„[Românii sunt] un popor fără istorie... destinaţi să piară în furtuna revoluţiei mondiale... [ei sunt] suporteri fanatici ai contrarevoluţiei şi [vor] rămâne astfel până la extirparea sau pierderea caracterului lor naţional, la fel cum propria lor existenţă, în general, reprezintă prin ea însăşi un protest contra unei măreţe revoluţii istorice... Dispariţia lor de pe faţa pământului ar fi un pas înainte". (Marx şi Engels)[1], articolul „Lupta maghiarilor", 1849, menţionat de Larry Watts, în recenta sa carte „Oaia albă în turma neagră. Politica de securitate a Romaniei in perioada Razboiului...

Citeşte articol complet...

Băgată cu forţa într-un război politic, financiar şi diplomatic, agitată şi dezbinată moralmente de către preşedinte, triumfătoare prin încă valorile ei spirituale, dar ostracizată pînă la anularea drepturilor şi demnităţii civice, neputincioasă în a-şi impune suveranitatea asupra birocraţiei U.E. şi cizmei americane, constrînsă în a-şi restrînge prezenţa politică şi spirituală în lume, România se află acum la mîna şi îndemîna tiranilor U.E., la mîna corupţilor autohtoni, orientaţi spre forme de guvernare absolutiste, nu constituţionale, eminamente suspuşi intereselor proprii, dominaţi cu...

Citeşte articol complet...

Făcând abstracţie, din mai multe motive, de filosofia antică grecească, al cărei specific nu l-a contestat nimeni, dar despre care nu se poate spune totuşi că are un caracter naţional-grecesc, pen¬tru simplul motiv că nu putem vorbi, la acea vreme, despre naţiuni propriu-zise, constatăm de-a lungul evului mediu tendinţa perma¬nentă de unificare a stilurilor de expunere, în forme canonizate, scolastice, ca şi a problematicii filosofice. La aceasta a contribuit, fireşte, şi utilizarea limbii latine ca limbă oficială a filosofiei, ca şi dominaţia bisericii catolice în lumea occidentală. S-a...

Citeşte articol complet...

Oricât de mult s-ar fi scris despre luptele de la Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz niciodată nu va fi suficient pentru a demonstra semnificaţia victoriilor dobândite de armata română în condiţiile vitrege ale războiului. Nu ne-am propus să tratăm desfăşurarea operaţiunilor militare, întrucât acest lucru au făcut-o, de-a lungul timpului, specialişti în arta militară şi cercetători ce au studiat istoria războaielor mondiale şi a celor de mai mică anvergură. Dintre multele lucrări dedicate participării României la prima conflagraţie mondială am aminti două remarcabile contribuţii aparţinând mareşalului...

Citeşte articol complet...

„Gilets jaunes" - cunoscuţi la noi sub denumirea de „Vestele galbene" - şi „#rezist" se află în stradă, poziţiile lor fiind aparent similare. Doar aparent, pentru că nihilişti-anarhişti de la „#rezist" - susţinuţi de forţe externe anti româneşti şi de însuşi Preşedintele României (cel care ar trebui să protejeze echilibrul societăţii româneşti, dar încalcă sistematic prevederile Constituţiei României) demonstrează împotriva Guvernului României, în timp ce „Gilets jaunes" - pro statul naţional francez - luptă împotriva sistemului distructiv al dictaturii Grupului „Bilderberg" şi al...

Citeşte articol complet...

15 decembrie, zi de test major pentru mişcarea „Vestelor galbene" în Franţa, confirmă încă de la 10 dimineaţa că avem de-a face cu o revoluţie, o insurecţie socială nemaivăzută în ultimele decenii, şi nu doar cu o răscoală a săracilor. Suta de euro a lui Macron, care de fapt nici măcar nu e o sută întreagă, asurzitoarea propagandă a mediei oficiale care a instrumentalizat atacul terorist de la Strasbourg nu au schimbat nimic. Dimpotrivă, mişcarea „Vestelor galbene" se radicalizează, se organizează, se scriu programe simple şi clare, se cere vehement, intransigent, non-negociabil, referendum...

Citeşte articol complet...

Povestea mea „Colinda'om, ori lăsa'om ?", se termina aşa: Colindatul cu straiţa în spate, pentru copii, merge până la 10-11 ani. Adolescenţa era marcată de altă datină de Crăciun, Vestirea de către cei Trei Crai de la Răsărit, care călătorind, mergând după o Stea, au descoperit ieslea cu Naşterea Domnului. Iar noi aveam obligaţia creștină să repetăm drumul Crailor de la Răsărit şi cu Steaua noastră să vestim borşenilor, din casă în casă, Naşterea Domnului. Pregătirea evenimentului necesita chiar nişte etape obligatorii. In deosebi procurarea materialelor din care era construită steaua, nu era...

