Cu trei zile înainte de 1 decembrie am primit o invitaţie la o manifestare ce s-a dorit a fi sărbătorirea a 101 ani de la „Marea Unire”. S-a vrut doar, pentru că, exceptând două dintre comunicări, mesajul organizatorilor n-a fost altceva decât o parodie burlescă a ceea ce fusese anunţat. Iniţial, intenţia întâlnirii a plecat de la readucerea în memoria celor prezenţi a unei personalităţi locale, ce şi-a lăsat amprenta istorică, printr-un simbol devenit blazon al oraşului - Monumentul Independenţei, inaugurat la 17 mai 1915. Se pare că, cineva s-a gândit pe parcurs că n-ar strica bifarea în...

Citeşte articol complet...

E ca un blestem. Azi, în plină epocă a nerușinării, ne copleșește rușinea. Există vreunul dintre dumneavoastră care să nu vă fi simțit rușinat, dintr-un motiv sau altul, în ultimii ani? Eu nu cred. Pentru naivi, pare a fi o întâmplare. Numai că, din nefericire, de multă vreme nimic din ceea ce ni se întâmplă nu mai este întâmplător.

Rușinoși pentru trecut

Pe la sfârșitul anului 1989 am descoperit că ne săturasem de mândrie. Timp de zeci de ani ni se înoculase, zi de zi, trufia de fi români. Brusc, cu trei decenii în urmă, ne-am rușinat că trăiam într-o țară fără datorii. Ne-a fost rușine că...

Citeşte articol complet...

Securitatea Naţională a Pakistanului exprimată concis: „Pakistanul are mai mulţi terorişti pe kilometru pătrat decât oricare altă ţară din lume, dar are şi un program de înarmare nucleară ce este într-o continuă dezvoltare  ce se petrece într-un ritm mai susţinut decât oriunde în lume”. Bruce Riedel / Pakistan Natiomal Security / first edition 2010

Derularea evenimentelor

Conflictul indo-pakistanez, declanşat la 14 februarie 2019 prin atacul terorist al organizaţiei Jaish-e-Mohammed (JEM) cu baze în Pakistan, a implicat atacuri aeriene de răspuns ale Indiei, executate pe teritoriul...

Citeşte articol complet...

Nu există ceva mai tare în perioada asta pe planetă decât Ucraina. Nu există. Situaţia asta cu Ucraina şi americanii scoate la suprafaţă un mod de gândire şi de acţiune din partea americană pe care unii de p’aci de prin ţărişoară l-au bănuit, l-au discutat, dar n-au fost probe. Ei bine, acum sunt. Părerea mea desigur este că povestea cu Ucraina va fi ca Benghazi. Va ţine până în 2020, la alegeri.

Pe scurt, acum, în America sunt două găşti care încearcă să-şi ia capetele. Sper că de asta v-aţi dat seama. Măcar atât. O gaşcă este formată din oamenii lui Trump, este mică, eficientă, non...

Citeşte articol complet...

Două subiecte preocupă la această oră „știriștii” și guvernul aflat la putere. Unul este problema copiilor „depistați” analfabeți funcțional, al doilea, recursul compensatoriu. Ambele, deși probleme de interes, sunt dezbătute nu doar defectuos ci și voit greșit, tendențios, impunându-se măsuri și mai tâmpite sau soluții ineficiente, care rezolvă parțial sau deloc problemele de fond.

Copii analfabeți funcțional - viitorii politicieni

Că cei care astăzi sunt declarați sau considerați analfabeți funcțional, m\ine vor fi viitorii politicieni nu este o jignire la adresa cuiva ci un efect...

Citeşte articol complet...

Miercuri, 11 decembrie, începând cu orele 18:30, în Sala Stoicescu din Palatul Facultăţii de Drept va avea loc evenimentul lansării unui nou număr al revistei „Manifest Româneşte” cu un dosar special dedicat profesorului Nicolae Popa

Ce este mai propriu unui tânăr decât verbul, acțiunea? Și, pentru un popor, ce carte de vizită este mai convingătoare decât o cultură afirmând, mereu cinstit, spiritul naţional? 

Revista „Manifest Româneşte” se constituie într-o publicație națională, independentă instituţional şi politic, al cărei program este reprezentat de întâlnirea...

Citeşte articol complet...

Studenții mei nu știu nimic. Ei sunt extrem de drăguți, agreabili, demni de încredere, în general onești, bine intenționați și cât se poate de cuviincioși. Dar creierul lor este în mare parte gol, lipsit de cunoștințe substanțiale care ar putea fi rodul unei educații moștenite sau un dar al generației anterioare. Ei sunt culminarea civilizației occidentale, o civilizație care a uitat aproape totul despre sine și care, în consecință, a ajuns la o indiferență aproape perfectă față de propria sa cultură.

