Observ şi mă tulbură uitarea lăsată peste intelectualii care au îmbogăţit patrimoniul spiritual românesc de-a lungul istoriei şi pe care îi consider un fel de sfinţi. Nu vom mai avea un Iorga, un Noica, un Tuţea, un Eliade, un Nae Ionescu, un Grigorescu, un Brâncuşi, un Cioran - personalităţi impunătoare prin operă şi prin renume. Practici vulgare au luat în stăpînire suflul cultural al vremii naostre, tîrîndu-l prin acele unghere unde societatea civilă aruncă lucruri stricate şi inutile. După 1989, deversate pe maluri de apele eliberării, autorităţi lipsite de moralitate, urmărind doar...
„Dacă am o mie de idei şi doar una se dovedeşte a fi bună, sunt mulţumit.” (Alfred Nobel)
Menţiune: comentariul care urmează se doreşte a modera „avântul revoluţionar” al celor care ridică osanale exagerate şi enunţă elogii de dragul elogiilor, fără o recunoaştere reală a valorilor. Asemănarea dintre Cruella, personajul din filmul de desene animate al lui Walt Disney, „101 dalmaţieni” şi subiectul în cauză este absolut întâmplătoare, aspectul exterior al celor două personaje neavând nici o legătură cu premiul Nobel - 2009.
Când vor fi recunoscuţi şi respectaţi, geniile şi merituoşii, iar...
„Un secol de semn şi semnificaţie este îndeajuns. Suficient nouă şi suficient sieşi. Timp de peste o sută de ani, am tot căutat şi aici, în simbol, adevărul. Nu l-am găsit! Sau nu am găsit tot ce ne-am poftit noi! Cum s ar zice, nu am câştigat mare lucru! Dar de pierdut? În primul rând, povestea! Iar măreţia omului stă tocmai în puterea de a povesti şi a se lăsa povestit.” - scriam, în urmă cu câţiva ani, pe coperta exterioară a romanului „Mătăniile Alexandrei”,Ed. Newest, Tg. Jiu, 2008, revoltat de spusa lui Friedrich Wilhelm Nietzsche (n. 15 octombrie 1844, Röcken - d. 25 august 1900...
- „Ridică Tanţo picioru’, ca să-ţi văd televizoru’ "
Nu trebuie să considerăm ANORMALUL drept NORMAL, nici să ne mire că un om întreg şi sănătos este considerat anormal, privit cu invidie şi suspiciune, dacă nu cu agresivitate, într-o comunitate de infirmi. Întreb: mai există oare STARE DE NORMALITATE în România mileniului trei? Categoric NU!... Contrar aparenţelor, acest text nu se doreşte a fi un atac la persoană. Este un protest împotriva sfidării legilor şi a Constituţiei de către instituţii ale statului, obligate să promoveze valorile spirituale şi culturale ale românilor în lume...
„Nu au fost pe Lună! Vom deveni un popor gata să ia de bun orice se spune la televizor”
Cu ceva vreme în urmă, într-o seară, uitându-mă la televizor, pe unul dintre canalele postului public de televiziune, am aflat o emisiune foarte interesantă: o emisiune de ştiri. Deşi timpul meu disponibil este redus la un minim ce tinde veşnic către zero absolut, mi-am lăsat treburile pentru că ce se vedea acolo îmi părea a fi interesant. Şi a venit o clipă... Pe ecran au apărut un domn din Franţa şi o doamnă de la noi, plus, desigur, preafrumoasa moderatoare a emisiunii. Domnul din Franţa este un mare...
Istoria unei idei la ea acasă, prin stenograma coerentă a unor gînduri şi citate din ziar
Oraşul are darul de a-ţi fura puţin cîte puţin energia. Sună a ocultism semidoct. Conceptul de oraş rămîne, că nu am ce amendamente să-i aduc, rămîne tot o nefericită cetate fără ziduri, care se apără împotriva pădurii. Puţin cîte puţin rămîne, pentru că dacă am fi băgat de seamă caracterul insidios cu care oraşul ne face ce voi stabili ulterior că ne face, oricum ceva rău, nu am fi construit astfel de oraşe. A fura nu e potrivit, că nu au cum zidurile şi străzile să deţină ceva, mai ales ceva specific...
Icoana făcătoare de minuni, pictată de Apostolul Luca şi binecuvîntată chiar de Fecioara Maria
Pe la orele amiezii eram foarte aproape de locul unde Apostolul lui Iisus, Andrei, semănase bobul din care azi se înalţă crucea Mînăstirii Nămăieşti, sfinţind locul. Turla se prefigura dinaintea privirii noastre, straşnice mîini necunoscute o ridicaseră acolo în prima jumătate a secolului VI, într-o zonă cu străvechi urme istorice şi de un pitoresc aparte. Măicuţele Gabriela şi Alexandra ne-au întîmpinat cu aceeaşi creştină bunăvoinţă. Zidurile mînăstirii se înalţă pe o stîncă aleasă de Domnul, ale...