Citeşte articol complet...

O carte frumoasă de rondeluri scrie Olguţa Luncaşu Trifan cu titlul „Vibraţiile sufletului în rondel", Editura Rotipo, Iaşi, 2017, unde cuvântul care denumeşte specia lirică clasică şi fixă este încorporat în titlu cu dorinţa de a atrage intenţionat atenţia cititorilor. Cartea are o prefaţă de Dumitru Brăneanu şi o postfaţă de Marian Malciu scriitori care trasează coordonatele liricii autoarei, insistând şi asupra tehnicii versificaţiei unui asemenea demers poetic. Un lucru îmbucurător este faptul că tot mai mulţi creatori se îndreaptă spre poeziile cu formă fixă, redescoperind frumuseţea şi...

Citeşte articol complet...

Acum, la un secol de la Marea Unire, la aproape un secol de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie și la aproape un secol și jumătate de la recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române, construirea Catedralei Naționale încununează o întreagă lucrare a poporului român asupra lui însuși și ne așază în rând cu lumea, Catedrala lucrează cu mijloacele sale sacre, ca și școlile și spitalele cu mijloacele lor lumești, la educarea și păstrarea în stare bună a acestui popor, spune academicianul.

După creștinarea noastră în limba latină, prin strămoșii noștri daco-romani...

Citeşte articol complet...

Bătălia de la Mărăşeşti constituie de un secol un simbol al virtuţilor neamului românesc şi o pildă a solidarităţii naţionale, care au stat la temelia Marii Uniri din 1918. În ordine cronologică, ea reprezintă a doua mare confruntare militară de pe frontul român din vara anului 1917 şi, totodată, cea mai însemnată bătălie de pe tot frontul de Est din acel an. Desfăşurată de-a lungul a 29 de zile şi nopţi, între 24 iulie/ 6 august şi 21 august/3 septembrie, prin amploarea şi complexitatea forţelor şi luptelor angajate, prin tenacitatea exemplară a trupelor române în apărarea fiinţei statului...

Citeşte articol complet...

În toamna anului 1896, în septembrie, Regele Carol I şi-a văzut îndeplinită una dintre marile dorinţe politice, aceea de a-l avea ca oaspete pe împăratul Franz Iosef I căci, aşa cum consemnează Regina Maria în memoriile sale, „Regele Carol păstra un sentiment de respect şi dragoste bătrânului împărat. Acesta era un adevărat prieten al Regelui României, chiar dacă politica lui apăsa uneori cam greu asupra ţărişoarei noastre pline de avânt, care arăta prin semne, întrucâtva îngrijorătoare, că voia să trăiască, să înflorească şi să se mărească". Venirea Suveranului Austro-Ungariei în România...

Citeşte articol complet...

Conform DEX al limbii române, cuvântul „marginal" este adjectiv şi înseamnă „care se află la margine", „secundar", „fără importanţă". În limba rusă «маргинал» („marginal") este substantiv şi înseamnă „om (persoană) care se află la graniţa diverselor grupuri sociale, sisteme, culturi şi care resimte norme şi valori contradictorii"[1]. Specialiştii atrag atenţia: în limba rusă contemporană, în mod greşit, acest cuvânt se foloseşte ca sinonim al cuvântului lumpen (element declasat). Deci, în limba rusă „marginal" nu înseamnă „lumpen", în schimb înseamnă: „nihilist", „[om] lipsit de principii"...

Citeşte articol complet...

Idealul în artă este atunci când valoarea estetică este egală cu valoarea de piață. Așa este cazul tabloului „Salvator Mundi" al lui Leonardo da Vinci, al sculpturii „La jeune fille sophistiquée" de Brâncuși, capodopere care au atins recorduri pe piața vânzărilor. Sigur, de regulă prevalează latura comercială. Mai ales în film se vede cel mai bine acest aspect, unde există o goană nebună către succesul de casă, boxoffice-ul este criteriul principal pentru fabrica de vise de la Hollywood. Dar vin artiștii adevărați, care strică acest clasament, această tendință de uniformizare a producțiilor...

Citeşte articol complet...

E mijlocul lui decembrie. Se apropie Sărbătorile de iarnă, Crăciunul şi Anul Nou! Cum a trecut timpul! Mă gândeam la marea bucurie ce o aveam eu în Ajunul Crăciunului, când aranjam micul brad artificial pe care îl adusese părinţii din Bucureşti. Pe un stativ solid de lemn era fixată o structură metalică verticală cam de un metru, din ea se desprindeau la distanţe egale, până în vârf, ramuri de sârmă mai moale, de dimensiuni descrescătoare, în sus, care simulau ramurile de brad. Pe ele erau fixate pene de gâscă, iniţial au fost albe, dar acum erau vopsite verde, lipite şi prinse cu aţă, tot...

