1.1. O aparentă resurecție a sentimentelor religioase creștine

Despre scurta resurecţie a sentimentului religios, petrecută la hotarul dintre veacurile al XX-lea şi al XXI-lea, se poate spune că nu a fost nici prevăzută şi nici previzibilă. Faptul a fost analizat de către noi mai detaliat în altă parte[1]. Și nici nu este de mirare, pentru că modelele globaliste cu pretenții științifice din anii '80 nu au reuşit să prevadă mai multe evenimente majore, de exemplu nu au reușit să prevadă prăbuşirea fostei U.R.S.S., şi de asemenea nu au reuşit să prevadă rolul prioritar pe care îl va recăpăta...

Citeşte articol complet...

„Lasciante ogni speranza, voi ch'entrate!" - Lăsați orice speranță, voi cei care intrați. (Dante Alighieri, „Divina Commedia", cânt III, vers 9).

Când nu mai avem nici o speranță, suntem deja in infern, chiar dacă trăim încă. Deci, să ne rămână măcar speranța în mai bine, adică în Reunire care, oricum, mai devreme sau mai târziu, se va înfăptui. Cu atât mai mult că suntem în săptămâna Sfintei Sărbători de Nașterea Domnului. Și creștinii la început au trecut prin foarte multe prigoniri, dar credința și speranța i-au făcut să treacă peste toate, să supraviețuiască, să schimbe fața lumii...

Citeşte articol complet...

Pentru că ultimele zile ale lui 2018 se scurg inexorabil şi, după tradiţia românească cei mici vor veni cu sorcova, fac un remember al unor evenimente consumate care, pentru români, începând cu „eliberarea" din decembrie 1989, a marcat numeroase prăbuşiri. Despre „revoluţia decembristă" las pe alţii să strige cât or mai putea - vorba lui Constantin Tănase: „Jos cutare! Sus cutare!". Conştient că TV-urile din România vor înălţa iarăşi osanale cui nu se cuvine, că „revoluţionarii" vor vocifera arogându-şi operaţiunea „eliberarea de sub dictatura ceauşistă", că expiraţii susţinători ai casei...

Citeşte articol complet...

Pentru cei mai mulți dintre noi rămâne de neînțeles comportamentul slugarnic și rușinos al politicienilor români care, cu ajutorul nostru prostesc, au ajuns să conducă țara. Dacă vreun neica nimeni, având ca singur merit că s-a născut ceva mai la vest, are chef să înjure pe cineva din această zonă a lumii, el, politicianul român, precum elevul tâmp pus intenționat de profesor în ultima bancă, agită nerăbdător două degete ridicate și gângăvește insistent: „pe mine, pe mine!" O face fiindcă este idiot? O spune de frică? O face ca urmare a efectului ancestralei culturi dâmbovițene subordonată...

Citeşte articol complet...

„Unde-i multă lumină, e şi multă umbră". (Johann Wolfgang von Goethe)

„Naţionalismul transformă în principii sau în programe devotamentul faţă de naţiune"[1]. În acest sens el conţine o dimensiune diferită faţă de simplul patriotism, care poate fi asimilat cu devoţiunea, ataşamentul faţă de ţară sau naţiune, fără însă să producă un proiect de acţiune politică. Trebuie însuşită distincţia între naţionalismele particulare, care nu implică o abordare politică generală şi principiul universal al naţionalismului. Majoritatea „naţionaliştilor" au un program pentru propria lor naţiune dar...

Citeşte articol complet...

Ceea ce m-a atras spre spectacolul „Treapta a noua", după piesa lui Tom Ziegler, în regia Ancăi Maria Colțeanu, a fost garanția Teatrului Bulandra, vârful de lance al teatrului românesc și ideea din titlul piesei. Mă întrebam: oare voi vedea o transpunere mistică, a scării lui Iacob sau a lui Ioan Scărarul? Sau poate a contemplării lui Dumnezeu? Nu, acest gând l-am eliminat, fiindcă pe acest drum nu există decât trei trepte. Când am făcut filmul despre Ion Creangă, la Mănăstirea Sihăstria l-am cunoscut pe Părintele Cleopa, care mi-a vorbit de cele trei trepte ale contemplării lui Dumnezeu...

Citeşte articol complet...

„[Românii sunt] un popor fără istorie... destinaţi să piară în furtuna revoluţiei mondiale... [ei sunt] suporteri fanatici ai contrarevoluţiei şi [vor] rămâne astfel până la extirparea sau pierderea caracterului lor naţional, la fel cum propria lor existenţă, în general, reprezintă prin ea însăşi un protest contra unei măreţe revoluţii istorice... Dispariţia lor de pe faţa pământului ar fi un pas înainte". (Marx şi Engels)[1], articolul „Lupta maghiarilor", 1849, menţionat de Larry Watts, în recenta sa carte „Oaia albă în turma neagră. Politica de securitate a Romaniei in perioada Razboiului...