Este greu să fii admis la universitățile unde am predat - Princeton, Georgetown și acum...

Citeşte articol complet...

Eroii şi Martirii valahi nu se plâng niciodată, nu se regretă nicicând, ci se slăvesc continuu, mândrindu-ne cu ei întotdeauna şi urmându-i permanent !

Naţiunea creştină Daco-Română,fiind cea mai încercată dintre încarceratele şi mai prigonitele dintre Naţiunile lumii, şi-a împletit logodna veşniciei, pecetluindu-şi Destinul cu sângele mucenicesc pe Hrisovul heruvimic: în dor şi suferinţă, în crez şi îndurare, în chin şi sărbătoare, în frângeri şi înălţări, în tăceri şi mărturisiri, în aşteptări şi împliniri, în înfricoşări şi extazuri, în  bocete şi psalmi, în apusuri şi răsărituri, în...

Citeşte articol complet...

Discurs public în cadrul celei de-a XXIII-a sesiuni a Congresului Spiritualității Românești de la Zlatna și Alba Iulia, 30 noiembrie - 1 decembrie 2019

Istoria umanității nu este o înșiruire de date statistice. Istoria popoarelor nu reprezintă viața lor bucolică și nici nu consemnează bunele intenții utopice ale minților luminate. Istoria lumii este tocmai istoria faptelor care i-au schimbat fizionomia civilizației sau i-au lăsat cicatrici hidoase, ireparabile. Se mai spune că ea, istoria, este o cocotă de lux care flirtează cu cel care o scrie și se culcă cu cel care o plătește mai bine...

Citeşte articol complet...

Investiţii strategice ale Chinei în Europa

Aşa cum am arătat şi în prima parte a lucrării, state precum Germania şi Franţa şi-au exprimat teama în ceea ce priveşte extinderea infrastructurii şi investiţiilor chinezeşti în spaţiul Uniunii Europene. Această teamă s-a materializat într-un document intitulat „UE-China - o evaluare strategică” în care se afirmă că pentru Europa, China este simultan un spaţiu cu un sistem politic diferit, un partener de cooperare, un concurent economic şi un rival care caută în mod sistematic să promoveze un sistem de guvernare diferit de cel european. Ideile din...

Citeşte articol complet...

Generalul Constantin Pantazi (n. 26 august 1888, Călărași - d. 23 ianuarie 1958, penitenciarul Râmnicu Sărat).

„Nu m-a silit nimeni să fiu ministru. Puteam pleca din guvern oricând. Prin faptul că am stat în guvern tot timpul guvernării, înseamnă că m-am asociat la faptele guvernării, deci declar că îmi asum în calitate de ministru răspunderea ministerială”.

Activitatea din timpul războiului.

Numit de către Ion Antonescu (septembrie 1940) subsecretar de stat în Ministerul Apărării Naționale i-a revenit, cu precădere, sarcina administrării și aprovizionării armatei. Dificilă și în timp de...

Citeşte articol complet...

În Orăştioara de Sus, judeţul Hunedoara, comuna din sud-vestul Transilvaniei pe teritoriul căreia se găsesc cele mai importante cetăţi ale dacilor - Sarmisegetuza Regia, Costeşti, Blidaru, Piatra Roşie, Feţele Albe... -, s-a spânzurat de balconul casei părinteşti, cu tricolorul în jurul gâtului, de Ziua Naţională, la 33 de ani, Rareş Demian, o reîntruchipare simbolică a marelui rege  Decebal.

Nici unul dintre cei care l-am cunoscut de când s-a născut pe blândul şi cumintele Rareş cel blond (şi dacii erau blonzi !) nu găseşte nici o explicaţie raţională, nici o motivaţie concretă...

Citeşte articol complet...

„Dă-mi, Doamne, inspiraţie şi putere să scriu până la sfârşitul vieţii mele!” (Radu Mărculescu, filosof, scriitor, artist, prizonier, deţinut religios)

Cuvintele alese sunt Mlădiţele sublime înmugurite din logosul dumnezeesc şi ele trebuiesc permanent împodobite cu veşmântul Luminii înmiresmate de harul Duhului Sfânt. Albul diafan al cuvintelor se prelinge din susurul apelor ce limpezesc veşnicia străbună, din catifeaua albatroşilor ce planează pe ţărmul însorit al Mării cu ochii albaştrii în care surâde Cerul, din mireasma florilor dalbe care înseninează verdele-brocart al câmpiei, din...

Citeşte articol complet...