Citeşte articol complet...

Despre naţiune

Iniţial am decis să evit abordarea subiectului din perspectiva noţiunilor teoretice şi să fac doar un colaj de evenimente exemplificatoare din succesiunea ultimilor treizeci de ani pentru accesibilitatea cititorului obosit de preţiozităţi enciclopediste. Din multele şi repetatele discuţii din spaţiul public, sau pur şi simplu cu persoane ocazionale, despre subiect, am constatat golul imens săpat în memoria colectivă de ignoranţa asupra istoriei. O ignoranţă întreţinută cu abilitate prin diluarea absurdă a educaţiei identitare autohtone. De aici vine nevoia, totuşi, să...

Citeşte articol complet...

Cea mai tare scenă difuzată de televiziunile franceze ieri, 8 decembrie 2018, mi s-a părut a fi cea cu o adunare de câteva zeci de alsacieni (un fel de transilvăneni ai Franţei) purtând „gilets jaunes" („veste galbene") semnalizatoare care-şi aruncau într-un foc improvizat, revoluţionar şi purificator cărţile de alegător. Democraţia reprezentativă a votului universal e asimilată cu o escrocherie pur şi simplu. Unii, cei „şmecheri" şi nesimţiţi, care de fapt nu au nici o meserie, nu sunt buni de nimic, sunt întotdeauna votaţi - la stânga, la dreapta, la centru sau la extreme -, ceilalţi doar...

Citeşte articol complet...

30 noiembrie 1941.

- Atacurile vânătorilor de munte pe frontul de la Sevastopol continuă, determinându-l pe Vasile Scârneci să noteze din nou : „Mult sânge, mult sânge, prea mult sânge... Aruncătoarele şi artileria duşmane trag întruna, cu furie".
- În ţară, responsabilii militari invocă diferite motive pentru pierderile numeroase de la Odessa.
- Mareşalul Ion Antonescu este inflexibil. Referindu-se la insuccesul trupelor române din ziua de 22 septembrie 1941, mareşalul acuză: „Atac pe 10 km cu 4 batalioane în contra unei poziții bine întărită, cu un inamic care făcuse suficient dovada...

Citeşte articol complet...

„Îl văd şi azi, cum mi s-a imprimat întâia oară în memorie, în primele mele săptămâni ca student la Cernăuţi: intrând cu mers precipitat în aula festivă a Universităţii Bucovinei, îmbrăcat cu talerul şi boneta sa de rector magnific, de statură aproape înaltă, legat la corp, drept ca un falnic brad al codrilor măreţei Aboroasa, un om de o distinctă frumuseţe bărbătească". (Vianor Bendescu).

A fost o Vreme de Aur a Frumoasei noastre Bucovine, cu satele gătite-n sărbătoare, cu cetăţile impunătoare, cu voievozi apărători de ţară, cu vlădici jertfitori pentru Dumnezeu şi Neam, cu boieri de viţă...

Citeşte articol complet...

Azi se spune că s-a semnat la Timișoara un act de colaborare între (deocamdată) patru orașe din Banat și Ardeal numit Acordul patrulater sau Alianța Vestului(AVE), după cum îi vine mai la îndelimbă fiecăruia. Semnarea actului, despre care s-a auzit prima oară în presă prin septembrie, se face cu mare pompă, semnatarii, primari a patru orașe din Estul României, Oradea, Arad, Timișoara și Cluj declarând cu mândrie că actul ca document dar și ca intenție, se vrea o continuare a spiritului Declarației de la Alba Iulia, din 1918, adică-vezi Doamne - un act de unire. Nu știu de ce mie mi se pare că...

Citeşte articol complet...

Într-o zi de toamnă cum numai la Muzel Satului se poate întâmpla, unde se concentrează esența spirituală a României, tot ce are țara mai sfânt ca legământ cu tradiția, iar natura nu poate fi decât bună, ideală, divină, multicoloră, unde arareori cade câte o frunză, când se întâmplă să treacă pe acolo vreo pisică, din frumoasa zestre motănească a muzeului, a avut loc vernisajul expoziției „Frunze căzătoare", susținut de un grup de artiști români, mai mult sau mai puțini cunoscuți, precum: Ion Nicodim, Ariana Nicodim, Dorina Horătău, Elena Scutaru, Sergiu Chihaia, Bogdan Vlăduță, Marcel...

Citeşte articol complet...