Ion Cristoiu - Klaus Iohannis a fost la Bruxelles pentru a-i aduce lui Ludovic Orban banii de alegeri[1]
Marți, 21 iulie 2020, dimineața, s-a încheiat la Bruxelles ceea ce jurnaliștii au poreclit, din iluzia lor că sînt martori numai la fapte și evenimente despre care va scrie mai tîrziu Istoria, cel mai lung summit al Consiliului din istoria U.E. Într-adevăr, începută vineri ședința Consiliului U.E. s-a prelungit pînă marți dimineața. Pe parcurs, ziariștii veniți să acopere summitul (cu excepția ziariștilor români, interesați de cum pregătea Andreea Esca în bucătăria proprietății sale cartofi cu usturoi) au trecut prin emoții mai mari chiar decît șefii de stat și de guverne. Din cînd în cînd în sala de presă, ajungea zvonul că șandramaua U.E. s-a dărîmat. Liderii europeni se pregăteau să plece acasă fără să fi ajuns la un acord. Venea însă imediat dezmințirea oficială: „Reuniunea continuă, chiar dacă pentru mulți pare că ar fi mai bine să se plece acasă !”.
Ca orice reuniune de o asemenea importanță, Consiliul European din 17-21 iulie 2020 și-a avut eroii săi: cei despre care întreaga presă europeană a scris, i-a intervievat, i-a comentat și i-a tras în poză: liderii țărilor poreclite zgîrcite : Olanda, Danemarca, Austria, Suedia, Finlanda. Aceste țări, care s-au autoproclamat drept cumpătate, s-au opus inițiativei cuplului Franța-Germania de a da bani cu nemiluita, fără nici o obligație de a da socoteală de felul în care le cheltuiesc, unor țări precum Italia și Spania numai pentru că au suferit de pandemie. Țările respective au făcut ca Summitul să țină atîtea zile.
Liderul acestui grup și eroul mediatic al reuniunii a fost premierul olandez Mark Rutte, care și a primit porecla de „Mister No, no, no !”, pentru felul în care a ținut piept lui Emanuel Macron și Angelei Merkel. Și dacă n-ar fi fost obsesia Germaniei și Franței, cuplul care a pus stăpînire pe U.E. după plecarea Marii Britanii, grăbit prea tare să rămînă stăpîn ca să nu bănuim și o anume jubilație la ieșirea din U.E. a Perfidului Albion, care a jucat de secole în Europa rolul puterii ponderatoare, ca Uniunea să arate în fine solidaritatea care i-a lipsit în perioada Pandemiei, poate că Summitul s-ar fi încheiat fără un Acord. Încăpățînarea celor cinci state a făcut ca Germania și Franța să se încline. Din acest punct de vedere, așa cum arată mulți comentatori, Summitul din aceste zile se constituie într-un moment istoric. Pentru prima dată de la admiterea țărilor din Est în U.E., Franța și Germania au fost obligate să se încline în fața a cinci țări mici, dar încăpățînate. După cum nota un ziar austriac: „Un grup restrâns alcătuit din state mici a încetinit motorul franco-german. Grupul recent format al celor cinci zgîrciți a descoperit că dacă sunt uniți, au putere. Fie că este vorba de ţări mici, de cele frugale sau de cele patru state Visegrad, din acest summit istoric al U.E. suflă un nou vânt asupra funcționării interne a Uniunii Europene”. A.F.P. alătură celor cinci un alt stat: Ungaria, „care a obținut un compromis diluat privind statul de drept”.
Presa europeană a scris mult despre un alt erou al summit-ului: Viktor Orban, premierul Ungariei. Ungaria a venit la Bruxelles pregătită să se lupte pe viață și pe moarte cu inițiativa cuplului franco- german, sprijinită de cele cinci state zgîrcite, de a condiționa banii pentru relansarea după Pandemie de respectarea statului de drept. Ajutată de Polonia, Ungaria lui Viktor Orban a repurtat o victorie istorică. Pentru a obține voturile Ungariei și Poloniei, Consiliul a acceptat o procedură complicată de condiționare a banilor de statul de drept, procedură practic greu de îndeplinit pentru că presupune discuția în Consiliul European a unei posibile sancțiuni. Nu întîmplător după summit, la o conferință de presă comună cu premierul polonez Viktor Orban a subliniat că Ungaria și Polonia nu numai că au obținut sume importante, „dar și au apărat mîndria națională”.
