O bijuterie, care nu se referă la natura artei, ci la viață, la viață și moarte, este filmul suedez „Kronjuvelerna” (Bijuteriile coronaei - 2011), în regia lui Ella Lemhagen, cu Alicia Vikander în rolul principal, actrița fiind un star de primă mărime, mai ales după ce a obținuit premiul Oscar pentru rolul Gerda Wegener din filmul „The Danish Girl” (2015), în regia lui Tom Hooper. A mai jucat rolul lui Kitty în memorabila ecranizare „Ana Karenina” (2012) a lui Joe Wright. Ea locuiește la Londra și e căsătorită cu actorul Michael Fessbinder.

Rolul din „Kronjuvelerna” este foarte dificil, ca și lumea în care trăiește, o lume plină de spectre și bufonade, ceva foarte ciudat, amestec de burlesc și malefic, specific filmelor suedeze, amintind în special de „Strigăte și șoapte” al lui Ingmar Bergman. Această lume e bântuită de spectre, de moarte, îmbinată cu iubire, cu poezie și evadare.

Lumea din orășeul în care se petrece acțiunea, e pasionată de hochei. Hocheiul e și obiectivul a două familii, Fernandez și Persson. Care visau să aibă băieți, să-i facă să devină cei mai buni hocheiști din lume. Fernandez e un om sărac, iar Persson este bogat, un om de afaceri, proprietarul fabricii de sticlă, unde lucra și Fernandez. Ei sunt buni camarazi. Și se întâmpă ca soțiile lor să nască în aceiași zi. Dar Persson are un băiat, iar Fernandez o fată. Fernandez vrea să ia băiatul, dar Persson nu i-l dă și din lupta asta copilul cade pe cimentul spitalului. Se lovește grav la cap, dar medicii îl salvează punându-i o placă de metal la creier. Fata, Fragancia, și băiatul, Richard, cresc împreună. Sunt prieteni, până în momentul când are loc un accident.

Fragancia este arestată pentru tentativa de omor asupra lui Richard Persson, fiul omului de afaceri important. Dar oare ce se întâmplase cu adevărat acolo? În timpul interogatoriului, aflăm uluitoarea ei poveste. Astfel, o urmăm pe Fragancia în copilărie, când sărăcia îi făcea viața grea, ajungem în adolescență, când ea își cunoscuse marea iubire și ne întoarcem la noaptea fatală în urma căreia ajunsese să fie luată de autorități. Tot cu acest prilej aflăm faptul că ea și Richard se născuseră în aceeași zi, în același orășel din Suedia, și chiar de atunci viețile lor se intersectaseră inexplicabil.

Fragancia se dovedește o bună patinatoare și jucătoare de hochei. Dar regulamentul nu permitea ca femeile să joace în echipe de băieți. Aici ea cunoște un tânăr hocheist, o mare speranță, de care se îndrăgostește. Tânărul este selectat în echipa națională și pleacă din localitate, dar îi promite ei că se va întoarce. Și, într-adevăr, se întoarce, finalul îi spripende pe ei pe malul marii, într-un asfințit măreț. E partea cea mai optimistă a filmului, fiindcă până aici totul stă sub semnul morții.

Fragancia va avea un frățior, căruia părinții îi spun Jesus. Îl numesc ca pe Iisus. Și îi prevăd o soartă asemănătoare, văzându-l capabil să pășească deasupra apelor. Mama lui, care moare la naștere, îi dă un inel cu patru chei, prima e cheia fericirii, a doua a bucuriei, a treia a iubirii și a patra… rămâne ca tu să o descoperi a cui e?, îi spune ea. Jesus va purta mereu aceste chei cu el, până în ziua când este antrenat de Richard să meargă la plajă cu grupul de băieți și fete cu care se afla. Jesus merge, dar acolo Richard îi cere cheile. Se joacă cu ele, apoi le aruncă în apă. Dacă zici că ești Jesus, mergi pe apă și caută-le, găsește cheile. Jesus se duce, dar nu poate pluti, nu știe nici să înoate și se îneacă, dispare. Ceilalți copii văd și toți fug speriați și dau vestea că Richard l-a îndemnat pe Jesus să intre în apă și să se înece. Richard s-a dus după el, l-a căutat, dar în zadar. Fragancia va găsi numai haina lui Jesus. Ea crede că el trăiește sub apă împreună cu peștișorul de aur, pe care la sfârșit ea îl va pescui și îi dă drumul în apă.

Dar până atunci, Fragancia vrea să-l pedepsească pe Richard. Ea face rost de un pistol din casa unui bogătaș, și încearcă să-l împuște pe Richard, dar, când să tragă, altcineva trage înainte și-l rănește pe Richard, așa cum stabilește ancheta. Richard va supraviețui, fiindcă glonțul a fost ricoșat de metalul din capul lui. Se întâmplă și alte drame: Persson îl reangajează pe Fernandez și, când îl face formele, îi dă un avans, să-și plătească taxa la gaze. O plătește, gazele îi sunt distribuite, dar când el intră în casă și își aprinde o țigară, aragazul, care fusese deschis, explodează și totul se sfărâmă, casa arde, iar Fernandez rămâne fără picioare. Este internat într-un azil, unde sunt numai oameni deosebiți, numai genii. E un azil al geniilor. Pe de altă parte, Persson, obsedat de gândul că băiatul său e nimeni și l-a ucis pe Jesus, cade în patima beției și fabrica lui dă faliment.

Cel care potențează această dramă este pastorul, care la fiecare pas le dă numai citate din Iisus, precum: „La ce folosește să cucerești toată lumea, dacă ți-ai pierdut sufletul?” El încearcă să-i potolească mânia Fraganciei, dorința ei de răzbunare, care e fără sens. iar cu alt prilej, le spune enoriașilor: „Faceți cum ne învață Iisus, căutați, căutați și, după multă căutare, veți găsi ce căutați, iar după ce găsiți, o să vă faceți griji, iar după ce o să vă faceți griji, o să vă minunați”. Aceasta să fie a patra cheie, rostul ei, cheia credinței? Care este cheia cheilor, cu care deschizi și poarta iubirii și a fericirii. Ea e căutarea, care ne va face să ne minunăm? Așa cum ne minunăm și noi de acest film plin de înțelepciune, poezie și frumusețe umană, pe fondul unei realități în care superstițiile și miturile se împletesc cu viața reală.