„Şi-n clipa aceea m-am rugat în gând,/ ca cel din urmă superstiţios, de Dumnezeu-/ stăpânul Providenţei sau de Mefisto, veşnicul rival,/ părtaş la viaţa fetei să mă facă,/ chiar de-ar fi să-ntoarc-al vieţii val;/ cu frumuseţe să mă-mpodobească,/ să pot în preajma zeilor să stau/ şi rob de-a pururea le-aş fi ca Faust,/ curatul suflet dându-le zălog./ Iar dacă nu, ca pulbere măruntă,/ mai bine să mă zvârle-n vânt şi apă,/ să fiu prezent în unda cea căruntă,/ ce-i joacă vara-n mare sub pleoapă!/ Aş fi în aerul ce-o înconjoară şi-n vântul care-i mângâie obrazul,/ i-aş fi răcoare-n arşiţa de vară şi...
„Şi-n clipa aceea m-am rugat în gând,/ ca cel din urmă superstiţios, de Dumnezeu-/ stăpânul Providenţei sau de Mefisto, veşnicul rival,/ părtaş la viaţa fetei să mă facă,/ chiar de-ar fi să-ntoarc-al vieţii val;/ cu frumuseţe să mă-mpodobească,/ să pot în preajma zeilor să stau/ şi rob de-a pururea le-aş fi ca Faust,/ curatul suflet dându-le zălog./ Iar dacă nu, ca pulbere măruntă,/ mai bine să mă zvârle-n vânt şi apă,/ să fiu prezent în unda cea căruntă,/ ce-i joacă vara-n mare sub pleoapă!/ Aş fi în aerul ce-o înconjoară şi-n vântul care-i mângâie obrazul,/ i-aş fi răcoare-n arşiţa de vară şi...
În intervenţiile anterioare, am abordat când problema înţelegerii, când a obieiv-subiectivităţii, când a cunoaşterii, când problema discursului etc. pentru a contura cumva, din mai multe perspective, comunicarea, evitând a defini. Adică, evitând, cu bună ştiinţă, ideea scoasă din pluralitate, întrucât comunicarea, deşi tinde spre conceptualizare, câtă vreme stă sub semnul perspectivei, al domeniului sau chiar sub semnul autorului, este departe de se coagula singur, de a se transforma în concept, fără a se lua în seamă măcar inferenţele de graniţă. Cu alte cuvinte, fără...
Căruţa cu paiaţe în drum spre „Apocalipsa harababurii"
Am scăpat de „locale", dar poate vom avea mai mult noroc la toamnă. Sus prefecţii, jos prefecţii, sus primarii, jos primarii! Foamea clientelei „usele", căreia i s-a lipit burta de şira spinării, după atâta amar de opoziţie şi aşteptare, a fost potolită pentru moment. Deşi au muşcat cu mare poftă din momeală, în mod sigur, după şase luni de guvernare, adică la toamnă, când se numără iar bobocii din urne, se vor trezi precum ştiucile, cine ştie în ce năvod. Circul electoral al localelor a readus în prim plan pe Constantin Tănase cu mereu...
Regele Ferdinand l-a decorat pe maiorul Ion Antonescu în noiembrie 1916 cu Ordinul Mihai Viteazul, felicitându-l pentru patriotismul şi curajul dovedit în războiul pentru întregirea neamului. În 1919, locotenent-colonelul Ion Antonescu a obţinut o nouă astfel de decoraţie, cea mai înaltă oferită unui militar. Din păcate, despre generalul şi apoi mareşalul Antonescu nu s-au putut şi nu se pot face aprecieri „fără ură şi fără părtinire". El a fost o fire conflictuală. A intrat în conflict cu regele Carol al II-lea, apoi cu legionarii, cu comuniştii, cu sovieticii, cu englezii, cu americanii, cu...
Eroarea Universităţii timişorene de a acorda lui Horia-Roman Patapievici („foto") titlul universitar de onoare atestă gluma privind pieptoşenia bănăţenilor că ei sunt „fruncea". Aici se potriveşte, pentru că nicio altă universitate din ţară nu s-ar fi putut coborî în asemenea mocirlă fecaloidă, atribuind un astfel de titlu onorant şi înscriind în analele sale numele acestei „personalităţi", cu minte dereglată şi suflet descompus.
„Încercând să salveze onoarea culturii timişorene, numeroşi oameni de cultură şi ştiinţă, profesori universitari, scriitori şi jurnalişti din Timişoara, scandalizaţi...
În ultimul timp, ne-am obișnuit să judecăm, să condamnăm, să dăm sentințe. Sigur, în unele situații așa și trebuie, greașala, răutatea, abuzul, violența sub toate formele trebuie „jurizate". Dar, dacă ne oprim doar la acest aspect, noi, cei conștienți de acest fenomen care se manifestă lângă noi și, fără teama de a greși, aș spune și la nivel mondial, greșim flagrant și dăm șansă escaladării acestui flagel. Acest fenomen are anumite cause, se manifestă într-un anumit context, încurajat de anumiți factori. De asemenea, pentru manifestările violente sunt responsabili, de la omul simplu...