Am trecut în revistă pe scurt realitățile de la acest summit pentru a-i da dreptate lui Emanuel Macron care, la o conferință de presă comună cu Angela Merkel, proclama Acordul drept cel mai important pentru U.E. de la crearea euro. Cancelarul german a declarat Acordul „un semnal important care merge dincolo de Europa”, o dovadă că „Europa poate acționa în comun”, un răspuns istoric la „cea mai mare criză a Uniunii de la creația sa”.
Din cîte se vede, deși a fost vorba de bani, Summitul a luat în discuție chestiuni de esență ale Uniunii Europene - de la relațiile de forță dintre dintre statele naționale pînă la costul solidarității. Cum s-au implicat alte state membre ale UE în această dezbatere am văzut.
Ca de obicei definite prin conștiința că indiferent de mărime, de puterea economică, de numărul de locuitori, fiecare țară membră a UE are nu numai dreptul, dar și obligația de a-și spune punctul de vedere despre chestiunile fundamentale ale U.E.
În aceste condiții se înțelege că am așteptat cu toții declarația lui Klaus Iohannis după încheierea summitului. O așteptare cu atît mai de înțeles cu cît pe parcursul Summitului Klaus Iohannis n-a existat pentru presa europeană. Nu-i nimic, ne-am zis noi, presa europeană e vîndută ungurilor, vorba lui Klaus Iohannis, și de aia s-a ocupat de eroul Viktor Orban și nu de președintele României Klaus Iohannis. Poate că șeful statului nostru a activat în culise, situîndu-se de o parte sau de alta în discuția cu note evidente de discordie dintre Zgîrciți și Generoși sau dintre Suveraniști și Integraționiști.
Intervenția lui Klaus Iohannis s-a rezumat la următorul text: „Am ajuns la un acord. Am ajuns la un acord foarte important pentru Europa, un acord extrem de important pentru România. Iată că după discuții foarte complicate, după negocieri foarte complicate, după patru zile și patru nopți de negociere am obținut pentru România o sumă impresionantă: 79,9 miliarde de euro pentru proiectele europene - negocieri care ne permit acum să trecem la etapa următoare. Vom folosi această sumă de 80 de miliarde pentru a reface infrastructura în România, pentru a construi spitale, școli, pentru a moderniza marile sisteme publice. Este de asemenea foarte important de știut că o parte semnificativă din acești bani vor fi folosiți pentru relaxare, pentru revigorare economică. Repet: 79.917 milioane, deci 80.000 de milioane de euro vom folosi pentru a pune în practică pe de o parte planul pentru bugetul multianual 2021-2027, un plan la care lucrăm împreună cu guvernul deja din ianuarie și în cel mai scurt timp va fi finalizat pentru a fi pregătiți să începem implementarea, iar pe de altă parte lucrăm de o vreme bună deja la planul național de relansare, care va fi prezentat Comisiei Europene pentru a primi fondurile pentru relansarea economică. Iată deci că pînă acuma ne-am pregătit bine, am obținut un rezultat frumos, încă o dată: este o zi importantă pentru România, o zi importantă pentru proiectul european și vom merge mai departe, fiindcă acești bani trebuie folosiți pentru reconstrucția României. Vă mulțumesc”.
Declarația debutează cu o minciună, nedemnă nu doar de un șef de stat, dar și de un profesor de Fizică: „[…] au fost patru zile și patru nopți de negociere pentru ca România să obțină suma respectivă”, lăsînd să se înțeleagă că Summitul a durat atîta pentru că Klaus Iohannis, în numele României, a zis nu și nu, nu mă las pînă nu-mi dați peste 80 de miliarde de euro. Urmează apoi un text care poate fi considerat fără riscul de a greși o contribuție a președintelui la campania electorală a Guvernul P.N.L.