Profesorul univ. dr. Josif Constantin Drăgan s-a născut la Lugoj, la 20 iunie 1917. A studiat dreptul la Universitatea din Bucureşti, iar în anul 1941 a obţinut o bursă de studii în Italia, la Universitatea din Roma, unde a cercetat şi a aprofundat domeniul ştiinţelor politice şi al economiei. În acelaşi an a pus bazele unei companii exportatoare de petrol românesc în Italia, iar în 1948, a înfiinţat compania Butan Gas, cu profil de distribuţie a gazului metan. Grupul fondat în 1948 de Iosif Constantin Drăgan a stabilit şi desfăşoară activităţi în Albania, Austria, Bulgaria, Germania, Grecia...
Ceea ce era de aşteptat, s-a petrecut!... S-au împlinit 70 de ani de la agresiunea neprovocată şi brutală a U.R.S.S. împotriva României - mai întâi, notele ultimative celebre din 26-27 iunie 1940 destinate guvernului de la Bucureşti, lansate sub ameninţarea recurgerii la forţa armată în cazul respingerii, iar, cu începere din 28 iunie 1940, ocuparea Basarabiei, Nordului Bucovinei şi a Ţinutului Herţa de către unităţile Armatei Roşii. Acţiunea s-a desfăşurat integral în litera şi în spiritul Pactului de neagresiune şi Protocolului său secret, ambele convenite şi subscrise la 23 august 1939 de...
Doamna Toamnă a alungat zilele toride ale lui verii, gospodarii nu mai prididesc cu pregătirile pentru întâmpinarea celeilalte „doamne”, viforoasa ce va sosi în curând ca să înveşmânteze pământul cu hlamida albului imaculat. Neastâmpărul celor ce cred în spusele lui Horaţiu, „Carpe diem!” - dar şi a celor ce încă mai cred în valorile neamului - în speţă, Societatea Culturală ART-EMIS şi câţiva entuziaşti oameni de cultură şi jurnalişti - i-a mânat pe meleagurile ungurenilor şi ale rumânilor băbenari, pentru a le fi alături la ceas de sărbătoare. La graniţa dintre anotimpuri, Societatea...
La Muzeul Municipal din Curtea de Argeş s-a tăiat panglica inaugurală a unei încăperi special amenajate, în care sînt expuse arme de luptă din secolele XIV-XVI, cum ar fi: arcuri, pistoale, flinte, săbii, uniforme militare. Li se adaugă în mod cavaleresc o excelentă lucrare a sculptorului argeşean Traian Duţă, o armură de doi metri înălţime, care poartă pe piept herbul statului feudal românesc. Fundalul care susţine arsenalul muzeisitic, realizat dintr-o serie de tablouri, reprezentînd scene de luptă din Războiul de Independenţă, poartă semnătura pictoriţei Ioana Teodora Duţă, fiica...
ÂÂ Tema modului de construcţie a cetăţilor dacice a fost dezbătută mult timp de către cei mai mari istorici, atât contemporani cât şi din sec XIX și XX. Este adevărat că, publicul larg, îndeosebi la noi, în România, se inflamează repede după câte o idee, apoi aceasta cade în uitare şi în felul acesta nu mai ştim istorie, nu mai ştim cum s-au construit cetăţi, nu ma ştim pur şi simplu, poate chiar nu ne mai interesează, dar viața îşi urmează cursul ; sigur se vor găsi cercetători , istorici , arheologi, care din suflet şi pasiune , vor răscoli cenuşa istoriei, vor căuta documente, urme...
Lui M. Nedelciu
Nişte scări întunecate (adică fără lumină pe coridor, n.n.). O uşă metalică maro, cu vizor la nivelul pieptului. Lîngă, un frigider mic, Fram, ruginit, cu un teanc de scînduri deasupra. Pe uşă, numărul 8 lipit strîmb. Fără sonerie. Totul se întîmplă acum şi aici. Dar prezentul e scurt. (inscripţie pe un interval de lemn dintre două geamuri ale acceleratului 1669, Iaşi-Braşov, 2001).
Îmi deschide tocmai Barbu (nume fictiv, de fapt pictorul e cam spîn, n.n.). Ne aşezăm la masa din bucătărie „că dincolo e plin de tablouri şi de nevastă-mea". Nu, mersi, nu vreau cafea, că mă...
