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s-a
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.
Din Hotin şi pân-la Mare
Vin Muscalii de-a călare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o aţin;
Din Boian la Vatra Dornii
Au umplut omida cornii
Şi străinul te tot paşte,
De nu te mai poţi cunoaşte.
Sus la munte, jos la vale
Şi-au facut duşmanii cale;
Din Satmar până-n Sacele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet Român săracul,
Îndărăt tot dă ca racul,
Nici îi merge, nici...
Să ne aducem aminte de Eminescu nu doar pe 15 ianuarie şi pe 15 iunie, ci în fiecare zi. Poetul „nepereche", cum avea să-l numească George Călinescu, cel care a dat măsura geniului creaţiei româneşti, ca valoare absolută, înscriindu-se, după aprecierea lui Tudor Vianu, alături de Dante, Goethe, Shelley, Hugo, în galeria valorilor universale, Eminescu este sărbătorit an de an. Cel mai mare scriitor român pe care l-a ivit pînă acum timpul - Mihai Eminescu - aşa cum scria şi Nicolae Iorga în 1909, se deosebeşte de toţi scriitorii vremii sale şi prin aceea că „opera lui întreagă n-are nici cea...
În nopţi de veghe sau dincolo de somn, cu ochii închişi, mă apropii de sufletul tău, Mareşale. De ce mi-e dat să nu-ţi cunosc mormântul? Nici măcar cenuşa; în ce vad ţi-a fost înnecată?O fi blestem?
Dar cine poate să blesteme pe cel ce s-a jertfit prin viaţă pentru a-l său neam, precum Hristos odinioară?
Dar cine în afară de Domnul poate judeca pe cel ce prin credinţă îşi îndemna poporul să înfrângă balaurul roşu ce de la răsărit ne călca? Şi chiar dacă un tribunal nevolnic şi netrebnic te-a judecat pe tine, noi ştim că el a fost plăsmuit şi manevrat tot de cei din răsărit care îţi doreau...
În urmă cu trei ani, Sharon Weinberger reporter independent de securitate naţională, specializată pe probleme de ştiinţă şi tehnologie militară, semnala apariţia unui prototip ameninţător, o armă emiţătoare de unde milimetrice, denumită Active Denial System. Comentariile ei avizate, privind înalta tehnologie din domeniul military, au apărut pe blog-urile de securitate naţională, dar şi în diverse publicaţii: Washington Post Magazine, Ardezie, Natura, Discover, Financial Times şi Săptămâna aeriană & Space Technology. Ea este autoarea imaginarei călătorii prin Pentagonul ştiinţific - Underworld...
Un balaur uriaş se ivise la Dunărea de jos. O nouă mare urgie, după prăvălirea legiunilor romane peste trupul Daciei, se ridica în istoria cu martiri, sfinţi şi eroi a neamului nostru, coborâtor de dincolo de timp. Aşa vorbesc miturile, basmele şi aşa simţim noi urmaşii pelasgilor, tracilor, geto-dacilor, daco-românilor, nemurirea firii noastre şi aşa ne trăiam ritmicitatea secretă, fără să căutăm explicaţii. Avem însă nostalgia întreagă a celor care simt că vin de foarte departe, pe cărările secrete ale iniţierilor de taină. Simţim elementele primordiale ce ne-au întemeiat, reflexia din...
Săraci sau înstăriţi, fiecare după posibilităţi, românii au aşteptat sărbătorile de la capăt de an, nu ca în alte dăţi, mai săraci, cu mai puţine „pretenţii" sau „rafinamente", cu porcul tăiat... de pe listă, mă rog, cu ce s-a găsit. Super-marketurile aprovizionate din belşug cu produse sintetice, E-uri, glutamaţi de tot soiul, fungicide inoculate în produsele vegetale modificate genetic fără gust natural, cu şi alte binefaceri ale civilizaţiei globaliste, nu au mai fost la fel de aglomerate ca în anii precedenţi. În peisajul citadin au apărut şi inevitabilii cerşetori „sezonieri", obraznici...
A apărut la editura Anastasia, o folositoare „Introducere în antievoluţionismul ştiinţific – despre evoluţia omului de către om", de Oana Iftime, biolog. După cum declară autoarea în prefaţă, luând ca premisă faptul că ştiinţei i-a fost impus materialismul în efortul general de a înlătura pe Dumnezeu din creaţia Sa, cartea meditează asupra consecinţelor sociale şi îşi propune să respingă numai pe criterii ştiinţifice ipotezele despre originea abiotică a vieţii şi despre evoluţia biologică a speciilor, în aşa fel încât să demonstreze că sunt false şi că realitatea prezisă de ele este...
Un alt început. Un alt an al speranţei. Al porţilor deschise către vis. O punte spre lumea gândului de a fi, de a cunoaşte şi de a iubi. Un an în care ne dorim cu toţii ca lacrimile să sece, râurile să curgă molcom, norii să-şi reverse preaplinul printr-o sită căptuşită cu aripi de îngeri, dealurile să-şi plimbe umerii pe puf de păpădie, pădurile să-ncremenească etern cu rădăcinile în apele Timpului, iar drumurile să-şi alunece tihna pe un covor de granit fermecat.Un an cu agenţi obosiţi de zâmbet, cu funcţionari rupându-şi liniştea în fâşii de miere, cu trotuare mirosind a glas de lună şi...