Klaus Iohannis a fost surprins la summit cărînd cu el o servietă de strîngător de impozite. Impresia lăsată de acest discurs electoral a fost cea de ins care i-a adus lui Ludovic Orban de la Bruxelles în vederea alegerilor din acest an banii de care Guvernul are nevoie pentru a le cîștiga. Nimic despre temele mari discutate la summit, nimic despre ce și-a propus România să obțină și ce a obținut după summit. Dacă nu l-ai fi văzut în poze cu servieta în care parcă îi pusese niște sendivușuri nevastă-sa, să aibă și el ce îmbuca prin străinătățuri, ai fi crezut că Klaus Iohannis nici n-a fost la summit.
Cornel Nistorescu - Impresionatul Iohannis și geanta sa[2]
Președintele României arăta fericit la sfîrșitul celor patru zile de discuții și negocieri de la Bruxelles. Probabil că el s-o fi așteptat la mese și plimbări, la cîntece și dansuri. Discuțiile și negocierile (grele sau ușoare) sunt toată munca unui politician. Deci, după vacanța și navete la Sibiu, patru zile de muncă nu sunt un capăt de țară. Prima sa afirmație, făcută după ce a scăpat de la discuții și negocieri, a fost una corectă: „Tocmai s-a încheiat Consiliul European și am ajuns la un acord. Am ajuns la un acord foarte important pentru Europa, un acord extrem de important pentru România”.
Acordul mi se pare mai important pentru Europa. Nu a crăpat parașuta de salvare pentru România. La cît de proastă și împiedicată guvernare avem, un acord european are drep consecință funcționarea Uniunii și, implicit, supraviețuirea soluției de avarie pentru România. Cu alte cuvinte, Acordul de luni spre marți este un semnal de încredere și speranță dat de U.E. într-o vreme în care restul lumii se zbate în crize. Presupun că la sfîrșitul reuniunii, Klaus Iohannis a fost preocupat doar să transmită în România un mesaj despre „marele său succes”. Adică să arate din fălci, din sprîncene, din mîini și din voce cît de mare este succesul obținut de dînsul. După felul său de a interpreta scena, am înțeles că europenii (sau unii dintre ei !) ar fi vrut să ne repartizeze mai puțin dar, în urma eforturilor sale, a abilelor sale negocieri, mai ales cu Germania, am obținut mai mult, „impresionant” de mult. „După discuții foarte complicate, după negocieri foarte complicate, după patru zile și patru nopți de negociere, am obținut pentru România o sumă impresionantă - 79,9 miliarde de euro - pentru proiectele europene, negocieri care ne permit acum să trecem la etapa următoare”.
De ce este suma impresionantă? Că este mare? Pentru înghețată, pentru case și pentru naveta la Sibiu este uriașă! Pentru a rezolva nevoile României poate fi socotită ca insuficientă. Ce alegem din aceste două variante? Nemulțumirea sau lauda președintelui oboist de nesomn? Din păcate, nu avem nici un reper. La această reuniune, președintele României nu a fost însoțit de nici o echipă de experți. Nici de la Guvern, nici de la Externe, nici de la Reprezentanța României la Comisia Europeană. Probabil că președintele Iohannis și-a luat actele și rapoartele în geanta încăpătoare și a zis că el împreună cu obiectul burdușit reprezintă România. Calitate de om cu probleme grave de caracter sau greșeli de abordare politică? Greu de spus! Pînă una-alta, nu știm ce reprezintă aceste 79,9 miliarde de euro. În ce condiții și cu ce obligații?
Doborît de nesomn și de munca depusă cu gura în cele patru zile, Klaus Iohannis n-a mai apucat să ne explice. Și nimeni din preajma sa. Nici măcar șoferul sau gărzile de corp nu ne-au explicat. Masiva Dobrovolschi nu mai este purtătoare de cuvînt. S-a mutat pe post de lătrău, la „Realitatea Plus TV”. Așa că am rămas fără nici o explicație. Nu mi-a mai rămas decît să caut prin alte ziare, alte păreri și alte lămuriri despre megasuma obținută de Klaus Iohannis și geanta sa în cele patru zile de negocieri de la Bruxelles.