E suficient să zapezi cîteva posturi tv, să răsfoieşti cîteva jurnale şi vei da peste aceeaşi ştire, aceleaşi texte şi imagini, parcă fotocopiate. Sincer, m-am săturat de derapajele şi aţîţările ziariştilor dresaţi, de modul ridicol în care distrag atenţia de la problemele reale ale României. Foarte uşor inflamează spiritele, ca să uităm de matrapazlîcurile guvernului, de loviturile cu ouă crude în porţile partidelor, de TVA, de concedieri, de distrugerile produse de inundaţii, de şomaj, de sărăcie şi să acceptăm îndoparea cu datorii a tătucului vitreg, F.M.I. Special pentru diversiune a fost...
Andrei Dorobanţu - redactor Radio România Bucureşti, directorul revistei „Ştiinţă şi tehnică”
Maria Diana Popescu: Cititorii trebuie să vă cunoască. Cine sînteţi?
Andrei Dorobanţu: Sunt fizician. Nu este o declaraţie profesională, este o declaraţie de dragoste. Nu pot spune că aş fi fost pasionat de fizică în timpul şcolii, preferinţele mele mergând în mod aproape egal spre Matematică şi spre Literatură şi Muzică. Cel care mi-a deschis viitorul a fost tatăl meu. Când a venit vremea examenului de admitere la facultate, mi-a spus, văzând nehotărârea mea, un lucru foarte simplu. Dacă aleg...
Un gen mai puţin întâlnit în peisajul literaturii contemporane, da, am scris literatură, pentru că, deşi se referă la domeniul jurnalistic, apariţia unor interviuri pretenţios, cu înalt rafinament elaborate, şi prezentate cu o eleganţă mai puţin obişnuită, au ca instrument de operare abordarea literar-artistică şi sociologică a dialogurilor. Prestigioasa editură Conphys, a scos de curând, de sub tipar, sub consacrata semnătură a Mariei Diana Popescu, al treilea volum din seria intitulată sugestiv, DIALOGURI PRIVILEGIATE, o dezbatere de opinii estetico-literare, scriitură ce poate fi definită...
Lucrarea este destinată acelor dintre noi care au aplecare către istoria veche şi vor să cunoască, să înţeleagă mai bine modul în care strămoşii noştri au realizat acele magnifice cetăţi din Munţii Orăştiei şi nu numai pe acelea. Lucrarea se bazează pe observaţii şi idei personale, conduse de logică, autorul nefiind şi neavând măcar pretenţia de a fi istoric, ci un amator pasionat de istorie veche. O să încep printr-o întrebare simplă, chiar banală, ce este Istoria? Oare chiar, ce este? O ştiinţă, spun majoritatea, o legătura a prezentului cu trecutul şi cu viitorul, spun alţii, un mijloc de...
De mai multă vreme, în cercetările mele consacrate trecutului m-au preocupat aspectele privind intervenţia Haosului ca factor destabilizator ori demolator decisiv al desfăşurărilor istorice recente. Am consacrat fenomenului mai multe cărţi (vezi, de ex., „România sub Imperiul Haosului, 1939-1945″, 2007; “O istorie a prezentului”, ediţia a II-a, 2010), dar, evident, lucrurile sunt departe de-a fi fost elucidate. Dimpotrivă, mi s-a întărit convingerea că, în aceşti ultimi ani, rostul Haosului s-a extins, devenind pur şi simplu - pe alocuri ori vremelnic - copleşitor, sufocant. Întra-atîta că...
Putere şi fascinaţie
Trăiesc printre noi pictori mari, Stela Olteanu Manolescu este unul dintre ei. Merită să-i cunoaştem rafinata amprentă a creaţiei, cu declarata dragoste pentru artă. Pictoriţa s-a născut în localitatea Răşinari, Sibiu, unde a absolvit şcoala primară. Crescută în mîndria pentru originea sa, educată în spiritul valorilor morale, Stela Olteanu Manolescu a folosit timpul şi talentul în linia disciplinei riguroase, a pasiunii pentru frumos. În paralel cu Liceului Teoretic „Gheorghe Lazăr” din Avrig, a urmat Şcoala de Artă din Sibiu, timp în care a organizat expoziţii de artă...
Dacă doriţi să deviniţi colaboratori ai revistei ART - EMIS, rugăm, luaţi cunoştinţă
de condiţiile prezentate în secţiunea COLABORĂRI, pagina de front.
Mesajele sau materialele dumneavoastră sînt aşteptate la adresa:
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
| ISSN, ISSN-L 2247- 4374 |
Editorial
Şi-a luat în serios propria incultură
Cunoscuta vedetă a gafelor, aşezată în loja confortabilă a Culturii de stat din România, Raluca Turcan mînuieşte caricatural rolul şi disciplina(rea), simţindu-se ca peştele în apă pe un fotoliu nemeritat. Ah, suavitatea ei de două ori rafinată prin botox şi…