Citeşte articol complet...

Băgată cu forţa într-un război politic, financiar şi diplomatic, agitată şi dezbinată moralmente de către preşedinte, triumfătoare prin încă valorile ei spirituale, dar ostracizată pînă la anularea drepturilor şi demnităţii civice, neputincioasă în a-şi impune suveranitatea asupra birocraţiei U.E. şi cizmei americane, constrînsă în a-şi restrînge prezenţa politică şi spirituală în lume, România se află acum la mîna şi îndemîna tiranilor U.E., la mîna corupţilor autohtoni, orientaţi spre forme de guvernare absolutiste, nu constituţionale, eminamente suspuşi intereselor proprii, dominaţi cu...

Citeşte articol complet...

Făcând abstracţie, din mai multe motive, de filosofia antică grecească, al cărei specific nu l-a contestat nimeni, dar despre care nu se poate spune totuşi că are un caracter naţional-grecesc, pen¬tru simplul motiv că nu putem vorbi, la acea vreme, despre naţiuni propriu-zise, constatăm de-a lungul evului mediu tendinţa perma¬nentă de unificare a stilurilor de expunere, în forme canonizate, scolastice, ca şi a problematicii filosofice. La aceasta a contribuit, fireşte, şi utilizarea limbii latine ca limbă oficială a filosofiei, ca şi dominaţia bisericii catolice în lumea occidentală. S-a...

Citeşte articol complet...

Oricât de mult s-ar fi scris despre luptele de la Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz niciodată nu va fi suficient pentru a demonstra semnificaţia victoriilor dobândite de armata română în condiţiile vitrege ale războiului. Nu ne-am propus să tratăm desfăşurarea operaţiunilor militare, întrucât acest lucru au făcut-o, de-a lungul timpului, specialişti în arta militară şi cercetători ce au studiat istoria războaielor mondiale şi a celor de mai mică anvergură. Dintre multele lucrări dedicate participării României la prima conflagraţie mondială am aminti două remarcabile contribuţii aparţinând mareşalului...

Citeşte articol complet...

„Gilets jaunes" - cunoscuţi la noi sub denumirea de „Vestele galbene" - şi „#rezist" se află în stradă, poziţiile lor fiind aparent similare. Doar aparent, pentru că nihilişti-anarhişti de la „#rezist" - susţinuţi de forţe externe anti româneşti şi de însuşi Preşedintele României (cel care ar trebui să protejeze echilibrul societăţii româneşti, dar încalcă sistematic prevederile Constituţiei României) demonstrează împotriva Guvernului României, în timp ce „Gilets jaunes" - pro statul naţional francez - luptă împotriva sistemului distructiv al dictaturii Grupului „Bilderberg" şi al...

Citeşte articol complet...

15 decembrie, zi de test major pentru mişcarea „Vestelor galbene" în Franţa, confirmă încă de la 10 dimineaţa că avem de-a face cu o revoluţie, o insurecţie socială nemaivăzută în ultimele decenii, şi nu doar cu o răscoală a săracilor. Suta de euro a lui Macron, care de fapt nici măcar nu e o sută întreagă, asurzitoarea propagandă a mediei oficiale care a instrumentalizat atacul terorist de la Strasbourg nu au schimbat nimic. Dimpotrivă, mişcarea „Vestelor galbene" se radicalizează, se organizează, se scriu programe simple şi clare, se cere vehement, intransigent, non-negociabil, referendum...

Citeşte articol complet...

Povestea mea „Colinda'om, ori lăsa'om ?", se termina aşa: Colindatul cu straiţa în spate, pentru copii, merge până la 10-11 ani. Adolescenţa era marcată de altă datină de Crăciun, Vestirea de către cei Trei Crai de la Răsărit, care călătorind, mergând după o Stea, au descoperit ieslea cu Naşterea Domnului. Iar noi aveam obligaţia creștină să repetăm drumul Crailor de la Răsărit şi cu Steaua noastră să vestim borşenilor, din casă în casă, Naşterea Domnului. Pregătirea evenimentului necesita chiar nişte etape obligatorii. In deosebi procurarea materialelor din care era construită steaua, nu era...

Citeşte articol complet...