Si iată ce am găsit. Victor Negrescu, europarlamentar P.S.D. de România, zice: „Faţă de propunerea iniţială a Comisiei Europene şi a Parlamentului European, cetăţenii europeni şi România pierd prin decizia luată astăzi de Consiliul European privind bugetul european. Liderii europeni au decis asupra unui buget care reduce substanţial sumele propuse iniţial pentru dezvoltarea rurală, cercetare, sănătate sau digitalizare ceea conduce la mai puţini bani, mai ales în termeni de granturi, pentru România faţă de formula iniţială. Planul de relansare, ambiţios în concepţie, are astăzi mai puţine granturi decât în propunerea aprobată de Parlamentul European. Practic, România nu a existat în aceste negocieri, nu a avut o agendă clară şi a obţinut mai puţin decât formulele matematice sau cât ne trebuia dacă ne uităm la necesităţile reale ale ţării noastre, decalajele de dezvoltare şi impactul crizei COVID-19. Pentru a da informaţia completă, cele 79,9 de miliarde de euro comunicate public sunt compuse, şi din împrumuturi, nu doar din granturi. Atât în termeni de sume, cât şi prin condiţiile impuse ţărilor beneficiare, România pierde faţă de ce se obţinuse, obiectiv, prin formulele aplicate de instituţiile europene”.
Sună ca dracu! Adică exact pe dos (decât tromboneşte fanfara pro-K.W.I. - n.n.I.M.)! A dormit Iohannis sau planurile noastre n-au existat și suma este dezamăgitoare față de cît ne așteptam sau este enormă la cît de inexistenți am fost la aceste negocieri? Nu-mi rămîne decît să aștept lămuriri de la Administrația Prezidențială și de la europarlamentarii români care arată cam obosiți în figurația pe care o fac la Bruxelles și Strasbourg[2].
Carmen Avram - România n-a existat la negocierile pentru viitorul Europei post-Covid.
Summitul de la Bruxelles s-a terminat, România a pierdut. Exact cum anticipam acum trei zile, modești, fără prieteni și fără forță de negociere, am plecat acasă cu ce au negociat alții pentru noi. România va primi, deci, mai puțini bani decât în varianta inițială. […] Ne vor scădea banii pentru sănătate și dezvoltare rurală, subvențiile vor fi mai mici și împrumuturile mai mari. Asta, după patru zile și patru nopți de negocieri dure, în care președintele României a fost, practic, inexistent. Vocea sa nu s-a auzit deloc. Spre deosebire de a altor lideri est europeni care au fost vocali și de neclintit. Când o să vedeți declarațiile victorioase ale P.N.L., să știți că sunt cosmetizate - elegant spus. România n-a existat la aceste negocieri pentru viitorul Europei post-covid.
Cornel Nistorescu - Impresionatul Iohannis și geanta sa
Președintele României arăta fericit la sfîrșitul celor patru zile de discuții și negocieri de la Bruxelles. Probabil că el s-o fi așteptat la mese și plimbări, la cîntece și dansuri. Discuțiile și negocierile (grele sau ușoare) sunt toată munca unui politician. Deci, după vacanța și navete la Sibiu, patru zile de muncă nu sunt un capăt de țară. Prima sa afirmație, făcută după ce a scăpat de la discuții și negocieri, a fost una corectă: „Tocmai s-a încheiat Consiliul European și am ajuns la un acord. Am ajuns la un acord foarte important pentru Europa, un acord extrem de important pentru România”.