Cei care au fost zilele trecute la Templul Coral - lăcaș de cult al evreilor din România fondat în 1866 - au participat la un medalion dedicat ziaristului, cercetătorului și scriitorului Teșu Solomovici. Cărțile d-lui Teșu pledează pentru un românism al evreilor. Cine citește cartea lui „O istorie altfel a evreilor din România” află că fiecare pas al istoriei noastre s-ar fi făcut cu  aport evreiesc, ba mai mult, la baza ei, a României, s-ar afla un trib evreiesc, multimilenar, datat in illo tempore. Aflăm că Decebal și-ar fi trimis la Roma doi mesageri evrei ca să discute cu împăratul...

Citeşte articol complet...

De pe la patru după-amiaza o senzație de greață puse stăpânire pe Vicențiu fără să își dea seama de ce. Luă o pară, o spălă atent în jetul de apă rece, o curăță bine de sâmburi și de partea tare din jurul sâmburilor și iar o spălă. Apoi o tăie în patru și așeză pe o farfurioară albă de porțelan de Cluj. De Cluj sau de Alba Iulia, oricum din acelea din care astăzi nu se mai fac pentru că fabricile nu mai există. Para, tăiată în patru și curățată, albă, așezată pe farfurioara de porțelan alb. O imagine de tablou de sufragerie. Tablou nesemnat, cumpărat într-un anticariat de cartier, ca cele din...

Citeşte articol complet...

O aniversare

Pe atunci, pe când sentimentele erau chiar sentimente și nu se isteriza nimeni urlând că „dragostea nu se votează” de parcă ar fi cerut cineva să se voteze Dragostea la referendum, iar nu redefinirea familiei în Constituție, pe atunci, zic, și Dragostea de Ţară era cu totul altfel.

Nu se băga la cuptor „pizza-roșu-galben-și-albastru”, nu transmitea cineva de lângă Arcul de Triumf, cu o faţă de parcă ar avea în raniță bastonul de Jens Stoltemberg și cu o autosuficiență bombată peste...

Citeşte articol complet...

„Mi-am asumat răspunderea pentru destinul țării, când toți fugeau de răspundere...” (Ion Antonescu)[1]

Secolul al XX-lea, cel mai încărcat veac de istorie tragică, a dat lumii personalități de mare rezonanță care asumându-și cu curaj și tenacitate responsabilitățile supreme s-au impus prin decizia lor în locuri și momente cheie ale istoriei lor naționale și chiar universale. Americanii i-au avut pe Wilson și Roosevelt, englezii pe Churchill, germanii Hitler, italienii pe Musolinni, spaniolii pe Franco, portughezii pe Salazar, francezii pe De Gaulle, rușii pe Lenin și Stalin...

Citeşte articol complet...

Se spune că la apariția romanului „Ostinato” în 1971, editat în Germania Federală la „Suhrkamp Verlag” și, în scurt timp, în franceză la Paris și în limba olandeză (1974), după ce acesta fusese respins de cenzură în România pe motiv că depunea mărturii false și denigratoare despre închisorile comuniste, Paul Goma a fost numit „un Soljenițîn român”[1]. Și nu fără temei.

Născut pe 2 octombrie 1935 ca al doilea copil al unei familii de învățători din satul Mana, comuna Vatici, județul Orhei din România interbelică, Paul Goma ilustrează pregnant tragicul destin al Basarabiei, aflată mereu „sub...

Citeşte articol complet...

Culegeri şi interpretări din Kronika Polska, Litewska, Zmodzka, Wscystkiej, rusi. Macieja stryjkowskiego şi documente (epigrafice) din Ţara Loviştei

Țara Loviștei este o minunăție a naturii, localizată între Munții Făgarașului la nord-est, Munții Lotrului la vest, fiind străbătută, de la nord la sud, de Olt, și care se îmbrățișează la Brezoi cu Lotrul și ale căror văi, precum două surori siameze, se unesc     printr-un cordon ombilical, alcătuind un tot unitar, apărate înspre sud de Munții Coziei, cu Kogaionul sfânt al dacilor și protejați de zeul nemuritor, Zamolxis...

Citeşte articol complet...

Noi şi pădurea

Nu mai ţin minte cum arătau pãdurile de pe aici pe vremea când eram mai mult daci şi mai puţin…ce om mai fi. Mă uit, însã la cum arată acuma. Oare ce le-o fi făcut să ajungă aşa? Pe vremea aia, pădurile erau alcătuite din copaci care înţelegeau să se lase sacrificaţi pentru a deveni baraje în calea năvălitorilor, sau adăposturi pentru cei care îngrijeau pădurile, sau plute. Sigur, acceptau ei să devinã şi lemne de foc, dar atunci se revolta ceva în ei astfel că, dacă le picai în flăcări, te cam prăjeau. Dar acum? Acum, după ce au trecut pe aici ba romanii, ba hunii, ba leşii...

Citeşte articol complet...