Senzorul pentru depistarea cancerului
Survolând teritoriul „tabu" al deţinătorilor occidentali - sau occidentalizaţi - de materie cenuşie şi trecând peste inerentele dificultăţi ale sistemului, „Capetele luminate" ale românilor nu se dezmint. Spre diferenţă de politicienii-circari, de a căror promisiuni şi prestaţii ne-am săturat, „Capetele luminate" ale românilor au învăţat să vadă „luminiţa de la capătul tunelului". Prin strădania unui demn urmaş al lui Nicolae Paulescu, Medicina a mai câştigat o bătălie: prezenţa cancerului în corpul uman poate fi detectată cu ajutorul unui senzor...
Anul 1812 este cuţitul rusesc înfipt în inima Moldovei istorice. Statul moldovenesc, făurit de la Munte până la Dunăre şi Marea Neagră de Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare şi Sfânt, de Petru Rareş, Vasile Lupu, Ion Vodă cel Cumplit şi apărat cu sabia şi crucea de zeci de generaţii de români moldoveni, a fost sfârtecat şi înjumătăţit de Rusia imperială. Statul moldovenesc, jumătatea de Est cu o suprafaţă de 45 mii km pătraţi, cu cele mai mănoase pământuri, cu sute de sate de răzeşi, plăieşi, arcaşi mândri, cu glorioasele cetăţi de pe Nistru şi Dunăre, a fost lichidat de către ţarul Alexandru...
Criticul la ora Adevărului
Plecând de la premisa că „O activitate critică, în măsura în care se respectă, trebuie să ajungă, în cele din urmă, la câteva concepte-cheie, fundamentale, care o explică, o structurează şi o motivează."[1], în cartea sa, Concepte critice (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2008, 149 de pagini), criticul universitar Ovidiu Ghidirmic pune pe tapet trei dintre concepte sale critice preferate: romantismul, fantasticul şi hermeneutica. În primul capitol al volumului, Romantismul privit dicronic şi sincronic - Perspective comparatiste, criticul Ovidiu Ghidirmic...
Cu cea de-a doua carte de poezie „În amurg", Iaşi, Editura Timpul, 2004, Emilia Ţuţuianu urcă pe treptele consacrării..." unui stil care-i rememorează pe Dimitrie Anghel, alături de Şt. O. Iosif, iar mai aproape de noi, pe George Mărgărit şi Dan Laurenţiu. Este stilul unei adoraţii a Erosului, sub toate faţetele lui. Iluziile plinătăţii iubirii se împletesc cu genele arse ale plânsului unei decepţii stelare: Rugăciune şi Aşteptare, Blamare şi Resurecţie a ceea ce nu mai poate fi înviat. Revelatoare pentru trezirea din somnul floral este poezia-centru a dezvăluirii pudice „Iluzii":...
George Petrone scrie epigrame, potrivit declaraţiei din prolog, de cînd purta pantaloni scurţi şi trăgea cu praştia după vrăbii. Născut pe 14 aprilie 1936 la Paşcani, Iaşi, a fost preşedintele Grupării umoristice „Academia Liberă Păstorel" şi a predat ştafeta în 2007. „Gata, nu se mai poate, odată cu intrarea în Europa, mă retrag. Treizeci de ani îmi sunt de ajuns". Dar se întîlneşte periodic cu epigramiştii ieşeni la Anticariatul lui Dumitru Grumăzescu, pe Lăpuşneanu.Dincolo de latura epigramei, George Petrone este un scriitor serios care nu face greva foamei în faţa primăriei, nu...
Cu plecarea la cele veşnice a Academicianului Florin Constantiniu se subţiază ameninţător elita idealismului naţional, care s-a format eroic într-o vreme când naţiunile răsăritene luptau împotriva dublei opresiuni: a materialismului ateu şi a imperiului marxist care domina peste popoarele Eurasiei, peste o parte a popoarelor Europei centrale şi o altă parte a popoarelor crescentului african. Marea opresiune răsăriteană de esenţă imperialist-ideocratică n-a putut anihila culturile, care au devenit frontul marii confruntări, a unei rezistenţe creatoare la tăvălugul nivelator al anticulturii...
Războiul unui singuratic
din serviciile secrete japoneze[1]
Relatările despre bravura şi faptele, uneori de-a dreptul incredibile, ale militarilor niponi în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, nu mai sunt demult o noutate. Foarte mulţi dintre aceşti adevăraţi samurai de secol al XX-lea, fideli până dincolo de moarte împăratului Ţării Soarelui Răsare, nu au vrut să se predea nici după semnarea actului capitulării Japoniei. Unii dintre ei şi-au continuat lupta singuri, chiar izolaţi de lume, fiind în situaţia de nu fi informaţi că războiul a luat sfârşit. Nu că asta ar fi contat prea...