Acordul mi se pare mai important pentru Europa. Nu a crăpat parașuta de salvare pentru România. La cît de proastă și împiedicată guvernare avem, un acord european are drep consecință funcționarea Uniunii și, implicit, supraviețuirea soluției de avarie pentru România. Cu alte cuvinte, Acordul de luni spre marți este un semnal de încredere și speranță dat de U.E. într-o vreme în care restul lumii se zbate în crize. Presupun că la sfîrșitul reuniunii, Klaus Iohannis a fost preocupat doar să transmită în România un mesaj despre „marele său succes”. Adică să arate din fălci, din sprîncene, din mîini și din voce cît de mare este succesul obținut de dînsul. După felul său de a interpreta scena, am înțeles că europenii (sau unii dintre ei !) ar fi vrut să ne repartizeze mai puțin dar, în urma eforturilor sale, a abilelor sale negocieri, mai ales cu Germania, am obținut mai mult, „impresionant” de mult. „După discuții foarte complicate, după negocieri foarte complicate, după patru zile și patru nopți de negociere, am obținut pentru România o sumă impresionantă - 79,9 miliarde de euro - pentru proiectele europene, negocieri care ne permit acum să trecem la etapa următoare”.
De ce este suma impresionantă? Că este mare? Pentru înghețată, pentru case și pentru naveta la Sibiu este uriașă! Pentru a rezolva nevoile României poate fi socotită ca insuficientă. Ce alegem din aceste două variante? Nemulțumirea sau lauda președintelui oboist de nesomn? Din păcate, nu avem nici un reper. La această reuniune, președintele României nu a fost însoțit de nici o echipă de experți. Nici de la Guvern, nici de la Externe, nici de la Reprezentanța României la Comisia Europeană. Probabil că președintele Iohannis și-a luat actele și rapoartele în geanta încăpătoare și a zis că el împreună cu obiectul burdușit reprezintă România. Calitate de om cu probleme grave de caracter sau greșeli de abordare politică? Greu de spus! Pînă una-alta, nu știm ce reprezintă aceste 79,9 miliarde de euro. În ce condiții și cu ce obligații?
Doborît de nesomn și de munca depusă cu gura în cele patru zile, Klaus Iohannis n-a mai apucat să ne explice. Și nimeni din preajma sa. Nici măcar șoferul sau gărzile de corp nu ne-au explicat. Masiva Dobrovolschi nu mai este purtătoare de cuvînt. S-a mutat pe post de lătrău, la „Realitatea Plus TV”. Așa că am rămas fără nici o explicație. Nu mi-a mai rămas decît să caut prin alte ziare, alte păreri și alte lămuriri despre megasuma obținută de Klaus Iohannis și geanta sa în cele patru zile de negocieri de la Bruxelles.
Si iată ce am găsit. Victor Negrescu, europarlamentar P.S.D. de România, zice: „Faţă de propunerea iniţială a Comisiei Europene şi a Parlamentului European, cetăţenii europeni şi România pierd prin decizia luată astăzi de Consiliul European privind bugetul european. Liderii europeni au decis asupra unui buget care reduce substanţial sumele propuse iniţial pentru dezvoltarea rurală, cercetare, sănătate sau digitalizare ceea conduce la mai puţini bani, mai ales în termeni de granturi, pentru România faţă de formula iniţială. Planul de relansare, ambiţios în concepţie, are astăzi mai puţine granturi decât în propunerea aprobată de Parlamentul European. Practic, România nu a existat în aceste negocieri, nu a avut o agendă clară şi a obţinut mai puţin decât formulele matematice sau cât ne trebuia dacă ne uităm la necesităţile reale ale ţării noastre, decalajele de dezvoltare şi impactul crizei COVID-19. Pentru a da informaţia completă, cele 79,9 de miliarde de euro comunicate public sunt compuse, şi din împrumuturi, nu doar din granturi. Atât în termeni de sume, cât şi prin condiţiile impuse ţărilor beneficiare, România pierde faţă de ce se obţinuse, obiectiv, prin formulele aplicate de instituţiile europene”.
Sună ca dracu! Adică exact pe dos (decât tromboneşte fanfara pro-KWI - n.nI.M.)! A dormit Iohannis sau planurile noastre n-au existat și suma este dezamăgitoare față de cît ne așteptam sau este enormă la cît de inexistenți am fost la aceste negocieri? Nu-mi rămîne decît să aștept lămuriri de la Administrația Prezidențială și de la europarlamentarii români care arată cam obosiți în figurația pe care o fac la Bruxelles și Strasbourg[2].
Aranjament grafic - I.M