- Speranţa vede invizibilul, simte intangibilul şi împlineşte imposibilul" (Charles Caleb Calton)
- „ Adevăratul mister al lumii este vizibilul, nu invizibilul" (Oscar Wilde)
- „Universul este un cerc al cărui centru e pretutindeni, iar circumferinţa nicăieri". (Blaise Pascal)
- „Universul este un cerc al cărui excentru e pretutindeni, iar circumferinţa nicăieri". (Autorul)
Din start trebuie spus că aceasta este o acţiune sortită eşecului, dar speranţa...
Acceptând, astăzi, teoria Big Bang-ului, înseamnă că suntem pe această planetă albastră, numită Pamânt sau Terra, ca pe o navă cosmică, în zbor...
După ceai, o feliuţă de pâine cu unt şi două pupături, am coborât în faţa blocului. În stradă, pe trotuar, înainte de a porni la drum, am aruncat o privire spre balconul clădirii în care locuiam. Din dosul perdelelor, priviri. Undeva, cu ochii parcă lacrimând, fata vecinei mele, o fâţă răsfăţată, ce credea că funduleţul i-ar fi fost pictat de Botticelli, când stătea de vorbă cu Cel de Sus, şi numai după aceea trimis de El spre facere, în lume. Mai jos, cu un etaj, baba cu inventarul şi prognoza. Ştia până şi culoarea chiloţilor, pe care îi îmbrăcam în fiecare dimineaţă. Ştia despre ieri...
Pentru cei care nu-l cunosc pe generalul maior Peter Cosgrove, este un Australian care-şi iubeşte ţara aşa cum orice militar o face, indiferent de ţara în care se află. El este apreciat drept o „comoară australiană", iar principalele sale însuşiri sunt: voinţă, discernământ, inteligenţă, compasiune şi umor. Generalul Peter Cosgrove AC Ioan, MC (născut la 28 iulie 1947) a fost comandant al unor formaţiuni de luptă în Malaezia, Vietnam, Marea Britanie, India, comandant al forţelor internaţionale în Timorul de Est, şef al Forţelor de Apărare între anii 2002-2005, când s-a retras din serviciul...
Onorul la Mareşal!
Emoţionant! Un text scris cu şapte decenii în urmă îşi găseşte un puternic ecou în vremea noastră. Mareşalul Ion Antonescu şi-a iubit cu devotament patria şi neamul pentru care a devenit martir, purtându-se demn până în ultima clipă a vieţii: „în afară de crime şi furturi, mă solidarizez şi iau asupra mea, toate greşelile pe care, cu ştiinţa sau fără ştiinţa mea, le-am făcut." În timp ce fabricanţii de istorie îl asasinează în fiecare zi, iată, cuvintele sale rămân mereu vii şi ne arată astăzi calea cea bună de urmat. Acum, la cumpăna dintre anii 2010-2011, când Ţara trece...
Aho, aho copii şi fraţi,
Staţi puţin si nu mânaţi,
Lângă boi v-alăturaţi.
Şi cuvântul mi-ascultaţi.
Am plecat să colindăm
Pe la case să urăm,
Pluguşorul românesc
Obiceiul strămoşesc.
Ia mai mânaţi, măi, flăcăi !
Hăi, hăi...
Staţi puţin si nu mânaţi,
Lângă boi v-alăturaţi.
Şi cuvântul mi-ascultaţi.
Am plecat să colindăm
Pe la case să urăm,
Pluguşorul românesc
Obiceiul strămoşesc.
Ia mai mânaţi, măi, flăcăi !
Hăi, hăi...
S-a sculat mai an,
Bădica Traian
Şi-a-ncălecat pe-un cal învăţat,
Cu şaua de aur,
Cu nume de Graur,
Cu frâu de mătase,
Împletit în şase,
Cât viţa de groasă,
El în scări s-a ridicat,
Peste câmpuri s-a uitat,
Să aleagă-un loc curat,
De arat şi semănat.
Şi-a pornit într-o joi,
Cu un plug cu doispreceze boi.
Boi...
Bădica Traian
Şi-a-ncălecat pe-un cal învăţat,
Cu şaua de aur,
Cu nume de Graur,
Cu frâu de mătase,
Împletit în şase,
Cât viţa de groasă,
El în scări s-a ridicat,
Peste câmpuri s-a uitat,
Să aleagă-un loc curat,
De arat şi semănat.
Şi-a pornit într-o joi,
Cu un plug cu doispreceze boi.
Boi...
| ISSN, ISSN-L 2247- 4374 |
Editorial
Perspective fără perspectivă
Centrul „Terminatorilor” Terrei, Davos a dat cu bâta-n baltă și a răsturnat Marea Resetare. Țările africane au predat Occidentului o lecție de demnitate. O serie de țări ai căror conducători reprezintă cu adevărat interesele popoarelor lor au dejucat Marea…