La mijlocul anilor '60, autorităţile de la Bucureşti şi-au propus fabricarea în România a unui autoturism modern de clasă medie, în producţie de serie (40.000-50.000 de exemplare, anual). Deoarece inginerii şi muncitorii români nu aveau suficientă experienţă în domeniu, s-a acceptat cumpărarea unei licenţe din străinătate. În anul 1965, liderii politici români au analizat şi posibilitatea fabricării la Bucureşti a autoutilitarei „Fiat 1100 TF", precum şi realizarea la Câmpulung-Muscel a autoturismului de teren „Fiat 1101 Campagnola" – cunoscut şi sub numele de „Zastava AR-51/AR-55" deoarece...
Matematician universal şi scriitor român, Florentin Smarandache publică, stilat, al treiela „Jurnal instantaneu", Prin bătrâna Europă, după Pura Vida, si Aventuri Chineze (lansate la Colocviile de Marţi, în Bucureşti), Sitech, Craiova, 2012. M-a şi făcut atent, volumul acesta este de calatorii în Franta (unde a lucrat ca cercetator), Ungaria (unde a luat Medalia de Aur a Academiei de Stiinţe Telesio-Galilei), Anglia, şi Scoţia („la ultima tara am prezentat lucrari la o conferinta stiintifica"). „Aventuri chineze" este o carte despre o conferinţă de calcul granular din Taiwan (în oraşul sudic...
Pe Valea Răutului din Basarabia, în sectorul inferior, între satele Tribujăni şi Butuceni, în abruptul malului calcaros secţionat de râu, se găsesc mai multe mănăstiri rupestre, ce datează din vremea geţilor. Osârdia, ascetismul şi dorinţa de înnobilare a sufletului i-au determinat pe călugării geţi să se retragă în acest perimetru stâncos pentru a atinge desăvârşirea spirituală.Peisajul de canion, vegetaţia ce are ca predominanţă tufişuri scunde de scumpii, peliniţa, iarba grasă ce se aseamănă cu nişte cactuşi suculenţi, rocile dure albicioase etc, amintesc de peisajul semiarid al Dobrogei...
În încheierea notei Molotov, a observat mai departe Davidescu, se vorbeşte cum că populaţia Basarabiei ar fi, în cea mai mare parte ucraineană. „În fapt, dintr-un total de 3 milioane, 2,3 milioane sunt români, 300 000 - ucraineni, 60 000 - ruşi, 80 000 - nemţi. Apoi, bulgari, francezi ş.a. Majoritatea populaţiei Basarabiei - aceştia sunt românii". Relativ la Bucovina, ea a fost furată românilor în 1776, de Habsburgi. Actul de nedreptate a fost reperat de populaţia Bucovinei în 1918. În Bucovina sunt 300 000 ucraineni şi 700 000 de români, nemaisocotind populaţia de altă naţionalitate, care...
Note privind poziţia lui Nicolae IorgaÎn România de după 1918, integrarea minorităţilor naţionale în viaţa Statului era o problemă dificilă. Mai ales în legătură cu unele minorităţi - precum aceea a ungurilor sau a bulgarilor -, situaţia era agravată de permanentele îndemnuri la nesupunere civică, la încălcarea legilor şi chiar la revoltă, venite dinspre Ungaria şi Bulgaria, scopul fiind revizionist. La fel se întâmpla şi cu ruşii şi ucrainenii din răsărit...
Eliade de vorba cu Blaga despre
spaţiul mioritic şi omul universal românesc
Nu găsesc nimic mai interesant, în ordinea realităţilor umane, decat actul creaţiei. Tot ce se leagă de această creaţie omenească - laboratorul, şantierul, masa de scris, atelierul, obiceiurile sau ritualurile creatorului - mă interesează pînă la obsesie. Poate răzbate şi aici străvechea curiozitate a cercetătorului pentru taina de nepătruns a Naturii, uimirea faţa de nesfârşitele ei forţe de creaţie. Căci, întocmai după cum ne fascinează în Natură misterul acestei zămisliri neodihnite - mă încântă în viaţa omului...
Poporul român nu este o gazetă de perete şi limba română, o pioneză pe care s-o schimbi după mărimea degetului care o apasă.
Am cântărit foarte mult până să purced a scrie aceste rânduri, motive ar fi multe, numai dacă l-aş menţiona pe cel „Ete, ce se mai găsi şi ăsta să se ia de noi !", şi ar fi de-ajuns. Dar cum mâncărimea buricelor „deştelor" nu mă lasă în pace, musai să mă scarpin între ele. Al doilea ar fi, şi mult mai important decât „deştele" din dotare, încercarea de a se da un nume stâlcirii limbii române, de a înmatricula graba românilor de a schimba două vorbe între două schele şi...
| ISSN, ISSN-L 2247- 4374 |
Editorial
România înlănțuită, în marș forțat spre Marea Desfiinţare Naţională
„Omul se naşte, află că trebuie să moară şi uită să mai trăiască” (Euripide) În România nu se mai întâmplă nimic bun pentru popor, atemporalul dovedindu-se a ne fi, deopotrivă, străin şi prieten. Noi, românii, trăim astăzi, nu doar criza financiară, fabricată…