O carte frumoasă de rondeluri scrie Olguţa Luncaşu Trifan cu titlul „Vibraţiile sufletului în rondel", Editura Rotipo, Iaşi, 2017, unde cuvântul care denumeşte specia lirică clasică şi fixă este încorporat în titlu cu dorinţa de a atrage intenţionat atenţia cititorilor. Cartea are o prefaţă de Dumitru Brăneanu şi o postfaţă de Marian Malciu scriitori care trasează coordonatele liricii autoarei, insistând şi asupra tehnicii versificaţiei unui asemenea demers poetic. Un lucru îmbucurător este faptul că tot mai mulţi creatori se îndreaptă spre poeziile cu formă fixă, redescoperind frumuseţea şi...

Citeşte articol complet...

Acum, la un secol de la Marea Unire, la aproape un secol de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie și la aproape un secol și jumătate de la recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române, construirea Catedralei Naționale încununează o întreagă lucrare a poporului român asupra lui însuși și ne așază în rând cu lumea, Catedrala lucrează cu mijloacele sale sacre, ca și școlile și spitalele cu mijloacele lor lumești, la educarea și păstrarea în stare bună a acestui popor, spune academicianul.

După creștinarea noastră în limba latină, prin strămoșii noștri daco-romani...

Citeşte articol complet...

Bătălia de la Mărăşeşti constituie de un secol un simbol al virtuţilor neamului românesc şi o pildă a solidarităţii naţionale, care au stat la temelia Marii Uniri din 1918. În ordine cronologică, ea reprezintă a doua mare confruntare militară de pe frontul român din vara anului 1917 şi, totodată, cea mai însemnată bătălie de pe tot frontul de Est din acel an. Desfăşurată de-a lungul a 29 de zile şi nopţi, între 24 iulie/ 6 august şi 21 august/3 septembrie, prin amploarea şi complexitatea forţelor şi luptelor angajate, prin tenacitatea exemplară a trupelor române în apărarea fiinţei statului...

Citeşte articol complet...

În toamna anului 1896, în septembrie, Regele Carol I şi-a văzut îndeplinită una dintre marile dorinţe politice, aceea de a-l avea ca oaspete pe împăratul Franz Iosef I căci, aşa cum consemnează Regina Maria în memoriile sale, „Regele Carol păstra un sentiment de respect şi dragoste bătrânului împărat. Acesta era un adevărat prieten al Regelui României, chiar dacă politica lui apăsa uneori cam greu asupra ţărişoarei noastre pline de avânt, care arăta prin semne, întrucâtva îngrijorătoare, că voia să trăiască, să înflorească şi să se mărească". Venirea Suveranului Austro-Ungariei în România...

Citeşte articol complet...

Conform DEX al limbii române, cuvântul „marginal" este adjectiv şi înseamnă „care se află la margine", „secundar", „fără importanţă". În limba rusă «маргинал» („marginal") este substantiv şi înseamnă „om (persoană) care se află la graniţa diverselor grupuri sociale, sisteme, culturi şi care resimte norme şi valori contradictorii"[1]. Specialiştii atrag atenţia: în limba rusă contemporană, în mod greşit, acest cuvânt se foloseşte ca sinonim al cuvântului lumpen (element declasat). Deci, în limba rusă „marginal" nu înseamnă „lumpen", în schimb înseamnă: „nihilist", „[om] lipsit de principii"...

Citeşte articol complet...

Idealul în artă este atunci când valoarea estetică este egală cu valoarea de piață. Așa este cazul tabloului „Salvator Mundi" al lui Leonardo da Vinci, al sculpturii „La jeune fille sophistiquée" de Brâncuși, capodopere care au atins recorduri pe piața vânzărilor. Sigur, de regulă prevalează latura comercială. Mai ales în film se vede cel mai bine acest aspect, unde există o goană nebună către succesul de casă, boxoffice-ul este criteriul principal pentru fabrica de vise de la Hollywood. Dar vin artiștii adevărați, care strică acest clasament, această tendință de uniformizare a producțiilor...

Citeşte articol complet...

E mijlocul lui decembrie. Se apropie Sărbătorile de iarnă, Crăciunul şi Anul Nou! Cum a trecut timpul! Mă gândeam la marea bucurie ce o aveam eu în Ajunul Crăciunului, când aranjam micul brad artificial pe care îl adusese părinţii din Bucureşti. Pe un stativ solid de lemn era fixată o structură metalică verticală cam de un metru, din ea se desprindeau la distanţe egale, până în vârf, ramuri de sârmă mai moale, de dimensiuni descrescătoare, în sus, care simulau ramurile de brad. Pe ele erau fixate pene de gâscă, iniţial au fost albe, dar acum erau vopsite verde, lipite şi prinse cu aţă, tot...

Citeşte articol complet...